Una dintre cele mai frumoase piese arhitecturale din Roma este fara indoiala Piata San Pietro, una dintre capodoperele lui Gian Lorenzo Bernini. Via della Conciliazione, calea care conduce spre scuarul respectiv, a fost construita abia in 1937 pentru a crea o apropiere mai stransa de complexul Sfantul Petru, simbol al Vaticanului catolic. Bernini concepuse piata, de o forma perfect eliptica avand o adancime de 240 metri si doua aripi inconjurate de 284 de coloane, expunand deasupra 140 de statui de sfinti si martiri. De o parte si de cealalta este cate o fantana realizata de Carlo Maderno. In centru este plasat obeliscul egiptean adus la Roma din Heliopolis de catre Caligula, care voia sa-si infrumuseteze circul. A fost adus pe locul pe care il ocupa astazi, in 1586, iar transportul si montarea lui au necesitat patru luni de munca si efortul a 1000 de oameni.
Constructia bazilicii Sfantul Petru, considerata una dintre cele mai mari din lume, daca nu cea mai mare, a inceput in anul 324, fiind initiata de Imparatul Constantin care voia sa ridice un local demn de moastele Sfantului Petru care se aflau aici. Biserica, asa cum ne apare ea astazi, este insa rodul unor secole de munca. Prima versiune avea cinci nave, cu o intrare impresionanta si mozaicuri pe fatada. In secolul al XV-lea, cand stabilitatea cladirii a inceput sa fie serios amenintata, Papa Nicolae al V-lea a hotarat demolarea ei si inlocuirea cu alta noua, insarcinandu-l cu realizarea planurilor pe Bernardo Rossellino. Dupa moartea papei lucrarile au fost intrerupte pentru o vreme si reluate de Papa Iulius al II-lea in 1506, cu bani din vanzarea indulgentelor. Arhitectul era acum Bramante si a fost urmat de Rafael, Antonio de Sangallo si Michelangelo.
Acesta din urma a desenat in 1547 giganticul dom, bazandu-se in cea mai mare parte pe planurile lui Bramante si inspirandu-se si din cele ale lui Brunelleschi pentru domul catedralei din Florenta. Lucrarea a fost terminata 16 ani mai tarziu de Domenico Fontano si Giacomo Della Porta. In secolul al XVII-lea Carlo Maderno a fost insarcinat cu largirea edificiului, ceea ce a dus la transformarea planului dintr-o cruce greaca in cruce latina.
Impunatoarea fatada a lui Maderno a fost realizata in 1614. De-o parte si de alta au fost ridicate statuile a doi papi si fatada are cinci intrari cu portaluri elegante. Cea din extremitatea dreapta, numita "Usa Sfanta", se deschide numai cu prilejul marilor sarbatori, cea din mijloc "Usa Filaret" este impodobita cu bronzurile create de artistul cu acelasi nume inca din 1433, in timp ce usa din extremitatea stanga "Usa Mortii" este opera unui maestru mai apropiat de zilele noastre, Giacomo Manzu, care a creat-o in 1964.
Interiorul impresioneaza prin remarcabila armonie, realizata in ciuda dimensiunilor gigantice. Bazilica are o lungime de 210 metri cu un trasept de 137 metri, o inaltime a navei de 44 metri si a domului de 136 metri. Opt perechi de stalpi sunt aliniati de-a lungul navei, ultimul din partea dreapta purtand efigia Sfantului Petru. Aceasta pare sa dateze din secolul al XIII-lea si este atribuita lui Arnolfo di Cambio. Mormintele mai multor papi se afla in capelele laterale, prima dintre acestea fiind impodobita cu faimoasa Pietà a lui Michelangelo, adusa aici in 1749.
Dedesubtul domului se afla Altarul Papei si Capela Confesiunii, o arie semicirculara in care este mormantul Sfantului Petru, luminat de 99 de lumini permanente. Baldachinul de bronz, opera a lui Bernini, sustinut de coloane rasucite, a fost realizat intre 1624-1633. Este greu de surprins in cateva randuri intreaga frumusete a operelor de arta de aici dar trebuie amintit, pe langa statui si picturi, pe langa ornamentele niselor si eleganta mozaicurilor, Tronul Sfantului Petru, opera a aceluiasi Bernini, creatie din 1656-1665.
Pe langa basilica propriu-zisa exista si Muzeul Vaticanului, de o bogatie de neimaginat, vestitele fresce ale lui Rafael si mai ales Capela Sixtina, adevarat omagiu adus deopotriva creatorului suprem si omului ca fiinta ganditoare si sensibila.
IRINA STOICA
Niciun comentariu: