» » » » Averile scriitorilor: Eminescu trăia din chetă, Nichita toca banii pe alcool, oportunistul Sadoveanu scotea bani din orice, iar Creangă făcea negoţ cu tutun


Scriitorii români deveniţi cunoscuţi peste graniţe sau doar în ţara noastră au avut, de multe ori, vieţi la fel de fascinante precum cărţile pe care le-au scris. Dramele lor nu au fost doar de natură emoţională. Şi acum o sută de ani, problemele cu banii îi loveau, în acelaşi timp, şi pe cei talentaţi, şi pe cei mai puţin talentaţi. „Adevărul“ vă prezintă o trecere în revistă a unora dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi a statutului lor social.
Unul dintre scriitorii botoşăneni care nu a dus grija zilei de mâine a fost Max Blecher. Acesta s-a născut la Botoşani în anul 1909, în familia unui negustor bogat de origine evreiască. Tatăl său, Lazăr Blecher, a fost patronul unei fabrici de sticlă din Botoşani. Prozator şi romancier, Max Blecher a fost trimis de părinţii, care îşi permiteau acest lux în acele vremuri, la Paris la Facultatea de Medicină. Tot aici avea să îşi înceapă cariera litarară. Max Blecher era considerat un talent în proză dar şi un romancier de elită. Puterea financiară a părinţilor nu a putut preveni, însă, îmbolnăvirea timpurie a tânărului Blecher. La doar 19 ani este diagnosticat cu „Morbul lui Pott”, o formă rară de tuberculoză care îi mâncă coloana vertebrală. Susţinut financiar, acesta reuşeşte să primească tratament adecvat şi mai supravieţuieşte 10 ani. Până la sfârşitul vieţii primeşte toate îngrijirile necesare.
Luceafărul poeziei române a trăit din chetă în ultimul an de viaţă
Poetul Mihai Eminescu şi-a petrecut mare parte din penultimul an de viaţă la Botoşani în grija surorii sale Harieta Eminovici. Rămas fără bani, fără alte mijloce de trai, bolnav la pat, poetul nepereche trăia în anul 1887, la Botoşani, într-o clădire cu două camere lângă Biserica "Sfântul Dumitru". Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar. Rămasă fără bani, Harieta nu mai îl mai poate plăti nici pe argat, tocmai în preajma incendiului din iunie 1887, care a mistuit o mare parte din casele si dughenele Botoşaniului de sfârşit de secol XIX.
Sorescu, bursă în SUA
 Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. Şcoala primară a făcut-o în Craiova, însă în anul 1954 a fost transferat la Şcoala Medie Militară din Predal. Sorescu a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi în anul 1960, dar a fost plecat cu bursă în SUA la Universitatea din Iowa. Operele lui Marin Sorescu au fost traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zurich, Tampere, Berna, Geneva, Napoli, Dortmund, Helsinki şi Port-Jefferson (SUA). Scriitorul a fost înălturat în anul 1991 de la şefia revistei Ramuri. Colegii lui Marin Sorescu au trimis o scrisoare către conducerea Uniunii Scriitorilor de la vremea respectivă. A fost redactor şef la revista Ramuri timp de 12 ani. Colegii poetului au declarat în 1991 că acesta a denigrat mai mulţi scriitori, refuzându-i sistematic să-i publice. Confraţii l-au acuzat de comportament dictatorial.
Demetrescu a murit sărac
Traian Demetrescu s-a născut pe data de 3 noiembrie la Craiova. A fost considerat la vremea respectivă de critici un epiogon al lui Mihai Eminescu. Poetul a scris versuri încă de când era copil, iar mentorul lui a fost Alexandru Macedonski. Primul volum de versuri a apărut sub pseudonimul, Tradem. Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, s-a stabilit în anul 1980 la Bucureşti, acolo unde a avut diverse colaborări cu presa din capitală. A fost considerat unul dintre primii autori simbolişti. Traian Rafael Radu Demetrescu a murit sărac la nici 30 de ani de tuberculoză. În Craiova se găseşte Casa Memorială Traian Demetrescu, unde sunt expuse obiecte care i-au aparţinut scriitorului.
Poet prăbuşit pe caldarâm
Boala şi sărăcia sunt cuvintele prin care poate fi descrisă, pe scurt, a doua parte din viaţă a poetului buzoian Ion Nicolescu, de la moartea căruia s-au aşternut deja mai bine de şase anotimpuri. A fost unul dintre textierii preferaţi de către marii folkişti ai ţării, versurile sale regăsindu-se în numeroase melodii din colecţia Cenaclului „Flacăra”.Nicolescu a fost un poet excentric, „ciudat”, căruia o boală apăsătoare i-a alterat destinul încă din anii tinereţii. Trăia dintr-un venit modic şi ajunsese, după 2001, să locuiască la fratele său din Buzău, după ce fusese evacuat din locuinţa pusă la dispoziţie în Bucureşti de Uniunea Scriitorilor din România. Traiul mizer, dezordonat, şi-a pus din ce în ce mai adânc amprenta pe starea de sănătate a poetului, astfel că în februarie 2012 s-a prăbuşit pe caldarâm, chiar lângă zidul liceului pe care îl absolvise cu multe decenii în urmă.
Slavici dădea meditaţii pentru a se susţine financiar
Marele scriitor Ioan Slavici, născut la data de 18 ianuarie 1848, în localitatea arădeană Şiria a dus o viaţă modestă. El a fost al doilea copil din cei cinci. Tatăl său, Savu Slavici a fost cojocar. Mama sa era Elene Slavici. Între anii 1860-1865, Ioa Slavici a urmat liceul din Arad, unde primea săptămânal mâncare de acasă. Între anii 1865-1867 a învăţat la liceul din Timişoara, unde pentru a avea bani a dat ore de meditaţii. În octombrie 1868 se înscrie la Facultatea de Drept şi Ştiinţe a Universităţii din Budapesta, unde trece cursurile de literatură romană. În anul 1869 Slavici s-a îmbolnăvit şi s-a întoars la Şiria, neavând bani. El se înscrie la liceul maghiar din Arad în anul şcolar 1867 - 1868. Pentru a se susţine financiar, îl meditează pe băiatul grofiţei Konigsegg, care a rămas repetent în clasa a IV-a. Astfel ia contact cu viaţa aristocraţiei transilvănene.
Citeste mai mult: adev.ro/mvl5qe

Historia.ro

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply