» » » » Castelul Malbork


Ridicat pe malul raului Nogat din Polonia, Castelul Malbork este considerat una dintre cele mai mari constructii de caramida din lume. A fost construit de Cavalerii Teutoni, care cucerisera vechea Prusie, dupa ce, in 1274 acestia au inabusit Marea Rascoala Prusiana a triburilor baltice. Nu se cunosc prea multe date despre lucrarile efectuate aici, dar se pare ca, asa cum arata un studiu din arhiva Ordinului, ele au durat pana in jurul anului 1300 sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe.

 Ordinul fusese intemeiat in cetatea Acra (pe teritoriul actual al Israelului) si dupa caderea ultimei fortarete a cruciatilor in mainile musulmanilor, si-a mutat sediul la Venetia si, apoi in Polonia. Patroana Ordinului era Sfanta Fecioara Maria si de aceea castelul s-a numit Marienburg in limba germana, respectiv Malbork in polona.
 Castelul a fost largit in cateva randuri pentru a permite accesul aici a numarului crescut de cavaleri. Devenit cea mai mare fostificatie gotica din Europa, ocupa o suprafata de 21 hectare si prezenta cateva randuri de ziduri de aparare. Intreaga constructie cuprindea de fapt trei castele separate de santuri si tunuri si adapostea la un moment dat 3000 de cavaleri. Ei percepeau taxe pentru vasele care veneau dinspre Vistula si Marea Baltinca si detineau un monopol asupra comertului cu chihlimbar. Cand orasul din jurul Castelului a devenit membru al Ligii Hanseatice aici au avut loc mai multe intalniri ale Ligii. In 1410 Castelul a fost asediat de armatele lui Wladislaw al II-lea Jagiello si Vytantas cel Mare dupa ce Ordinul fusese infrant in batalia de la Grunwald. In timpul asediului orasul a fost distrus.

 In timpul Razboiului de 13 ani (1455-1566), cand Ordinul nu a mai putut plati rascumpararile pentru propriii mercenari, capturati de regele Poloniei pentru ca nu se mai putea descurca financiar, generalul Stibor de Ponice din Ostoje a strans fonduri din orasul Danzig pentru o noua campanie impotriva Ordinului si i-a platit pe mercenari ca sa renunte la lupta. In 1457 regele Cazimir al IV-lea Jagiello a intrat triumfator in castel si a oferit Danzigului mari beneficii pentru ajutorul dat.

 Primarul orasului a fost spanzurat in 1460, dar in 1864 i s-a ridicat un monument pentru puterea sa de rezistenta. Din 1466 Castelul a devenit parte integranta a provinciei poloneze si una dintre resedintele regale. Castelul Inalt (unul dintre cele trei) a slujit ca depozit de provizii iar Marea Sala de Mese ca loc de organizare a balurilor si altor evenimente.

 In timpul Razboiului de 30 de Ani resedinta a fost ocupata intre 1626-1629 de fortele suedeze care au revenit si intre 1656-1660. In 1772 a avut loc Prima Impartire a Poloniei intre Prusia si Imperiul Rus. Castelul a revenit provinciei Prusia de Vest si transformat in azil pentru saraci si baraci pentru armata prusaca. Urma chiar sa fie supus demolarii, dar arhitectul prusac David Gilly a facut, pe langa studiile de rezistenta si cateva gravuri care, duse la Berlin, au ajutat la studiile istorice privitoare la istoria Ordinului.
 In timpul lui Napoleon constructia a slujit ca arsenal si spital militar iar dupa infrangerea acestuia a devenit un simbol al istoriei Prusiei si constiintei nationale. Restaurat in 1816 a fost folosit mai tarziu de nazisti pentru pelerinajele armate ale Tineretului Hitlerist si ale Ligii Fetelor Germane. In 1945, in timpul luptelor din zona, a fost distrus pe jumatate si alte grave avarii au fost suferite in urma unui incendiu in 1959. In 1962 a inceput insa o larga si serioasa restaurare, fiind reconstruit o mare parte, cu exceptia capelei. Din 1967 constructia a fost pusa sub protectie UNESCO.

IRINA STOICA


Unknown

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply