De cand politica este parte integranta a societatii, oamenii de frunte au fost mereu tinte potentiale pentru mintile bolnave sau pentru asasini cu interese mai mult sau mai putin obscure. In intreaga lume, multi lideri si-au pierdut viata in atentate odioase si nu intotdeauna faptasii au fost identificati. Exista si specia ucigasilor care actioneaza „pe cont propriu”, fara complici si fara un scop bine determinat.
De la ducele de Milano la Kennedy
In a doua jumatate a secolului XV, un nume politic de seama a fost Galeazzo Maria Sforza, ducele de Milano cunoscut ca un om crud, cu o domnie tiranica. Principalii asasini implicati in uciderea lui au fost Carlo Visconti si Giovanni Lampugnani – oficiali de rang inalt la Curtea din Milano. Lampugnani pierduse mari proprietati, iar Visconti banuia ca a compromis-o pe sora lui. A doua zi dupa Craciunul anului 1476, Lampugnani a iesit ceremonios in fata alaiului lui Sforza, a ingenuncheat si, brusc, l-a lovit de doua ori cu cutitul. Visconti l-a lovit si el pe duce, acesta murind aproape imediat.
In mod cronologic, in 1922 a fost ucis primul presedinte al Poloniei, Gabriel Narutowicz (de origine lituaniana), ales de Adunarea nationala a celei de-a Doua Republici Poloneze la 9 decembrie 1922. Pictorul modernist Eligius Niwiadomski (1869-1923), un intelectual rasat (fusese si ministru al culturii), era un adversar infocat al presedintelui. La vernisajul unei expozitii din Varsovia, dupa numai o saptamana de mandat, seful statului a fost ucis de pictor cu o arma de foc. Ucigasul a fost executat prin impuscare la 31 ianuarie 1923... Tot in Polonia, liderul comunist Wladislaw Gomulka (1905-1982) a fost tinta a doua atentate, in 1959 si 1961.
Atentatorul a fost Stanislaw Jaros, un electrician fara familie si fara venituri sigure. Era un adversar al comunistilor, fara o ideologie proprie. La 15 iulie 1959, el a plasat explozibil intr-o zona pe unde urma sa treaca o coloana de masini cu Gomulka insotit de Hrusciov, care facea o vizita in Polonia. Dar din motive necunoscute, amestecul ucigas a explodat mult mai devreme, fara sa faca vreo victima. La 3 decembrie 1961, acelasi atentator a plasat o incarcatura explozibila in drumul lui Gomulka (printr-o zona miniera), dar din nou explozia nu s-a soldat cu victime. Securitatea poloneza l-a depistat, iar Jaros a fost spanzurat la 5 ianuarie 1963. El marturisise ca se inspirase din atentatele asupra lui Hitler.
In Coreea de Sud, un fost sef al Serviciilor centrale de informatii, Kim Jae Gyu (1926-1980), avand gradul de general-locotenent, l-a asasinat pe presedintele Coreei de Sud, Park Chung Hee. La 26 octombrie 1979, cu prilejul unui dineu, Kim Jae a ucis intai garzile de corp ale presedintelui, apoi pe acesta (cu o arma automata). A fost prins si executat. El ramane o figura controversata a Coreei de Sud, caci fusese un protejat al presedintelui. Unii il privesc ca pe un patriot care a scapat tara de dictatura militara.
Kennedy si familia
Un adversar cu mintea nu prea clara care a incercat sa-l ucida pe presedintele John F. Kennedy a fost Richard Paul Pavlick (1887-1975), de meserie postas. In 1960, Pavlick a pus in masina sa 10 calupuri de dinamita, in apropierea locului pe unde urma sa treaca presedintele cu sotia. Ieseau de la slujba duminicala de la biserica St. Edward din Palm Beach. Dar atunci cand atentatorul i-a vazut pe cei doi copii mici ai cuplului Kennedy, a renuntat la detonare. A murit de batranete intr-un sanatoriu...
PAUL IOAN
Niciun comentariu: