» » » » Cand oamenii de stiinta devin eretici


Se considera, si pe buna dreptate, ca stiinta a schimbat lumea, uneori in rau, de cele mai multe ori in bine. Pentru adevarurile lor, unii savanti au platit cu viata pe vremea cand Biserica isi impunea discretionar vointa in societate si impotriva celor care incercau sa strice ordinea lucrurilor. Inaintea etichetei "terorist", a existat eticheta "eretic" comandata de Biserica cu ajutorul Inchizitiei, si multor cercetatori li s-a lipit pe frunte acest stigmat. Printre ei s-au numarat Galilei, Newton, Darwin, ca sa amintim doar cateva minti geniale.

Ce este gravitatia?

 E adevarat ca stim ca exista, dar nu stim exact cum s-a nascut. Stim ca exista din experienta empirica a fiecaruia: toate lucrurile scapate din mana ajung pe sol si niciodata in cer. Vedem cum o cana care cade de pe o masa se loveste de sol si se sparge in mii de bucati, dar niciodata nu o sa vedem cum miile de cioburi de pe sol se ridica in aer, pentru a ajunge pe masa o cana intreaga (imagine folosita de Stephen Hawking). Isaac Newton (1642-1727) are meritul de a fi emis teoria gravitatiei pe care o stie azi orice liceean, dar si legile miscarii. Cu toate acestea, nu toata lumea in epoca a inteles si acceptat teoriile lui Newton, iar Biserica a reactionat, acuzandu-l de erezie in momentul in care savantul a descris Universul ca un "senzorial al lui Dumnezeu", in care Dumnezeu este spatiul si timpul insusi. Eretica a fost considerata ideea lui Newton de introducerea lui Dumnezeu in ecuatii stiintifice. Filozoful german Gottfried Leibnitz a considerat asta de-a dreptul abominabil, acuzandu-l, intr-o scrisoare adresata familiei regale din Anglia, ca vrea sa duca de rapa "religia naturala". Fortat sa se apere prin intermediul filozofului Samuel Clarke, Newton s-a temut probabil ca o investigatie mai profunda sa nu-i scoata la iveala o erezie si mai grava: si anume aceea ca, desi un om profund religios, el respingea divinitatea lui Iisus Christos, dar si Sfanta Treieme. Si Isaac Newton avea motive serioase de teama: negarea Sfintei Treimi era considerata crima intr-o lege a Tolerantei (!) din 1689. La ereziile dictate de Biserica se mai adauga un cap de acuzare: Newton era convins ca inspiratia pentru teoria sa a gravitatiei a venit direct de la Dumnezeu, ceea ce insemna pentru Biserica ca omul se considera un profet modern, lucru de neacceptat.

Pamantul nu este buricul lumii

 Inchizita, care era bratul inarmat si vigilent al Bisericii, avea grija ca nimeni sa nu rastoarne "establishment"-ul religios cu teorii care veneau in conflict cu ideologia crestina. Intr-un asemenea conflict a intrat si Galileo Galilei (1564-1642) doar pentru ca a sustinut teoria lui Copernicus, sfidand teoria acceptata de Biserica, dar si de observatia empirica superficiala care spunea ca Pamantul e centrul Universului. Stim ca Galilei a fost un eretic datorita procesului intentat de Inchizitia Romano-Catolica in anul 1633. Sentinta acestei institutii a fost ca Galilei "este suspectat de erezie" si asta doar pentru ca a promovat credinta ca Pamantul se roteste prin ceruri, intr-o vreme cand se admitea doar ideea ca Pamantul este nemiscat si toate planetele si stelele se invartesc in jurul lui. In plus, Galilei si-a agravat delictul atunci cand a insistat ca rotatia Pamantului nu intra in conflict cu Sfanta Scriptura. Desi argumentul era serios, el era interzis de Biserica. Doar teologii de la Vatican aveau dreptul sa interpreteze Biblia. Cazul lui a devenit un punct de referinta standard atunci cand se discuta binomul stiinta-autoritate (religioasa).

