» » » » » Teoria cu privire la apariția vieții trebuie schimbată


Este cert. Cercetătorii din toată lumea par deciși să rescrie istoria evoluției pe Terra. Numai în ultimele două săptămâni am asistat la schimbări substanțiale în ceea ce credeam de decenii bune vis-a-vis de modul în care viața a apărut și proliferat pe Terra. Iată că azi, o echipă mixtă de cercetători, anglo-franceză, neagă inclusiv teoria cu privire la apariția vieții.
Luna s-a dovedit cu 100 de milioane de ani ani mai vârstnică decât credeam, originea oxigenului cu 700 de milioane de ani, vârsta primelor plante cu flori cu 100 de milioane de ani, cea a speciei umane cu cel puțin 60.000 de ani și chiar locul de origine al antropoidelor s-a schimbat din Africa în Asia. Sunt modificări care au darul de a rescrie din temelii istoria vieții terestre. Și ca și cum nu era de ajuns, însăși originea vieții pare alta decât am crezut.
Nimeni nu poate spune cu exactitate când anume au apărut primele forme de viață pe Terra. Unele ipoteze indică Hadeanul, primul eon terestru, viața apărând acum circa 4,2 miliarde de ani, în timp ce altele indică Arheozoicul, cea de a doua eră geologică a Pământului, cu o origine a vieții de acum circa 3,8 miliarde de ani. Indiferent însă de ipoteză, este cert că Terra de atunci ar fi trebuit să fie mult prea rece pentru a putea menține apa lichidă și implicit viața. De ce? Pentru că luminozitatea Soarelui era cu circa 20-25% mai scăzută decât astăzi. Este ceea ce cunoaștem sub numele de Paradoxul Soarelui Slab, și asta pentru că planeta noastră ar fi trebuit să fie complet înghețată, lucru care nu s-a întâmplat decât la finalul Arheozoicului și în Proterozoic (Marea Glaciațiune din Huronian – 2,4-2,1 mld de ani și Criogenianul 850-635 de milioane de ani).
Însă Terra nu a fost o planetă înghețată la data prezumptivă a apariției vieții. Carl Sagan susținea în anii 70 că un efect de seră uriaș, produs de o concentrație masivă de metan, doxid de carbon și amoniac din atmosfera primordială, a dus la păstrarea căldurii planetei și la proliferarea vieții.
„Pentru a contracara efectele unui soare mult mai slab decât azi, concentrația de dioxid de carbon ar fi trebuit să fie de peste 1000 de ori mai ridicată decât în prezent. Problema este că solul vechi – cel mai bun indicator al nivelului gazelor cu efect de seră – ne arată că nivelul acestora era unul modest în Arheozoic. Iar metanul și amoniacul sunt gaze fragile, ușor de distrus de către radiațiile ultraviolete, deci nu puteau avea un efect considerabil”, susține Bernard Marty de la Universitatea din Lorena.
S-a crezut apoi că azotul exista într-o concentrație mare, suficient cât să evite înghețarea completă a Terrei, însă testele cercetătorilor din Franța și Marea Britanie a demontat și această ipoteză.
„Cantitatea de azot din atmosfera primordială era prea mică pentru a spori efectul de seră necesar încălzirii planetei. Este cert că avem nevoie de noi studii care să facă lumină în acest puzzle preistoric”, susține Dr. Ray Burgess de la Universitatea din Manchester.
Stiinta si Tehnica

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

1 comentarii:

  1. Joaca de-a teoriile e ca si joaca copiilor cu plastilina. Iar adevarul creatiei e foarte deslusit pentru tot mai multi oameni de stiinta. ma rog...

    RăspundețiȘtergere