Crucile care cresc singure

Cruci ce cresc din pamant, cruci plutitoare, morminte calatoare: in Belarus se petrec lucruri tulburatoare - 

Satul Zaronovo, Regiunea Vitebsk, Republica Belarus

"E un semn din Ceruri! Vor veni vremuri grele! S-a umplut lumea de pacate si de rele. A venit timpul sa ne intoarcem catre credinta, sa ne amintim de Dumnezeu!", ofteaza cu naduf o batranica. Isi inclina trupul impovarat de ani, atinge cu evlavie pamantul si se inchina de trei ori. Este duminica, si oamenii, dupa ce au iesit de la slujba, au pornit pe cararea desfundata, catre vechiul cimitir de pe dealul din capatul satului. "In urma cu 10 ani, chiar in toamna in care in America s-a intamplat prapadul cu turnurile gemene din New York, aici, pe acest delusor, au inceput dintr-o data 
 sa creasca de sub pamant cruci din piatra. Se spune ca, demult, in secolele X-XI, in acest loc au murit primii crestini ai Rusiei Kievene. Si uite, acum, dupa mai bine de zece veacuri, nu se stie din ce motiv, crucile lor, demult inghitite de pamant, au inceput sa iasa la iveala", spune Liudmila Nikitina, etnograful regiunii. Batranii satului cred cu tarie ca acesta este un semn ce prevesteste Ziua de Apoi, cand, asa cum sta scris si in Apocalipsa biblica, mormintele se vor deschide, iar Duhul Sfant va veni sa invie pe toti oamenii de la inceputul zidirii lumii.

�

In urma cu doua secole, pe aceasta colina se intindea vechiul cimitir al satului Zaronovo. Din mosi-stramosi se stia ca aici fusesera ingropati crestineste primii oameni la capataiul carora veghease o cruce. Desi insemnele religioase din piatra disparusera in timp, locuitorii satului ii cinsteau si ii pomeneau la toate sarbatorile, rugandu-se pentru iertarea pacatelor si mantuirea sufletelor. Insa in 1923, cand in Rusia sovietica se ducea o lupta nemiloasa impotriva religiei, starnita dintr-un ateism salbatic, Biserica Sfantul Onufrie din cimitir a fost daramata si oamenilor li s-a interzis sa-si mai ingroape mortii acolo. "Se temeau bolsevicii de locul acesta sfant, de faptul ca acest pamant impregnat de credinta ii unea pe oameni", spune Liudmila Nikitina. Un nou cimitir a fost intemeiat, iar mormintele stravechi de pe deal, abandonate. Pana acum zece ani, cand, din hatisuri, au inceput sa creasca, printr-un miracol, cruci din piatra. Se inaltau vizibil, de sub muschi si buruieni. Terenul vechiului cimitir, cu un sol mlastinos, ar fi trebuit, in mod firesc, sa traga in adancuri pietrele funerare, iar nu sa le aduca la lumina. Primele cruci au aparut pe locul in care a fost inainte altarul bisericii. "Un loc sfant nu trebuie sa fie niciodata pustiu. Stramosii nostri parca isi ridica de sub pamant crestetele lor".
Vestea despre crucile de piatra ce cresc singure din pamant s-a raspandit ca fulgerul, si oameni din toate colturile tarii au venit sa vada cu ochii lor miracolul. Straniul fenomen a starnit si curiozitatea savantilor, iar, in scurt timp, linistitul satuc Zaronovo a devenit un loc de peregrinare continua, de la ziaristi, reporteri si cercetatori, pana la credinciosi obisnuiti. O parte din pietrele ivite de sub pamanturi au fost scoase, mutate la muzeul local si supuse unor minutioase expertize arheologice. Crucile au toate cele patru brate egale, iar inaltimea lor, in decursul unui deceniu, a ajuns la 70 de centimetri. Cercetatorii au descoperit pe cruci caractere grecesti, sapate abia vizibil. Muschiul depus in ani a actionat ca un strat protector, conservand astfel literele incrustate: IS HS (Iisus Hristos).
"Intr-o zi, am vazut exact in centrul crucii, sub literele sapate, o alta cruce, mai mica, rosiatica", spune Liudmila Nikitina. "Cu siguranta, pana in acea zi nu fusese acolo. Initial am crezut ca este o gluma proasta, ca cineva o pictase cu pensula. Insa dupa ce am analizat-o foarte atent, am constatat ca nu era vorba de nici un fel de vopsea. Crucea aparuse parca din inima pietrei.

Cruce din Zaronovo

�

Am cercetat si celelalte cruci, insa nici una nu mai avea un asemenea insemn. Asta se intampla intr-o iarna cumplit de grea, cand, din cauza gerurilor naprasnice, au murit multi oameni la noi in localitate. Primavara, cand zapada s-a topit, crucea rosiatica a disparut la fel de brusc cum aparuse". Acesta a fost socotit de localnici un alt semn, un avertisment venit din Ceruri.
Oamenii de stiinta care au examinat crucile nu au reusit sa stabileasca exact daca acestea au apartinut populatiilor pagane scandinave sau crestinilor timpurii. In credintele pagane, anterioare crestinismului, asemenea cruci erau amplasate in locuri "puternice" si folosite in diferite ceremonii. "Un fenomen similar a fost intalnit si in apropierea orasului Moghilev, mai in nord", sustine Alexandr Kolosov, profesor doctor la Institutul de Arheologie din Minsk. "Acolo s-au descoperit cele mai vechi asemenea pietre, avand incrustate pe suprafata lor rune, caractere grafice apartinand in trecut limbilor vechi scandinave. In aceeasi zona s-a gasit si un trident, acesta fiind unul din principalele simboluri pagane folosite in ritualurile funerare".



Crucile plutitoare din piatra

Legenda spune ca in anul 988, cand cneazul Vladimir I al Rusiei Kievene a convertit la crestinism poporul rus, pe raul Nipru, plutind impotriva curentului, au ajuns din Kiev pana in Turov, trei cruci din piatra, inalte de doi metri. Se povesteste ca atunci cand crucile au fost scoase, apa s-a facut rosie ca sangele. Doua dintre miracolele plutitoare s-au pastrat pana in zilele noastre si strajuiesc altarul Bisericii Tuturor Sfintilor din Turov, din sudul Belarusiei. Cea de-a treia cruce a disparut insa misterios. Conform legendei, cand aceasta se va ivi din nou, atunci se va petrece o minune de necrezut - in cimitirul Borisoglebski, din mlastina, se va ridica biserica veche, inchinata Sfintilor Boris si Gleb, iar pentru toti oamenii din Belarus vor veni vremuri de prosperitate si fericire.

Crucea plutitoare din Turov

�

Povestea ar fi ramas poveste, daca in 1996, de sub pamant, in cimitir, nu ar fi inceput sa creasca singura o cruce din piatra. Oamenii sunt convinsi ca aceasta este cea de-a treia cruce plutitoare, pierduta in urma cu zeci de ani. "La prima vedere, am crezut ca este vorba despre ramasitele unui mormant vechi, care erau impinse la suprafata, sub actiunea miscarilor placilor tectonice. Insa in scurt timp, am constatat ca piatra ce se ivea din adancul pamantului luase forma unei cruci care crestea atat in inaltime, cat si in latime", spune Galina Kiricenko, directorul Muzeului Turov. Acum a ajuns la aproape jumatate de metru inaltime si in fiecare an se ridica tot mai sus, incercand parca sa atinga dimensiunile "crucilor-surori".
"Iarna, desi in aceasta zona temperaturile scad mult sub zero grade, crucea ramane fierbinte, topind zapada din jurul ei", povesteste Galina Kiricenko. Conform afirmatiilor sale, pe crucea din piatra apar adesea diferite imagini: rozete cu cinci petale, ingeri sau cruciulite rosiatice, care dupa o perioada dispar la fel de straniu.
Zvonul despre crucea plutitoare miraculoasa, care a reaparut in cimitirul din Turov, a avut un efect puternic asupra localnicilor. Unii vorbeau inspaimantati despre semnele Apocalipsei si despre osandirea pacatosilor, altii, din contra, spuneau ca este un dar de la Dumnezeu, menit sa le reaminteasca cat de mare este puterea Lui. La crucea miraculoasa a ajuns si Prea Sfintia Sa Stefan, Episcopul Turovului, care l-a sfatuit pe staretul bisericii sa nu le spuna nimic credinciosilor si sa astepte, in tacere, ce va urma. Dar oamenii erau deja convinsi ca piatra este facatoare de minuni, impregnata de forte si energii divine, vindecatoare de boli sufletesti si trupesti, si tot mai multi credinciosi veneau in cimitirul din Turov, pentru a se ruga la relicva sfanta.

Raza care cade asupra crucii din Turov

�

De crucea miraculoasa nu se poate apropia oricine. "Odata, un tanar care se vedea limpede ca este chinuit de o suferinta sufleteasca a ingenuncheat si a incercat sa-si puna mainile pe cruce. Dar, in aceeasi clipa, si-a retras brusc palmele, ca ars. S-a indepartat mahnit si tacut. Intr-un moment cand nu mai era nimeni in preajma, a cerut preotului permisiunea sa mai faca o incercare. Insa crucea nici de data aceasta nu i-a ingaduit sa se apropie. Atunci, preotul i-a spus: "Fiule, trebuie sa te spovedesti si sa te impartasesti. Duhul necurat te-a atins".
In Biserica Tuturor Sfintilor din Turov se pastreaza o fotografie stranie. Ea a fost facuta in urma cu doi ani, cand la crucea de piatra a sosit un grup de pelerini din Rusia. Unii dintre ei au ramas in rugaciune, in fata crucii sfinte, si dupa caderea intunericului. Acestia au povestit ca in acea noapte nu s-a petrecut nimic neobisnuit. Insa, intr-una din fotografiile realizate, o raza luminoasa puternica strabate imaginea pe diagonala, de parca ar cobori din ceruri. Desi crucea care creste singura din pamant a fost atent studiata de savanti, pana in prezent nu a fost emisa nici o explicatie satisfacatoare. S-a enuntat ipoteza ca in timpul iernii stratul de pamant de dedesubtul crucii ingheata si, contractandu-se, impinge catre exterior ramasitele vreunui mormant vechi, demult uitat de oameni. Dar daca este asa, cum se explica faptul ca piatra funerara creste indiferent de anotimp?!

Mormintele calatoare

Un alt fenomen straniu este si cel al mormintelor miscatoare. Imaginati-va ca mergeti la cimitir, la mormantul unei rude, si descoperiti cu stupoare ca acesta a disparut brusc. Cautandu-l, il veti gasi intr-un alt loc. Pare incredibil, insa au existat asemenea cazuri cand un loc de veci si-a schimbat, pur si simplu, asezarea, cu tot cu piatra funerara si cruce.

Morminte miscatoare

�

Cercetatorii din domeniul paranormalului sustin ca misteriosul proces se poate explica prin teleportare spontana (poltergeist), prin care o entitate imperceptibila muta un obiect dintr-un loc in altul, din motive necunoscute. Ceea ce este pentru savantii moderni un fenomen inexplicabil, iar pentru oamenii simpli, un miracol, in traditia si cultura popoarelor din Africa si a celor de pe tarmul arhipelagului polinezian, este un fenomen obisnuit. La aceste triburi exista obiceiul ca, imediat dupa ingropaciune, pe mormant sa fie presarat de jur imprejur nisip sau praf de argila rosie, pentru ca acesta "sa nu plece". Pe insula Tonga din Oceanul Pacific, oamenii sunt inmormantati concomitent, cate doi in aceeasi groapa. Bastinasii sunt convinsi ca daca ar ingropa un singur mort, mormantul acestuia ar porni in calatorie, pe cand astfel, cel putin unul dintre suflete s-ar impotrivi acestei peregrinari.
Cel mai uluitor caz, care a provocat o adevarata senzatie, a fost incidentul petrecut in Irlanda, la inceputul secolului XX, denumit de presa britanica "Mormintele zburatoare". In toamna anului 1928, Sir Arthur Hazel se afla in calatorie in oraselul Glenville din comitatul Cork, unde mergea periodic, dupa cum era traditia familiei, la mormantul strabunicului sau, Sir Roger Hazel. Stia perfect unde se afla ingropat stramosul sau, asa ca intrase in cimitir cu pasi siguri. A facut la dreapta, pe aleea care ducea catre capela, si s-a indreptat spre capat, pana la gard. Dar stupoare: mormantul lui Sir Roger nu mai era acolo! Pamantul parcelei era neted si batatorit, de parca niciodata nu adapostise in pantecele sale sufletul vreunui muritor. Sir Arthur Hazel putea sa jure ca memoria nu ii juca feste si isi amintea perfect cum arata chiar si cavoul din vecinatate, cu un gardulet din fier, iar langa piatra funerara, un inger cu privirea atintita catre ceruri. Exact acest tablou i se infatisa in fata ochilor si acum, cu deosebirea ca mormantul strabunicului lipsea cu desavarsire. Disparuse si stela funerara, din granit de culoare gri inchis, pe care stateau incrustate numele si anul mortii. Fiind convins ca mormantul fusese mutat in mod abuziv, Sir Arthur porni infuriat catre administratia cimitirului.

Crucea care creste singura din Turov

�

Auzind povestea care-l umpluse de indignare pe nobil, supraveghetorul se grabi sa consulte un document rufos, ingalbenit de vreme. Apoi, cu pasi repezi, il conduse pe aleile intortocheate pana exact in acelasi loc unde Sir Arthur fusese cateva momente mai devreme. Se uita buimac catre Sir Arthur si incepu sa vorbeasca repede si aproape fara noima: "Stiu sigur ca aici a fost ingropat! O spune si schema cimitirului. Si eu, pe onoarea mea, nu am mutat osemintele, nici lespedea si nici piatra funerara! Asta e blasfemie!".
Dupa mai multe ore de cautari printre crucile din piatra, cei doi au descoperit uluiti ca mormantul lui Roger Hazel se mutase intr-un nou loc. Pamantul de la suprafata era uscat si plin de buruieni si nu exista nici un semn care sa indice ca ar fi fost sapat de curand. Buimacit, stranepotul defunctului a apelat la municipalitate si, in arhivele vechi ale primariei, a descoperit schita cimitirului, care confirma ca locatia mormantului lui Roger Hazel era exact aceeasi pe care o stia. Pana si functionarii, intrigati, i-au acordat lui Arthur Hazel aprobarea de a rascoli noul mormant, in cautarea osemintelor. A doua zi, groparii au dat la o parte pamantul si Sir Arthur a vazut cu ochii lui minunea: in groapa se aflau chiar oasele strabunicului sau, fapt demonstrat si de inelul de la degetul raposatului, cu initialele R. H.
Desi ancheta a continuat, iar ziarele locale au vuit mai bine de o luna, straniul fenomen nu a putut fi nicicum explicat. Teoria ca cineva mutase atat crucea, cat si lespedea, sicriul si osemintele era de-a dreptul absurda. In plus, oasele erau ca si "sudate" in pamant, fapt ce dovedea ca zaceau acolo de zeci de ani, fara sa fi fost vreodata clintite.
Astfel de fenomene s-au mai intalnit de-a lungul secolelor si in alte colturi ale lumii, fiind interpretate si explicate prin prisma credintelor si convingerilor perioadei respective. In 1628, in provincia Cuenca, din Spania, tribunalul Inchizitiei a anchetat "dosarul" mutarii in secret a ramasitelor pamantesti ale unui oarecare Pedro Asuntosa. Cativa localnici, supusi interogatoriului, au marturisit sub tortura ca ei stramutasera mormantul. Acuzati de vrajitorie, au fost arsi pe rug.

"Crucea din Turov", pictura de Alla Melnicenko

�

Un alt incident asemanator a avut loc relativ recent, in 1989. Intr-o dimineata, fermierul Joe Bernie, dintr-un orasel al statului Kansas, SUA, a descoperit chiar in curtea casei sale un mormant cu piatra funerara cu tot. Speriat, omul a alertat politia. Inscriptia de pe placa funerara era complet stearsa, astfel ca autoritatile nu au putut afla identitatea raposatului. Pamantul a fost dat la o parte si, la aproximativ un metru, s-au descoperit resturi dintr-un sicriu si oseminte umane. Au fost luate si reinhumate in cimitirul orasului. Ale cui erau ramasitele pamantesti si cum ajunsesera ele, peste noapte, intr-o ferma ce se afla la o distanta apreciabila de prima localitate si de cimitirul acesteia, ramane o enigma. La aceste intrebari, oamenii de stiinta nu au putut gasi nici o explicatie admisibila.

http://www.formula-as.ro/2012/1007/enigme-16/crucile-care-cresc-singure-14772