Speciile s-au adaptat cu timpul

 Dupa Galileo, primul om de stiinta important care ne vine in minte atunci cand vorbim de erezie si despre conflictul cu Biserica, este Charles Darwin (1809-1882). Sa ne amintim ca teoria lui conform careia speciile evolueaza in timp, adaptandu-se necontenit la mediul inconjurator a produs o mare cotitura in stiinta mondiala, provocand divizarea comunitatii stiintifice a vremii sale, pana in ziua de azi. Unii au imbratisat fara rezerve noua teorie, altii au respins-o, aderand la pozitia ferma a Bisericii conform careia fiintele sunt creatia lui Dumnezeu, cum spune Vechiul Testament, in Geneza. Dezbaterea este actuala si in zilele noastre. Dar la vremea lui Darwin, Biserica anglicana a considerat teoria eretica pentru ca  ea sustinea ca Pamantul nu a fost creat perfect. Biserica mai clameaza ca posibilitatea de evolutie si de adaptare a vietii era atributul exclusiv al designului originar al lui Dumnezeu. Or, lucrarea din 1859 a lui Darwin, Despre Originea Speciilor, vorbea despre altceva, despre dovezi culese de cercetator in timpul expeditiei sale cu nava Beagle. In lipsa unei Inchizitii vigilente si atotputernice, teoria lui Charles Darwin a continuat sa existe, iar autorul a fost adulat sau ironizat doar de mediile stiintifice si de presa. Un desenator celebru in epoca l-a portretizat intr-o publicatie pe Darwin ca pe o maimuta, iar intr-o dezbatere la Oxford, din 1860, capitanul vasului Beagle, Robert Fitzroy, spunea ca teoria "ii produce o profunda durere" si cu o Biblie in mana a implorat audienta sa-l creada pe Dumnezeu nu pe savant. Numai ca audienta fiind pro-Darwin, l-a redus pe om la tacere.

Epoca de gheata 4

 In fine, au fost si cazuri in care marile idei si teorii au fost ignorate initial de comunitatea stiintifica. Cei care se uita azi la popularul film de desene animate "Epoca de gheata 4-Deriva continentelor", dar nu doar ei, nu stiu ca meteorologul Alfred Wegener (1880-1930) este cel care a propus teoria derivei continentelor. Observand ca estul Americii de Sud se potriveste cu vestul Africii ca intr-un joc de puzzle, el a sugerat in 1912 ca cele doua continente au fost candva legate si ca forte geologice formidabile le-au despartit, deriva lor atingand azi pozitiile cunoscute. Din punctul de vedere al Bisericii si aceasta idee era eretica pentru ca deranja "establishment"-ul geologic acceptat care spunea ca Pamantul este in aceleasi tipare de la crearea lui de catre Dumnezeu. Cercetatorii l-au ironizat pe Wegener ani la rand, ridiculizand ideea continentelor care au alunecat unele sub altele ca un vas sub o crusta de gheata. Wegener a continuat sa-si definitiveze teoria cu date noi si atunci cand dovezile n-au mai putut fi ignorate, teoria lui a fost acceptata unanim; se intampla asta in 1960. 
 In concluzie? Azi, Biserica nu mai interfereaza cu cercetatorii, atunci cand intervine o face fara convingere si fara influenta de altadata. Putem observa, insa, comparativ cu situatia de acum cateva secole, ca Stiinta a impins intr-un colt obscur Biserica. Biserica a incetat sa mai explice lumea si sa stabileasca regulile (dincolo de dogmele ei), locul ei fiind preluat incet-incet de cercetatori care vor sa dovedeasca fara putinta de tagada, ca Stiinta este singura forta care poate defini si explica Universul si lumea in care traim, fara a putea fi contrazisa de altcineva.
GEORGE CUSNARENCU



Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply