O lovitura grea pentru patrimoniul cultural al Rusiei s-a produs in perioada cand Stalin era liderul URSS. Intre 1930 si 1931, din colectiile de arta ale Muzeului Ermitaj au fost vandute numeroase capodopere ale picturii clasice, achizitionate in primul rand de tarina Ecaterina a II-a, cat si de alti suverani. Liderii URSS de atunci nu au gasit alte mijloace de a procura valuta forte decat vanzand valori de nepretuit care interesau colectionarii din Occident. Si cumparatori s-au gasit foarte repede.
Arta si industrializare
Pentru Primul cincinal al URSS (1928-1933), liderii sovietici s-au gandit la un mod "rapid si eficient" de a face rost de dolari. Conform politicii economice, tara trebuia puternic industrializata. In consecinta, in februarie 1928, sub supravegherea Comisariatului Poporului pentru Iluminare, conducerea Muzeului de Stat Ermitaj a facut o lista cu tablouri, din vanzarea carora sa se poata obtine 2 milioane de ruble. La Ermitaj s-a dat ordinul sa se instraineze 250 de tablouri cu cel putin 5.000 ruble fiecare. A fost pusa pe lista si colectia de artefacte din aur antice. Desi conducerea URSS a dorit ca totul sa se desfasoare in cel mai strict secret, mai multi colectionari si comercianti de arta au contactat autoritatile sovietice, fara sa existe (probabil) nici o licitatie, ci doar o negociere simpla cu cumparatorul.
Un eveniment care a contribuit la raspandirea stirii ca din Ermitaj (si nu numai) se vand capodopere a fost dezamagirea expertului in arta german Franz Matthiesen. Acesta a fost chemat la celebrul muzeu pentru a face o lista cu 100 de tablouri care nu ar trebui vandute niciodata. Lista a fost intocmita, iar expertul a fost surprins sa vada la Paris si la Londra panze din lista lui. Dezamagit, el a contactat mai multi colectionari carora le-a spus ce se intampla la Ermitaj... Pentru a intelege de ce erau nepretuite numeroase din tablourile acelui muzeu, sa amintim ca exista si o nuanta afectiva fata de acele colectii. Astfel, tarina Ecaterina a II-a (in timpul careia s-au construit "Micul" si "Vechiul" Ermitaj) a inceput colectia cu 225 de picturi (incepand cu 1765), iar achizitiile acestei suverane ambitioase si iubitoare de cultura si arta (sfatuita si de unii enciclopedisti francezi) au fost de 3.996 de tablouri, in 1797.
Si alti tari, precum Nicolae I, au contribuit la achizitionarea unor capodopere ale picturii universale. Ei bine, pentru primul cincinal al URSS, regimul stalinist a vandut (din cate se stie) 2.880 de picturi, dintre care cel putin 250 sunt opere majore, cu valori uriase astazi. Numai ca la finele lui 1933, "vanzarile secrete" au fost dezvaluite in presa americana. La inceputul lui 1934, Stalin a primit o scrisoare de protest din partea adjunctului Ermitajului, Josef Orbeli. Iar liderul de la Mocova l-a demis pe directorul Boris Legran (care condusese "afacerile") si l-a inlocuit cu Orbeli. Totusi, nu se stie nici acum motivul real pentru care Stalin a oprit vanzarile.
Surpriza la Washington
Unul dintre principalii cumparatori ai capodoperelor din Ermitaj a fost bancherul american Andrew Mellon (secretar al Trezoreriei SUA). Acesta a achizitionat mai multe tablouri, dintre care 21 le-a donat guvernului SUA pentru a deschide Muzeul National de Arta de la Washington. Tablourile cumparate din URSS au reprezentat nucleul initial al acelui prestigios muzeu din capitala SUA.
PAUL IOAN
Niciun comentariu: