Conform celor scrise in Biblie, primii locuitori ai Taramului Fagaduintei au fost evreii, carora Moise, un personaj carismatic, considerat „ales al lui Dumnezeu”, le-a poruncit sa fuga din robia egipteana, prin desert. Uimitoarele intâmplari ale acestui „Exod” au fost larg dezbatute, prin intermediul a numeroase articole, carti si chiar filme. In ziua de azi, oamenii, chiar si cei apartinând altor culte decât iudaismul, cred ca Moise a fost un personaj real, asemenea lui Iisus Hristos sau Ioan Botezatorul. Originea sa ramâne insa un subiect controversat: cine a fost adevaratul evreu? Copilul evreu crescut din mila de fiica faraonului, un preot egiptean rebel, ori poate insusi marele faraon Ramses?De la Osarsef la Moise
Intr-o zi, faraonul egiptean Amenofis a dorit sa-i vada cu ochii lui pe zei. El i-a chemat la curtea sa pe toti inteleptii imperiului si i-a intrebat ce-ar putea face pentru ca dorinta sa i se indeplineasca. Unul dintre intelepti l-a sfatuit sa curete Egiptul de leprosi si alti oameni impuri, din cauza carora el nu putea sa vada fata zeilor. Suveranul a trecut imediat la fapte. A adunat leprosii, infirmii si neputinciosii si i-a trimis la carierele de piatra de la est de Nil, la munca silnica, despartindu-i de restul poporului. Când inteleptul ce-i daduse acest sfat a vazut grozaviile comise s-a temut ca zeii il vor pedepsi si, innebunit de spaima, s-a sinucis.
Leprosii au muncit la cariere multa vreme, inainte ca Amenofis sa se indure de ei si sa-i lase sa locuiasca in liniste in orasul Avaris, ramas pustiu din vremuri imemoriale. La sosirea aici, leprosii l-au ales lider pe un preot egiptean din Heliopolis, numit Osarsef si acesta le-a instituit o serie intreaga de reguli care violau insa traditiile egiptene – de pilda el le-a cerut sa nu mai manânce carne de porc, o delicatesa pentru egipteni si sa renunte la religia politeista pentru a se inchina unui singur zeu. Ulterior, Osarsef a trimis solie unui trib de pastori, hicsosii, ce fusesera alungati din Egipt de faraon, cerându-i sa-si uneasca vortele pentru rasturnarea tiranului.
Aflat in fruntea ostilor reunite ale proscrisilor si hicsosilor, Osarsef si-a schimbat numele in Moise. Pentru cineva care a auzit despre sclavia si exodul evreilor din Egipt, aceasta poveste pare familiara. Ea a fost scrisa de Manetho, un preot egiptean care a trait in sec. III i.Hr. si care si-a bazat, in mod evident, descrierea, pe inscriptiile hieroglifice stravechi gasite in templele egiptene. In mare masura putem considera povestea sclavilor proscrisi si a liderului lor, Osarsef, ca o versiune egipteana a Exodului biblic. Povestea lui Manetho continua, descriind cum armata lui Moise a patruns in Egipt, a vandalizat statuile si templele zeilor si a impus un regim tiranic asupra tarii, incercând sa-i schimbe din temelii institutiile religioase existente.
A fost asadar Moise un preot egiptean rasculat impotriva propriei tari? Nici pâna astazi istoricii nu s-au putut pune de acord daca versiunea pe care Manetho o da aparitiei poporului israelit este o distorsiune deliberata a povestii biblice a Exodului sau este bazata pe elemente istorice sigure, pastrate in Egipt si transmise pe cale orala pâna la el.
Sarpele si toiagul – simbolurile lui Moise si ale faraonilor
In 2003, doi istorici francezi de origine ebraica, fratii Messod si Roger Sabbah, membri ai Academiei Franceze, lansau o ipoteza si mai socanta, anume ca evreii nu au fugit niciodata din Egipt, iar Moise este un simplu mit, adevaratul Moise fiind, de fapt, nimeni altul decât faraonul egiptean Ramses. Ei au ajuns la aceste concluzii stupefiante dupa ce au comparat, ani de zile, scrierile din Vechiul Testament referitoare la Exod, cu hieroglifele egiptene datând din aceeasi perioada, adica anul 1300 i. Hr. „Evreii despre care se spune ca ar fi fugit din robie nu au fost decât un grup numeros de egipteni, care fusesera de fapt alungati, din pricina ereziei religioase pe care o sustineau, anume existenta unei singure divinitati, credinta ce venea in contradictie cu religia egipteana oficiala, prin excelenta politeista”, este de parere Roger Sabbah.
Egiptologul Jan Assmann, autor al lucrarii „Moise, egipteanul”, sustine ca povestea istorisita de Manetho se bazeaza de fapt pe traditiile ramase de la doua evenimente dramatice, in istoria Egiptului Antic: revolutia religioasa a faraonului Akenaton, cunoscut drept „Regele Eretic”, care a incercat sa interzica venerarea idolilor si sa impuna religia monoteista a Zeului Soare – Aton, si cucerirea Egiptului de catre triburile nomade ale hicsosilor. El afirma ca povestea fugii din Egipt, asa cum este spusa de Biblie, este o versiune a acestor evenimente, care s-a pastrat in Canaan si si-a gasit expresie in cartea sacra a evreilor, Tora. In vreme ce istoricul roman de origine iudaica Flavius Iosephus neaga total povestea despre revolta leprosilor, el ofera o alta, personala, in „Antichitati Iudaice”, vorbind despre un capitol putin cunoscut din viata lui Moise. Mai precis perioada dintre salvarea lui Moise de catre fiica faraonului si momentul când, ajuns la maturitate, el vede poporul sau suferind din cauza impilarii faraonului. Iosephus dezvaluie ca Moise ar fi fost crescut in palatul faraonului si, ajuns la vârsta adulta, a fost numit conducator al armatei, aducând triumful egiptenilor in lupta cu inamicii etiopieni.
Omorât de propriul sau popor?
Expertii in studiu biblic Yait Zakovitch si Avigdor Shinan pretind ca vorbele lui Iosephus reflecta mai curând o traditie antica existenta intre vechii israeliti cu privire la aventurile lui Moise la curtea faraonului. Dar nu doar eruditii antici au fost preocupati de enigma lui Moise ci si cei crestini, din Evul Mediu si Renastere. Acestia considerau ca Moise ar fi fost initiat in credinta monoteista de un preot egiptean legendar, pe nume Hermes Trismegistus.
Poetul german Friedrich Schiller merge si mai departe, sustinând, in eseul sau „Misiunea lui Moise”, ca acest personaj a fost un tânar rob evreu care a urmat initierea dedicata castei egiptene a preotilor, unde i-a fost inoculata ideea de monoteism. Dar, scrie Schiller, „intreaga structura a societatii egiptene era bazata pe venerarea mai multor zei si renuntarea la politeism ar fi insemnat colapsul acestei structuri. Preotii egipteni nu erau siguri ca noua religie, ce viza venerarea unui singur Dumnezeu, ar fi putut sustine acest edificiu”.
In timpul cât a fost preot, Moise a invatat scrierea hieroglifica si a practicat misterioasele ritualuri ale ordinului preotesc. Când a ajuns sa afle suferintele poporului sau, el a ales sa dezvaluie acestuia secretul monoteismului si si-a calauzit oamenii spre Taramul Fagaduintei. Si Sigmund Freud a adoptat, in volumul „Moise si monoteismul”, aparut in 1939, parerea ca Moise fusese un preot egiptean. Dar, sustine celebrul psihanalist, el insusi evreu, israelitii, un neam foarte conservator, s-au ridicat impotriva lui atunci când el a incercat sa le impuna venerarea Soarelui. Asa ca l-au ucis inainte de a intra in }ara Sfânta (un incident pe care textul biblic nu-l aminteste dar care, considera Freud, ar fi fost o anticipare a sacrificiului lui Iisus, de peste o mie de ani) si l-au ales drept conducator pe fratele sau, Aaron.
Freud mai crede ca, dupa ce l-au asasinat pe Moise, evreii au renuntat la religia impusa de el si, in locul lui Aton l-au venerat pe Iahve, „un zeu brutal, marginit si sângeros”, spune el, care le-a poruncit israelitilor sa-i distruga pe oamenii care traiau in Canaan.
GABRIEL TUDOR
Niciun comentariu: