In februarie 2011, lumea ufologilor a asistat la o premiera de exceptie. Guvernul din Chile a incheiat o intelegere cu organizatia americana NARCAP, privind analiza fenomenelor aeriene neidentificate care ar putea afecta siguranta traficului aerian chilian. NARCAP (National Aviation Reporting Center on Anomalous Phenomena) a fost infiintata in 1999, in SUA, ca o organizatie stiintifica neguvernamentala, nonprofit, avand de atunci si pana azi ca director stiintific pe Dr. Richard Haines si ca director executiv pe Ted Roe. Organizatia a fost dedicata in primul rand intalnirilor dintre avioane si fenomene aeriene neidentificate (FAN).In anii scursi, Dr. Haines a intocmit un catalog de peste 3400 de astfel de incidente, facand si o analiza cuprinzatoare a rapoartelor de FAN realizate de catre pilotii si controlorii de trafic aerian din SUA in ultimii 50 de ani. In timp, NARCAP si-a apropiat numerosi investigatori si specialisti tehnici OZN din intreaga lume.
Intelegerea, incheiata intre NARCAP si Comisia pentru Studiul Fenomenelor Aeriene Anormale (CEFAA) din Chile, la cererea acestuia din urma, a fost semnata pe 25 februarie 2011. CEFAA este condus de generalul Ricardo Bermudez si este subordonata Directiei Generale a Aviatiei Civile din Chile (DGAC). Obiectul intelegerii prevede: „Schimbul de informatii relevante privind cazuri de FAN s...t Schimbul de informatii, pe o baza permanenta, privind metodologia de investigare, avand in vedere ca aceasta tinde sa evolueze in timp, in functie de noile idei stiintifice, instrumente si capacitati de analiza, mai ales in privinta procedurilor si actiunilor recomandate pilotilor si controlorilor de trafic, inainte, in timpul si dupa intalnirea cu un FAN”. Un alt obiectiv este „Sprijinirea avansului cercetarii FAN prin angajarea in studii mixte de cercetare si prin promovarea coordonata a constatarilor catre comunitatea stiintifica si aviatica”.
Intr-o scrisoare catre NARCAP, generalul Bermudez isi exprima satisfactia pentru demararea unei fructuoase colaborari, mentionand ca „ambele organizatii sunt de acord ca FAN exista si sunt constiente de necesitatea unui studiu stiintific complet al domeniului”. El arata ca „CEFAA, infiintata in 1997, este intr-o cooperare stransa cu comunitatea stiintifica, cu universitatile si cu toate serviciile legate de aviatie. Comisia are privilegiul sa conteze pe unii dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta din tara, in calitate de consultanti, ca si pe sprijinul Fortelor Armate si al Corpurilor de Politie, castigand astfel respectul investigatorilor si al marelui public. Echilibrul realizat prin incorporarea de membri civili si militari in CEFAA este unic in lume. Intelegerea de cooperare intre organizatiile noastre s...t este un mare pas inainte in investigarea FAN si a posibilelor sale implicatii pentru siguranta traficului aerian, fie el civil, comercial sau militar. s...t Obiectul studiului nostru nu apartine doar unei singure tari si speram ca intr-un viitor apropiat si alte guverne vor urma acest exemplu, astfel incat sa permita descoperirea naturii reale a fenomenului, printr-un efort unit international” (subl. lui Bermudez).
Comentatorii stirii si-au exprimat speranta ca pe viitor aceasta relatie va include si un oficial guvernamental american, ca si legaturi cu agentii similare din alte tari.
O jumatate de secol de la prima rapire OZN bine documentata
Lumea ufologilor a marcat de curand o jumatate de secol de la prima rapire OZN bine documentata, care includea si un episod de „lacuna de timp”. Pe 19 septembrie 1961, sotii Betty (1919-2004) si Barney Hill (1922-1969) se intorceau cu masina din Quebec (Canada), catre locuinta lor din Portsmouth (New Hampshire – S.U.A.). Ei si-au scurtat concediul deoarece se anunta sosirea unui uragan in zona. La circa 160 kilometri nord-vest de Portsmouth, un obiect discoidal luminos a coborat brusc inspre ei. Cand s-a apropiat si s-a oprit plutind, la mai putin de 60 de metri deasupra lor, cei doi au vazut pe muchia din fata un rand de ferestre luminate orbitor.
Barney a oprit masina in mijlocul soselei si a iesit sa examineze mai bine aparitia. A apreciat ca discul, care aluneca fara zgomot spre stanga, avea circa 25 de metri in diametru. In spatele geamurilor se distingeau niste siluete. Barney a luat un binoclu sa le vada mai bine. In primele rapoarte de investigare el a spus ca figurile erau imbracate in uniforme lucioase, negre, si „cumva nu erau umane”.
Speriat brusc de ideea ca s-ar putea sa fie capturat daca mai ramane afara, Barney s-a intors la masina si a demarat in viteza. Se gandea ca va raporta incidentul la primul post de politie, dar numai dupa cateva momente o serie de sunete zbarnaitoare au facut ca automobilul sa vibreze si corpul celor doi sa fie cuprins de furnicaturi stranii. Apoi, ca si cand s-ar fi scurs doar un moment, o alta serie de zbarnaieli i-a scuturat pe cei doi. Discul nu mai era nicaieri, dar au constatat cu uimire ca se afla cu circa 35 de mile mai aproape de casa. Totusi au ajuns acasa in Portsmouth cu aproape doua ore mai tarziu decat se asteptau. Betty avea rochia rupta in
mai multe locuri, pantofii lui Barney aveau varfurile zgariate, ceasurile lor erau scoase din uz, iar pe portbagajul masinii aparusera cercuri stralucitoare care faceau sa se invarta acul compasului. Se simteau amandoi murdari si agitati. Barney a descoperit in zona inghinala leziuni dispuse pe cercuri concentrice, iar peste cateva saptamani Betty a observat ca rochia ei fusese acoperita cu un fel de praf roz.
mai multe locuri, pantofii lui Barney aveau varfurile zgariate, ceasurile lor erau scoase din uz, iar pe portbagajul masinii aparusera cercuri stralucitoare care faceau sa se invarta acul compasului. Se simteau amandoi murdari si agitati. Barney a descoperit in zona inghinala leziuni dispuse pe cercuri concentrice, iar peste cateva saptamani Betty a observat ca rochia ei fusese acoperita cu un fel de praf roz.
Intrucat sanatatea lui Barney se deteriorase mult si pentru a sti ce s-a intamplat, Betty s-a adresat unui psihiatru din Boston, Dr. Benjamin Simon. Acesta devenise renumit dupa succesele sale deosebite in tratarea unor sechele psihice utilizand regresia hipnotica.
In cateva saptamani de sesiuni hipnotice separate, la capatul carora li se impunea sugestia sa uite tot ce au spus, sotii Hill au relatat, fiecare separat, dar concordant, ca au fost rapiti si examinati de nepamanteni, la bordul unui disc asezat pe sol. Opinia doctorului se referea la un vis comun, amestecat cu confabulatii. Informatiile ar fi trebuit sa ramana secrete pentru totdeauna, chiar si fata de cei doi soti, dar printr-o violare a confidentialitatii, ele au aparut in mai multe articole dintr-un ziar din Boston la sfarsitul lunii octombrie 1965. Sotii Hill erau consternati. Cuplul interrasial (el negru, ea alba) era binecunoscut pentru activitatea sa in sustinerea drepturilor civile si implicarea in viata comunitatii. Barney fusese desemnat intr-o comisie de consultanta a statului, dedicata Comitetului pentru Drepturi Civile a SUA. Amandoi au participat la campanii politice si la programe de alfabetizare. Betty era asistenta sociala, platita de stat, iar Barney lucra intr-un oficiu postal. Dupa aceste dezvaluiri, ei se asteptau sa isi piarda locurile de munca si reputatia impe-cabila. Din fericire, raspunsul public a fost mai bun decat s-au asteptat...
Iata ca si in luna august 2011, Divizia de Resurse Istorice a statului New Hampshire a instalat in apropierea locului acestui incident un semn comemorativ. Intamplarii i-au fost consacrate mai multe volume, ultimul in 2007, scris de Stanton T. Friedman si Kathleen Marden si intitulat Captured! The Betty and Barney Hill UFO Experience. In toamna 2011 s-a anuntat chiar ca aceasta carte va fi ecranizata de firma Stellar Productions.
Victima uneia dintre primele rapiri OZN a decedat
Pe 9 septembrie 2011 a incetat din viata, la varsta de 80 de ani, Charles Hickson, subiectul uneia dintre primele rapiri OZN bine documentate. El a devenit o celebritate dupa 11 octombrie 1973. Atunci plecase cu colegul sau de munca mai tanar Calvin Parker sa pescuiasca, de pe un doc uscat abandonat de pe raul Pascagoula de est, aproape de varsarea in Golful Mexic. Numai ca au avut parte de o intalnire neasteptata; la 10 metri de ei, a coborat un obiect oval cu diametrul cam de 30 de metri, din care tasneau lumini albastre. Obiectul s-a oprit levitand la vreo jumatate de metru de sol. Din el au iesit, plutind, trei creaturi stranii. Inalte de circa un metru si jumatate, aveau o piele cenusie si zbarcita, capul plesuv si infatisare de roboti. I-au paralizat pe martori si i-au transportat in nava. A urmat o examinare de tip medical. Dupa circa 25-30 de minute, cei doi au fost dusi inapoi pe doc, iar rapitorii au intrat in vehiculul care a disparut apoi instantaneu.
Reveniti in oras, Hickson si Calvin s-au adresat imediat bazei Air Force din Keesler, care i-a indrumat catre biroul serifului din comitatul Jackson. Aici au povestit cele intamplate serifului Fred Diamond si detectivului Glen Ryder. S-a efectuat o ancheta politieneasca in toata regula. Un al treilea anchetator, fara stirea martorilor, a inregistrat totul pe banda, inclusiv discutiile pe care cei doi le-au avut cand au fost lasati singuri pentru un timp. In declaratiile lor nu a aparut nicio fisura. Peste cateva zile, ei au fost interogati si de cativa renumiti ufologi. Intrucat dubiile oficialitatilor persistau, Hickson s-a oferit sa se supuna detectorului de minciuni, care a stabilit ca spunea adevarul.
In cei 38 de ani care au urmat, Hickson a aparut la emisiuni TV, a vorbit la conferinte OZN, a dat interviuri si a fost coautor la o carte despre aceasta intamplare.
In 1998, Hickson a marturisit unui reporter de la Associated Press ca nu-i pasa de hartuirile care au insotit celebritatea sa, zicand: „nu dau doi bani pe cei ce rad de mine; sa stiti ca voi spune totusi tot adevarul”. El mai sustinea ca nu a fost nici prima nici ultima sa intalnire cu vizitatorii. Fiica lui era inca in fasa cand masina familiei a fost urmarita de niste lumini stranii. Cu o alta ocazie, vecinii au vazut o nava plutind deasupra casei lor.
Fiica lui Hickson afirma ca a crescut crezand in totalitate in aceste istorii si in tatal sau. Acesta a fost intotdeauna consecvent cu ceea ce a afirmat. Ar fi fost greu sa ramana asa atatia ani si sa treaca prin tot ce a trecut, cu psihiatrii, testele cu detectorul de minciuni si interogatoriile de la politie, daca nu ar fi fost adevarat ceea ce a spus. Atunci cand nu vorbea de rapiri, subiectele lui preferate erau echipa de fotbal New Orleans Saints, pescuitul, sau ispravile militare, fiind decorat de cinci ori in razboiul din Coreea.
DAN D. FARCAS
Niciun comentariu: