» » » » Cate planete locuibile exista?

In cautarea civilizatiilor extraterestre, una dintre multele necunoscute o reprezinta numarul corpurilor ceresti care ar putea gazdui viata. Noile rezultate ale observatiilor facute de telescopul spatial Kepler al NASA, comunicate la inceputul lunii noiembrie 2013, schimba perspectiva pe care o avem in acest sens asupra vecinatatii noastre stelare. Se pare ca aproximativ 22 la suta din stelele de tipul Soarelui poseda o planeta care este la distanta orbitala potrivita mentinerii apei in stare lichida pe suprafata sa. Cu alte cuvinte, unul din cinci dintre aceste stele au o dimensiune asemanatoare cu cea a pamantului si se situeaza in asa-numita „zona locuibila”.


 Acest rezultat, anuntat de catre astronomi Erik Petigura, Andrew Howard, si Geoff Marcy, de la universitatile din California si Hawaii, sporeste semnificativ sansele sa gasim viata in alte zone ale cosmosului. Asta deoarece prevalenta acelei chimii organice complexe, pe care noi o innobilam cu apelativul de „viata” este proportionala cu cantitatea de locuri disponibile pentru ca ea sa apara si sa infloreasca. Este un argument simplu si inatacabil, in afara de cazul in care ai fi convins ca lumea biologica apare doar prin gratia divinitatii.

 Inainte de misiunea Kepler, nimeni nu stia ce fractiune de stele ar avea planete ospitaliere. Prin urmare rezultatul anuntat mai sus este deopotriva important si incurajator. De ce incurajator? Ei bine, sa luam in considerare consecintele cantitative. Stelele similare cu Soarele (cele de tipul G si K) alcatuiesc 20 la suta din cele aproximativ 200 de miliarde de stele din Calea Lactee, ceea ce inseamna ca in galaxia noastra exista circa 9 miliarde de planete capabile sa sustina viata. Aceasta ar fi contributia verilor Soarelui la populatia planetara.

 Trei sferturi din celelalte stele ale Galaxiei sunt asa-numitele „pitice rosii”, stele mult mai putin luminoase decat Soarele. O analiza recenta a datelor obtinute de Kepler, efectuata de astronomii Courtney Dressing si David Charbonneau de la Universitatea Harvard, implica faptul ca si 16 la suta din piticele rosii suporta o planeta in zona locuibila. Aceasta inseamna alte 24 de miliarde de locuri in care s-ar putea gasi viata. Restul de 5 la suta din stelele Galaxiei sunt foarte mari si luminoase, dar din pacate traiesc putin, deci viata nu are timp sa se dezvolte in preajma lor.


O formula matematica vaga

 Deci, in galaxia noastra exista cel putin 33 miliarde de lumi locuibile, adica, in medie, o stea din sase poseda viata in preajma sa. Si aceasta este o estimare minimala, intrucat viata ar putea exista si in alte locuri si sub alte forme. In 1960, o duzina de oameni de stiinta s-au adunat in West Virginia sa dezbata existenta vietii inteligente in spatiul cosmic. Ordinea de zi la aceasta mica intalnire a fost o ecuatie simpla, enuntata de catre organizator, astronomul Frank Drake. Ecuatia lui Drake a devenit o prezenta in toate manuale de astronomie, intrucat ea rezuma perfect parametrii care determina cat de multe civilizatii extraterestre ar putea popula spatiul. Unul dintre factorii care apar in aceasta celebra formula este numarul mediu de lumi asemanatoare Pamantului intr-un sistem solar ales la intamplare. In 1960 participantii la intalnire nu au indraznit sa ofere o opinie oficiala cu privire la acest numar. Dar ei au speculat vag ca foarte multe stele ar putea avea in preajma astfel de locuri favorabile vietii. Astazi, optimismul lor pare justificat de datele obtinute intre timp.

 Dar cele cel putin 33 miliarde de planete locuibile reprezinta doar „populatia locala”, cea din galaxia noastra. Noi nu putem vedea intregul Univers, dar fractiunea pe care o vedem este impanzita de aproximativ 150 de miliarde de alte galaxii, fiecare cu propriul sau stoc de lumi locuibile. Astfel incat, in partea de cosmos pe care o putem observa, ar putea exista cinci mii de miliarde de miliarde de planete favorabile vietii. Acest numar este foarte mare. E mai mare decat numarul de celule in toti oamenii de pe Pamant. Desigur, estimarile au un grad de imprecizie. Dar cand vorbesti de cinci mii de miliarde de miliarde, tot ceea ce conteaza intr-adevar este numarul de zerouri (in acest caz, 21). Este un reper important pentru cei care sunt in cautarea vietii extraterestre. Probabilitatea ca Pamantul sa fie singura planeta cu viata in Universul vizibil, ar echivala cu a castiga, cu un singur loz, premiul cel mare la principala loterie din SUA, de fiecare data, patru extrageri la rand. Putem spune deci ca ar fi un miracol. Universul este asadar mai mult decat probabil un taram plin de viata, iar biologia este la fel de mult o parte a naturii pe cat sunt pietrele sau ploile.


Urme de viata

 Unii oameni de stiinta sustin ca ar fi si gasit urme ale vietii extraterestre. In martie 2011, Richard Hoover, cercetator la NASA, a sustinut ca, in timp ce scana o bucata de meteorit, a gasit in el microorganisme, avand infatisarea unor alge unicelulare. Reactiile altor oameni de stiinta au variat de la scepticism la desconsiderare, dar au fost si cercetatori care au spus (potrivit space.com) ca studiul a fost realizat impecabil. Totusi, este prea devreme pentru a spune ca am gasit viata in spatiul cosmic. Si sondele Viking au gasit in 1976 pe suprafata planetei Marte elemente sugerand ca ar exista urme de viata pe solul martian. Desi interpretarea nu a fost larg acceptata, datele culese constituie inca una dintre cele mai solide argumente ca exista viata in alta parte in Univers.

 In anul 2001, faimosul autor SF Sir Arthur C. Clarke a ocupat prima pagina a ziarelor cu afirmatia ca Marte a avut vegetatie. In timp ce comunitatea stiintifica a luat in ras afirmatiile scriitorului, acesta insista spunand ca: „Ceva se misca si se schimba acolo in functie de anotimp, ceea ce sugereaza, cel putin, vegetatie.” Cercetatorii mai spun ca un ingredient cheie pentru viata – fosfatul, coloana vertebrala a ADN-ului – era acum cateva miliarde de ani mai abundent pe Marte decat pe Pamant. Alti cercetatori spun insa ca, abundenta fosfatului nu implica automat ca exista viata pe Marte. Acum, o echipa internationala de cercetatori isi pun intrebarea: ce cautam noi de fapt? Cautam o planeta care are caracteristicile actuale ale Pamantului sau o planeta care se afla in stadiul in care Pamantul s-a aflat in majoritatea timpului, de-a lungul ultimelor patru miliarde de ani? Altfel spus, ce semne si cand anume ar fi putut indica unei civilizatii extraterestre ca Pamantul este o planeta cu o biosfera promitatoare?

 „In mod clar, pentru a caracteriza niste lumi mici, stancoase, orbitand in zonele locuibile ale stelelor lor, nu avem alte cunostinte in afara de ceea ce stim despre planeta noastra”, scrie echipa, condusa de Esther Sanroma de la Institutul de Astrofizica din Canare (IAC), Spania, intr-un document acceptat pentru publicare in Astrophysical Journal, „dar Pamantul a fost locuit de cel putin 3,8 miliarde de ani, iar aspectul sau s-a schimbat tot timpul.” Acum 3 miliarde de ani, in timpul erelor Archeane, Pamantul a fost probabil dominat de bacterii purpurii, un microorganism fotosintetic ocupand pamantul si marile vechi. Aceste vietati ar fi avut o amprenta spectroscopica foarte distinctiva si, pentru niste extraterestri, ar fi fost un semnal ca Pamantul este acoperit cu o forma de baza a vietii.

 La modelarea diferitelor distributii posibile ale acestui microb pe intreaga planeta – in oceane, pe uscat, in jurul coastelor si in diferite conditii atmosferice – echipa lui Sanroma a folosit un model de transfer radiativ „pentru a simula radiatiile vizibile si infrarosii reflectate de planeta noastra.” Au stabilit astfel ca, „niste observatori indepartati puteau sa distinga, utilizand observatii fotometrice multicolore, un Pamant Archean, in care bacteriile purpurii acopera suprafete vaste ale planetei, spre deosebire de Pamantul actual, cu continente acoperite de deserturi, vegetatie sau covorase microbiene”. In acelasi mod, cercetatorii nostri, care urmarind exoplanete cauta in Univers lumi asemanatoare Pamantului, trebuie sa fie constienti de faptul ca este foarte putin probabil sa descopere o lume care sa aiba infatisarea Pamantului modern, ci mai degraba sa dea peste o lume de bacterii purpurii, asemanatoare celor de pe Pamantul Archean. „Pamantul este singura planeta despre care stim sigur ca gazduieste viata; prin urmare, observatiile asupra planetei noastre reprezinta o cheie pentru caracterizarea si cautarea vietii in alte parti ale Universului. Dar chiar daca am descoperi un al doilea Pamant, este foarte putin probabil ca el sa se afle intr-un stadiu de dezvoltare similar cu cel de pe Pamantul zilelor noastre”.

 Universitatea St. Andrews studiaza ipotetica viata vegetala extraterestra care ar trebui sa se dezvolte in lumina unor stele binare. Peste 25 la suta din stelele de tipul Soarelui, dar si 50 la suta din stelele pitice rosii fac parte din sisteme binare, numite si „stele duble”. Are oare un astfel de sistem planete in jurul sau? Daca da, poate exista viata pe aceste planete? Flora, fauna, sau o forma de viata extraterestra pe care nu o putem intelege si clasifica – ar fi expusa la un spectru larg de lumina, care se intinde pana departe in zona ultravioleta. Dominanta ar fi o nuanta purpurie (sau chiar neagra), proprie plantelor care au evoluat pentru a optimiza fotosinteza.


DAN D. FARCAS


Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply