» » » » Misterul lui Tutankamon

Misterul lui TutankamonIn Cairo, Egipt, oamenii de ştiinţă au dezvăluit descoperirile extraordinare făcute în urma analizării AND-ului faraonului Tutankamon. Seful Consiliului Antichitatilor din Egipt si arheologul de faimă mondială, Dr. Zahi Hawass a condus o echipă de criminalişti care a studiat viaţa şi epoca lui Tutankamon, dezvăluind acum, pentru prima dată identitatea părinţilor şi bunicilor faraonului, cauza morţii acestuia şi noi detalii despre domnia lui. Toate acestea sunt prezentate într-o premieră absolută pentru România, în programul TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE, difuzat în România de Discovery World.
Lucrările publicate pe 16 februarie 2010 în Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane (The Journal of the American Medical Association) detaliază eforturile laborioase de cercetare medicală şi arheologică derulate de o echipă internaţională de experţi în domeniu. Folosind mai multe metode ştiinţifice, inclusiv analiza ADN a mumiilor regale, cercetătorii au descoperit că e posibil ca malaria şi anumite probleme ale sistemului osos să fi provocat moartea faraonului Tutankamon. Alte rezultate identifică noi membri ai familiei regale, inclusiv pe tatăl şi mama faraonului, conform unui studiu publicat în numărul din 17 februarie al JAMA.
Se ştiau prea puţine despre Tutankamon
Cea de-a 18-a dinastie (circa 1550-1295 î.Hr.) a Noului Regat a fost una dintre cele mai puternice case regale din Egiptul Antic şi a inclus domnia lui Tutankamon, probabil cel mai celebru dintre toţi faraonii, deşi a domnit doar o perioadă scurtă. El a murit în al nouălea an de domnie, în jurul anului 1324 î.Hr., la vârsta de 19 ani. “Se ştiau prea puţine despre Tutankamon şi strămoşii lui, înainte ca Howard Carter să descopere mormântul intact al acestuia (KV62) în Valea Regilor, în 1922, însă mumia şi comorile nepreţuite îngropate o dată cu ea, precum şi alte importante descoperiri arheologice ale secolului 20 au oferit informaţii importante despre tânărul faraon, viaţa şi familia sa,” scriu autorii.
Tutankamon a murit atât de tânăr şi nu a lăsat moştenitori, s-au făcut numeroase speculaţii pe marginea bolilor care ar fi putut să apară în familia sa, ca şi pe marginea cauzelor morţii lui. În plus, pe diverse obiecte din acea epocă faraonul apare întruchipat cu un aer uşor efeminat sau androgin. Printre bolile sugerate ca posibile cauze ale unui asemenea aspect fizic se numără o formă de ginecomastie (dezvoltarea excesivă a sânilor la bărbaţi – de obicei, rezultatul unui dezechilibru hormonal), sindromul Marfan şi altele.
“Însă cele mai multe dintre aceste diagnostice sunt simple ipoteze derivate din observarea şi interpretarea artefactelor găsite, nu din evaluarea rămăşiţelor mumificate ale membrilor familiei regale,” scriu autorii. S-au ridicat şi întrebări referitoare la mai multe mumii regale din acea perioadă, precum şi la relaţiile exacte dintre unii membri ai familiei regale. Pe baza mumiei faraonului, cercetatorii au reconstituit fizionomia lui Tutankamon
Mumiile regale
Dr. arheolog Zahi Hawass, seful Consiliului Suprem al Antichităţilor din Cairo, Egipt, şi colegii săi au derulat un studiu care să stabilească relaţiile de familie dintre 11 mumii regale din perioada Noului Regat, căutând caracteristici patologice ce ar putea fi atribuite unor boli ereditare, infecţioase, explicabile prin legăturile de sânge. De asemenea, s-au căutat dovezi referitoare la moartea lui Tutankamon, iar unii cercetători au emis ipoteza că ar fi fost provocată de un accident. Alte ipoteze menţionează: septicemie (infecţie în sânge) sau embolism provocat de trecerea grăsimii într-o arteră; fractură de femur; o lovitură violentă în creştetul capului; sau otrăvire.
Din septembrie 2007 până în octombrie 2009, mumiile regale au fost supuse mai multor studii detaliate antropologice, radiologice şi genetice (mostre de ADN au fost prelevate prin 2 până la 4 biopsii per mumie). Pe lângă Tutankamon, au fost alese 10 mumii (circa 1410-1324 î.Hr.) posibil sau cert înrudite cu faraonul. Dintre acestea, numai 3 fuseseră identificate cu certitudine. Pe lângă aceste 11 mumii, au fost aleşi alţi 5 membri ai familiei regale din perioada de început a Noului Regat (circa 1550-1479 î.Hr.), diferiţi de membrii presupuşi ai familiei lui Tutankamon. Cele mai multe dintre aceste 5 mumii au fost utilizate ca grup de control morfologic (ca formă şi structură) şi genetic. Amprenta genetică a permis identificarea a 5 generaţii din rudele directe ale lui Tutankamon.
Mumia KV55 este cel mai probabil însuşi Akenaten, tatăl lui Tutankamon
Cercetătorii au descoperit astfel numele mai multor mumii dintre cele anonime sau cu identităţi doar bănuite până la acea dată. Astfel, mumia KV35EL s-a dovedit a fi mama faraonului Akenaten şi bunica lui Tutankamon, iar mumia KV55 este cel mai probabil însuşi Akenaten, tatăl lui Tutankamon. Această relaţie de rudenie este susţinută de mai multe caracteristici antropologice unice, pe care cele două mumii le au în comun. În plus, grupa sanguină a celor doi indivizi este identică. În acelaşi mod, cercetătorii au identificat mumia KV35YL ca fiind cel mai probabil mama faraonului Tutankamon.
Nu au fost descoperite semne de ginecomastie sau sindrom Marfan. “Ca urmare, prezentarea artistică aparte a persoanelor din perioada Amarna este în mod cert doar un stil stabilit prin decret regal, care are – cel mai probabil – legătură cu reformele religioase stabilite de Akenaten. Este puţin probabil ca, în viaţa reală, Tutankamon sau Akenaten să fie avut un aspect fizic semnificativ bizar sau efeminat. Este important de reţinut că faraonii Egiptului Antic cereau ca ei şi familiile lor să fie reprezentate într-un mod idealizat,” scriu autorii studiului.
Faraonul avea probleme de mers şi suferea de malarie
Cercetătorii au descoperit însă un mare număr de malformaţii în rândul membrilor familiei lui Tutankamon. “Printre acestea se numără şi maladia Kohler II (o problemă a sistemului osos), cu care a fost diagnosticat Tutankamonn. Deşi sunt mai multe asemenea probleme, niciuna nu ar fi putut să îi provoace moartea faraonului, dacă ar fi fost singulară. În schimb, testele genetice care au căutat genele STEVOR, AMA1 sau MSP1, specifice pentru parazitul malariei, arată că 4 mumii, printre care şi Tutankamon, sufereau de malaria tropica.
Aceste rezultate sugerează că necroza avasculară a oaselor (o boală în care aportul sărac de sânge la nivel osos duce la slăbirea sau distrugerea unei porţiuni osoase) combinată cu infecţia malarială, reprezintă cel mai probabil cauzele morţii lui Tutankamon. Ca dovadă că faraonul avea probleme de mers şi suferea de malarie, în mormântul său au fost găsite mai multe bastoane şi o întreagă farmacie pentru viaţa de apoi,” scriu autorii lucrării. Ei adaugă că o fractură subită suferită la picior, probabil în urma unei căzături, ar fi putut deveni o problemă mortală în condiţiile în care se producea şi o infecţie cu malarie.
In concluzie, acest studiu sugerează o nouă metodă de abordare a cercetărilor în domeniul genealogiei moleculare şi a paleogenomicii patogene din epoca faraonilor. Având la dispoziţie date suplimentare, ar putea fi înfiinţată şi dezvoltată o disciplină ştiinţifică numită egiptologie moleculară – o combinaţie de ştiinţe ale naturii, vieţii, şi culturii oamenilor din acea perioadă.
Arborele genealogic al faraonului Tutankamon
TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE prezintă manevra delicată prin care, în premieră absolută, este prelevată o mostră de ADN din mumia lui Tutankamon, iniţiindu-se astfel o serie de studii complexe pentru a stabili care sunt rudele tânărului faraon. Partea a doua foloseşte dovezi ce nu au mai fost examinate până acum, de asemenea prelevate de pe mumia lui Tutankamon, pentru a stabili cauzele morţii acestuia şi ce elemente de noutate vor aduce aceste informaţii despre domnia lui, ca lider militar, religios şi politic.
Calea către înţelegerea arborelui genealogic al faraonului Tutankamon începe cu completarea ramurilor corespunzătoare părinţilor acestuia. Folosind date istorice şi informaţii culese în excavaţiile anterioare, Dr. Hawass stabileşte că tatăl lui Tutankamon ar fi putut fi unul din trei mari faraoni: Amenhotep al III-lea, un faraon popular şi de mare succes, al doilea din cea de-a 18-a Dinastie; Akhenaton, un personaj radical şi controversat, care a adus Egiptul în epoca monoteismului; sau Smenkhare, un faraon mai puţin cunoscut, care a domnit chiar înainte de Tutankamon. Pentru a rezolva eficient acest mister, echipa va trebui să testeze mostre de ADN prelevate de la Tutankamon şi de la mumiile celor trei potenţiali parinţi.
Premieră mondială absolută. Analiza ADN bazată pe microsateliţi
Când Howard Carter a descoperit bogăţiile din mormântul lui Tutankamon, în 1922, cine ar fi putut prezice că, aproape un secol mai târziu, acea încăpere străveche va deveni situl unde egiptologia va folosi tehnologii extrem de performante? TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE prezintă în detaliu aceste proceduri care vor ţine telespectatorii cu sufletul la gură, căci cercetătorii vor extrage pentru prima dată mostre de ADN din mumia lui Tutankamon. Mostrele sunt pregătite pentru analiză, dar echipa adunată la laboratodul ADN al Discovery Channel de la Muzeul din Cairo se confruntă cu tot felul de obstacole în rezolvarea acestui mister criminalist. Pentru a testa ADN-ul străvechi, Asistent Profesor Dr. Carsten M. Pusch de la Institutul de Antropologie şi Genetică Umană al Universităţii din Tübingen, Germania, şi Profesorul Albert Zink de la Institutul EURAC pentru Mumii şi Omul Gheţurilor din Bolzano, Italia, colaborează cu Dr. Yehia Zakaria Gad de la Departamentul de Genetică Moleculară de la Centrul Naţional de Cercetări din Cairo, folosind în premieră mondială absolută analiza ADN bazată pe microsateliţi în studierea mumiilor familiilor regale egiptene.
Laboratorul înregistrează primul moment de triumf, dar acesta este abia începutul odiseei familiei lui Tutankamon. O dată ce ADN-ul tatălui lui Tutankamon a fost analizat şi secvenţializat cu succes, Dr. Hawass poate urma indicii care în final îi vor identifica pe mama şi bunicii faraonului. TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE prezintă tot procesul coordonat de Dr. Hawass, de la cercetările de înaltă precizie din laboratorul ADN până la lucrările de excavaţii.




Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply