De fiecare data cand numele lui Caravaggio revine in prim-planul unei discutii despre marii clasici ai picturii universale, eticheta pusa acestui "geniu pustiu" - care a trait numai treizeci si noua de ani - este "marele maestru al tenebrelor". Dar nu trebuie sa uitam ca artistul care poarta numele localitatii de bastina a fost un rebel al genului de umanism impus pana la el de umanismul Renasterii. Idealizarea personajelor a fost total respinsa de pictor, care a pus in valoare realismul deseori dramatic al vietii. Si asta desi o buna parte a operelor sale au un caracter religios.
Pe numele sau real Michelangelo Merisi (1571-1610), fiul lui Fermo Merisi din Caravaggio (comuna din Lombardia de langa Bergamo, la hotarul dintre Republica Venetiana si Ducatul Milano), a avut o copilarie trista, fara tata de la opt ani. Dar inzestrarea naturala de a face desene placute ochiului cu ajutorul carbunelui a atras atentia unui pictor milanez, in atelierul caruia a intrat de pe la treisprezece ani. Adolescentul nu este numai talentat, dar si foarte atasat de vocatia sa, acordand studiului mai multe ore decat ceilalti ucenici. Cand realizeaza ca are un talent special, pleaca la Roma sa-si hraneasca spiritul cu operele marilor maestri intalnite in biserici si alte edificii publice. In fapt, duce o viata de hoinar, absoarbe insetat ritmurile vietii din Cetatea Eterna si se intretine facand ceea ce astazi numim "portrete la minut". Asa reusea sa aiba de mancare si bani de chirie. Dar viata ii aduce si primele semne de nervozitate si violenta.
In 1593 se imbolnaveste de malarie si are o experienta de viata care-i va influenta puternic stilul de lucru. Este internat la un spital plin cu bolnavi cu afectiuni grave, inclusiv ciuma. Are contact cu psihopati si muribunzi in fiecare zi... In acea perioada, in sufletul sau de artist se nasc acele coordonate naturaliste ale suferintei, tragicului si intunericului. Viata nu i se va mai parea niciodata stralucitoare si unica bucurie este creatia. Pe de alta parte, cronicile vorbesc despre autentice crize de furie atunci cand i se parea ca este calomniat sau lucrarile sale sunt luate peste picior. Asa ajunge la un conflict mortal cu pictorul Tommasoni, pe care-l ucide in duel. Fuge din inchisoare si, ajutat de prieteni sus-pusi, se ascunde si creeaza intr-un ritm infernal. Dar stie ca are un mare sprijinitor la Roma, pe cardinalul Scipione Borghese, mare patron al artelor, infocat colectionar si admirator al clar-obscurului cu care Caravaggio rastoarna regulile manierismului. Si, pentru a castiga timp in vederea obtinerii "iertarii pontificale", se refugiaza in Malta. Primeste titlul de "Cavaler de Malta", dar onorurile nu-i folosesc deloc, caci intra in conflict cu un alt membru si este inchis. Evadeaza si fuge in Sicilia. Apoi, desi bolnav si fara nici un sprijin, vrea sa ajunga la Napoli si apoi la Roma.
Viata i-a oferit un sfarsit nemeritat de dur lui Caravaggio. Arestat din greseala si eliberat, maestrul pribeag si epuizat de atata fuga pierde ambarcatiunea cu care voia sa ajunga in apropiere de Roma. In mod oficial, se spune ca a murit pe plaja de la Porto Ercole din Toscana. Papa il iertase, dar, se presupune doar, ca dusmanii sai nu-l uitasera si-l identificasera. Nu este sigur ca a fost ucis si parca soarta a vrut ca dramatismul din capodoperele sale sa se mute in realitate.
PAUL IOAN
Niciun comentariu: