Manuscrisul intraductibil Voynich a creat nenumărate dispute și controverse în rândul criptografilor și al lingviștilor de pretutindeni încă de la descoperirea sa de către un anticar în anul 1912. Scris într-o limbă necunoscută, cu imagini și simboluri ale unor obiecte, creaturi sau plante care nu se regăsesc în lumea reală, manuscrisul Voynich a fost considerat multă vreme o farsă din epoca Renașterii. Însă un studiu recent neagă o atare posibilitate.
Marcelo Montemurro, cercetător în cadrul Universității din Manchester, împreună cu colegul său Damian Zanette, nu au reușit, practic, ceea ce părea imposibil, descifrarea limbajului din manuscrisul Voynich. În schimb, cei doi oameni de știință au demonstrat faptul că „voynicheza” – așa cum a fost botezată limba în care a fost scris enigmaticul manuscris – respectă toate regulile lingvistice pe care ar trebui să le respecte o limbă reală.
Montemurro și Zanette susțin în studiul publicat în revista de specialitate PLOS One că au urmat regulile legii Zipf, lege care susține că acele cuvinte care sunt folosite în mod curent în toate limbile vor apărea de două ori mai des decât cele folosite în proporție medie. De asemenea, vor apărea de trei ori mai des decât cele de rangul trei și așa mai departe. În aceeași ordine de idei, o scriere simbolică sau una fără înțeles nu va urma o atare lege.
„Chiar dacă misterul originii și înțelesului acestui text încă așteaptă să fie rezolvate, dovezi clare arată că organizarea textului elimină categioric varianta unei farse și sugerează existența unui structuri lingvistice autentice”, susțin cei doi cercetători.
Studiul a avut parte și de critici, una dintre cele mai dure venind din partea lingvistilui Goprdon Rugg, cercetător în cadrul Universității Keele din Staffordshire, Anglia.
„Este un fapt acceptat de decenii că textul din manuscrisul Voynich are proprietăți similare, dar nu identice, cu cele ale unei limbi reale. Nu cred că avem în față o limbă necunoscută ci, mai degrabă, o farsă, și asta pentru că există multe trăsături ale textului care nu se regăsesc în nicio limbă reală”, susține cercetătorul britanic.
„Este un fapt acceptat de decenii că textul din manuscrisul Voynich are proprietăți similare, dar nu identice, cu cele ale unei limbi reale. Nu cred că avem în față o limbă necunoscută ci, mai degrabă, o farsă, și asta pentru că există multe trăsături ale textului care nu se regăsesc în nicio limbă reală”, susține cercetătorul britanic.
În schimb, Rugg a adăugat că manuscriul Voynich (manuscris a cărui origine datează de la începutul secolului al XV-lea) nu respectă nici regulile unui cod secret care, cel puțin în teorie, ar fi putut fi descifrat de multă vreme.
Niciun comentariu: