» » » » Ce este GENIUL - spirit creator superior sau doar munca obsesiva?



Pentru noi, cand vorbim despre geniu, primul nume care ne vine in minte este Eminescu. Tot asa defineste si DEX notiunea de geniu: „totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite”. In mod constant, legam geniul de capacitatea creatoare si in special aceea de creativitate artistica. O analiza publicata recent de publicatia The Week incearca sa largeasca sensul acestui cuvant imprecis si imponderabil vorbind despre obsesia fata de munca. Intrebat la un moment dat ce este geniul, un mare artist raspundea ca este 10 la suta inspiratie si 90 la suta transpiratie. Asadar creativitate si munca sustinuta.

Unii cred ca geniul inseamna un coeficient de inteligenta superior mediei, dar cum s-a vazut, nici una din persoanele cu cel mai mare coeficient de inteligenta din lume nu sunt considerate genii. Le lipsesc „aptitudinile spirituale superioare” si „calitatile creatoare”. In general, geniul este mereu o figura tragica pentru ca nivelul sau spiritual este superior, motiv pentru care este intotdeauna victima a mediocritatii gregare si observatia, chiar daca ne duce cu gandul tot la Eminescu, este valabila si pentru marile genii ale spiritualitatii universale. Unii cercetatori occidentali incearca sa indeparteze geniul de spiritualitate superioara si creativitate, aducandu-l cu picioarele pe pamant, in ideea ca orice om de la coltul blocului poate fi genial: daca munceste!

 Din analiza acestor cercetatori, accentul nu cade pe inteligenta iesita din comun (desi nu a cazut niciodata), ci pe capacitatea de munca pana dincolo de epuizare intr-un domeniu de care trebuie sa fii preocupat in mod aproape obsesiv. Asadar, munciti pana la epuizare si primiti eticheta de geniu! Studiul amintit pomeneste despre cinci caracteristici care indica genialitatea. Prima dintre aceste calitati este de a te lasa condus de curiozitate. In cartea sa, „Creativity”, eminentul psiholog american de origine ungara Mihaly Csikszentmihalyi, fostul sef de catedra al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii din Chicago, a realizat interviuri cu 91 de indivizi exceptionali din diverse domenii, printre care si 14 laureati ai Premiului Nobel.

 Una dintre concluziile sale este ca „persoanele creative de succes trebuie sa dispuna din abundenta de doua lucruri: curiozitate si motivatie”. Aceste persoane sunt absolut fascinate de subiectul lor de excelenta, iar, chiar daca altii pot fi mai inteligenti, dorinta puternica a primilor de a reusi ramane factorul decisiv. A doua caracteristica ne dezvaluie ca accentul nu cade nici macar pe educatia superioara si excelenta universitara, ci pe perseverenta in domeniul de interes. Nu toate geniile au avut un IQ extrem de ridicat si nu toate geniile au avut doctoratul luat. De fapt, conform acestei analize, majoritatea geniilor au avut un nivel al educatiei mediu.

 Keith Simonton, profesor la University of California din Davis, a coordonat un studiu la scara mare, concentrat pe mai mult de 300 de personalitati creatoare care au trait in perioada 1450-1850. Dintre acestia evident ca nu puteau lipsi personalitati precum Leonardo da Vinci, Beethoven sau Rembrandt. Keith Simonton a determinat nivelul formal de educatie de care au beneficiat acestia si le-a masurat nivelul de excelenta in functie de spatiul care le-a fost acordat intr-o serie de lucrari de referinta. El a descoperit ca cei mai eminenti si creativi indivizi au fost cei care au primit un nivel moderat de educatie, corespunzator aproximativ primelor zece clase. Chiar daca este asa, din exemplele oferite de prof. Simonton observam ca nu este vorba despre specialisti in diferite domenii de activitate, ci de mari creatori de arta! Cand vrei sa argumentezi o idee preconceputa, atunci nu este o problema sa sustii (stiintific!), ca ceea ce-i uneste pe toti oamenii geniali in domeniul lor „este capacitatea extraordinara de munca in respectivul domeniu” (!), ca „majoritatea covarsitoare a oamenilor de geniu sunt dependenti de munca lor” (!). Daca ar fi asa, atunci la categoria genii s-ar regasi medici, ingineri, instalatori, tamplari, zidari, pentru ca toti acestia sunt dependenti de munca lor.

 Dupa noile canoane, „cele mai mari genii au fost oamenii care se scufunda complet in domeniul lor de interes, cei care isi dedica intreaga viata, fara a tine cont de familie sau de prieteni, acestui domeniu, cei care acumuleaza un nivel impresionant de cunostinte de detaliu din respectivul domeniu dupa mii de ore de dedicare totala si care mereu imping mai departe frontierele propriilor cunostinte in domeniul lor de excelenta”. Daca ar fi asa, atunci aici ar intra toti cercetatorii din diverse domenii care se dedica muncii lor. Si care nu sunt neaparat genii!

 Cam un sfert din muncitorii planetei ar fi, dupa aceste aprecieri, genii. O alta caracteristica a geniului, descoperita de studiul amintit, ar tine de modul in care ele, geniile, isi testeaza ideile. Profesorul american de psihologie Howard Gardner, de la Universitatea Harvard, e convins ca „indivizii creativi isi petrec o mare parte din timp gandindu-se la ceea ce si-au propus sa obtina, fie ca au sau nu succes, iar daca nu au succes se gandesc la ce ar putea sa schimbe din abordarea lor”. Aprecieri valabile tot pentru creatorii de arta, caci, altminteri categoria de genii ar fi umflata nerational.

 Intr-un studiu realizat asupra a 35 de artisti, expertul in creativitate Jacob W. Getzels (Universitatea din Chicago) si Mihaly Csikszentmihalyi aratau ca, in cazurile cu cel mai ridicat nivel de creativitate din grupul lor de studiu, indivizii sunt mai deschisi la experimentare si la reformularea ideilor din proiectele la care lucreaza, mai deschisi la nou prin comparatie cu personalitatile mai putin creative. O alta conditie sine qua non a geniului ar fi sacrificiul.

 Timpul este dedicat aproape in exclusivitate domeniului de interes, iar multe alte lucruri importante pentru alti oameni sunt pur si simplu ignorate. „Din aceasta cauza oamenii geniali sunt de cele mai multe ori singuri, fara familie si fara prieteni si au in societate mai degraba un comportament retras, timid. Ei nu stiu sa relationeze cu ceilalti oameni pentru ca le lipseste aceasta practica”. Asadar, toti cei care se sacrifica pot primi eticheta de geniu, fie ca e vorba despre asociali, autisti sau oameni dedicati profesiei lor.

 In cartea sa „Creating Minds: An Anatomy of Creativity Seen Through the Lives of Freud, Einstein, Picasso, Stravinsky, Eliot, Graham and Ghandi” Mihaly Csikszentmihalyi mai vorbeste despre existenta unui fel de „pact faustian” pe care geniile il fac pentru a asigura cultivarea talentelor lor exceptionale. In fine, ultima conditie care defineste un geniu este faptul ca „acesta munceste exclusiv din pasiune si nu pentru bani”! Asa o fi, dar sa nu uitam ca nici un creator nu pleaca de la ideea muncii in van. Visul artistilor este faima, gloria, banii. Faptul ca nu se bucura de acestea in timpul vietii nu este expresia geniului lor. Ci a indiferentei generale si a ignorantei mediocrilor. „Un om de geniu este insuportabil, doar daca nu este in posesia a doua lucruri: recunostinta si puritatea”, spunea Nietzsche. Ceea ce, sa recunoastem este destul de departe de incercarile mai noi de definire a geniului.

GEORGE CUSNARENCU



Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply