Adolf Eichmann este un personaj care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cel care a inspirat cunoscuta expresie a lui Hannah Arendt, „banalitatea răului”, a fost judecat pentru crimele comise în timpul războiului în 1961, în cadrul unui proces organizat în Israel. Dar cum a ajuns Eichmann acolo?
După sfârșitul războiului, Eichmann a fost capturat pentru prima oară de un grup de soldați americani care nu și-au dat seama pe cine au descoperit. El avea să evadeze în 1946 și după ce s-a ascuns sub diferite nume, a reușit să ajungă, în 1950, în ceea ce credea ca avea să fie un loc sigur: Argentina. Dar un deceniu mai târziu, serviciile secrete israeliene au reușit să îi dea de urmă la Buenos Aires, unde Eichmann lucra într-o fabrică Mercedes-Benz sub numele de Ricardo Klement. Greșeala făcute de Eichmann care, în cele din urmă, l-a costat libertatea și viața, a fost că, deși el și-a schimbat numele, nu a luat aceeași măsură și în cazul soției și copiilor săi.
După înființareaagenției Mossad, în 1949, una din principalele sarcini ce i s-a dat a fost găsirea criminalilor de război naziști. În anii '50, agenți Mossad, precum și foste victime ale Holocaustului, s-au dedicat vânătorii de naziști. Unul dintre cele mai importante nume este cel al lui Simon Wiesenthal, cel de la care pornește și operațiunea 
de căutare și capturare a lui Eichmann.
de căutare și capturare a lui Eichmann.
Foto: Pașaportul emis de delegația italiană a Crucii Roșii din Geneva folosit de Eichmann pentru a intra în Argentina în 1950.
În 1954, el a dat peste o scrisoare primită de un austriac ce trăia în Buenos Aires în care un asociat îi spunea că l-a văzut pe Eichmann în Argentina și că acesta locuia în apropiere de Buenos Aires. Coroborând aceste date cu alte informații adunate de Wiesenthal, israelienii au adunat mai multe piste cu privire la locația lui Eichmann.
Un rol important în descoperirea lui Eichmann l-a jucat și Lothar Hermann, un avocat de origine germano-evreiască care, după ce a scăpat de la Dachau, a plecat în Argentina. La un moment dat, fiica sa, Sylvia, a început să iasă cu un tânăr german pe nume Klaus Eichmann, care se lăuda cu trecutul nazist al tatălui său. Hermann l-a contactat pe Fritz Bauer, un procuror german, care a transmis aceste informații mai departe către Mossad. În cartea despre procesul lui Eichmann, Deborah Lipstadt, istoric american, scrie că Sylvia a fost trimisă la Eichmann acasă pentru a aduna informații. Acolo, ea ar fi fost întâmpinată la ușă de Eichmann însuși, care a spus că era unchiul lui Klaus.
În 1959, agenții Mosad au primit informații că Eichmann s-ar afla la Buenos Aires unde trăiește sub numele de Ricardo Klement. După ce agenții l-au depistat și s-au convins că este vorba chiar de Eichmann, guvernul israelian și-a dat acordul pentru operațiunea de a-l captura și a-l aduce la Ierusalim pentru a fi judecat. Operațiunea urma să fie condusă de Mosat împreună cu Shin Bet.
Eichmann a fost capturat în apropiere de casa sa din suburbiile capitalei argentiniene. Agenții Mosad au ajuns la Buenos Aires în aprilie, după ce confirmaseră identitatea țintei. După ce l-au supravegheat timp de mai multe zile pentru a-i afla rutina, au observat că Eichmann se întorcea seara acasă cu autobuzul, în jurul aceleiași ore. Planul aproape că a fost abandonat după ce tocmai în seara aceea, Eichmann nu a ajuns cu autobuzul obișnuit. El a apărut o jumătate de oră mai târziu. Un agent l-a oprit, adresându-i se în spaniolă, și imediat după aceea ceilalți au sărit pe el pentru a-l imobiliza și băga în mașină. Mai târziu, Eichmann avea să le spună agenților că imediat ce i-au spus să stea cuminte sau îl împușcă și-a dat seama că a fost capturat de israelieni.
De acolo, a fost dus la o casă ce fusese închiriată cu câteva zile înainte, unde a fost supus unui interogatoriu în urma căruia prizonierul și-a recunoscut identitatea. Eichmann a fost ținut în casa respectivă până pe 20 mai; în ziua aceea, sedat și deghizat, el a fost urcat la bordul unui avion El Al. După o escală în Senegal, Eichmann a fost dus în Israel. Trei zile mai târziu, premierul Ben-Gurion făcea, în fața parlamentului, anunțul care, la momentul respectiv, a uimit lumea întreagă: după 15 ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Adolf Eichmann fusese în sfârșit capturat.
Procesul său, care s-a transformat într-un adevărat eveniment internațional, avea să înceapă un an mai târziu, în aprilie 1961. Calm, Eichmann a stat într-o cușcă din sticlă antiglonț și a ascultat toate mărturiile împotriva sa. El s-a apărat susținând că nu făcuse altceva decât să îndeplinească ordinele primite de la superiorii săi din ceea ce era la momentul respectiv un guvern legitim. Procesul s-a terminat în august, dar verdictul a fost dat abia în decembrie. Găsit vinovat, Eichmann a fost spânzurat cinci luni mai târziu, pe 31 mai 1962.
Scandalul internațional
Pentru o perioadă, guvernul israelian a negat implicarea în capturarea lui Eichmann, susținând în schimb că acesta fusese prins de voluntari evrei care l-au predat autorităților israeliene. Capturarea lui Eichmann pe teritoriul Argentinei a stârnit un scandal internațional, astfel că au avut loc negocieri între premierul Ben-Gurion și președintele argentinian Arturo Frondizi, în timp ce extrema dreaptă din Argentina a lansat un val de proteste antisemite din cauza incidentului.
În iunie 1960, după eșecul unor negocieri secrete purtate cu autoritățile israeliene, Argentina a cerut convocarea unei întâlniri urgente a Consiliului de Securitate ONU pentru a protesta împotriva a ceea ce considera a fi o „încălcare a drepturilor suverane ale Republicii Argentiniene”. În dezbaterea ce a urmat, Golda Meir, reprezentant oficial al părții israeliene, a susținut că cei care l-au capturat pe Eichmann nu erau agenți secreți, ci persoane particulare, astfel că incidentul nu era decât o „încălcare izolată a legilor argentiniene”.
În cele din urmă, Consiliul de Securitate a adoptat Rezoluția 138/1960, prin care se cerea Israelului să acorde părții argentiniene „reparații corespunzătoare”. De asemenea, conform rezoluției, Eichmann trebuia să fie adus în fața justiției pentru crimele de care era acuzat. În cele din urmă, la începutul lunii august, Israelul și Argentina au pus capăt disputei. În timpul procesului, autoritățile judiciare israeliene au evitat să pună problema legalității capturării lui Eichmann.
Niciun comentariu: