» » » » Haremul din Topkapi


Date fiind larga audienta a serialuluiSuleyman Magnificul si intrebarilor puse de cititorii nostri privitoare la minunile orasului Istanbul, ne-am gandit sa va oferim cateva date privitoare la Haremul celui mai cunoscut palat din intregul Imperiu Otoman. Haremul face parte din Palatul Topkapi, care vreme de aproape patru secole, din 1453 pana in 1839 a fost principala resedinta a sultanilor. Palatul este alcatuit din mai multe curti succesive, fiecare cu pavilioanele, chioscurile si gradinile ei. Intrarea in Harem, care se intinde in stanga celei de a doua si a treia curti, se face prin Poarta Carelor, unde femeile din harem asteptau trasurile care le puteau duce in oras.

Turcii au fost initial monogami dar, in secolul al X-lea, odata cu acceptarea religiei islamice au adoptat si traditia haremului arab, cuvantul definind atat totalitatea femeilor si altor slujitori ai sultanului, cat si locul in care traiesc toti impreuna. Aceasta practica a devenit foarte populara in timpul dinastiilor otomane, pana in 1926, cand Kemal Atatürk a interzis-o cu desavarsire.

Poligamia a cunoscut o dezvoltare fara precedent in secolul al XVI-lea, in vremea lui Suleyman Magnificul (1520-1566). Pana la el femeile traiau in pavilionul cu Faianta, Palatul Topkapi fiind o cladire oficiala a Imperiului. Sotia de origine rusa a sultanului, Roxelana, l-a convins insa pe marele conducator sa-i permita sa se mute aici impreuna cu intregul harem, sclavele si eunucii. Primele apartamente au fost construite de Sinan, arhitectul preferat al sultanului. Constructia a primit noi si noi adaugiri, mai ales in timpul domniilor lui Selim al II-lea si Murat al III-lea. Haremul are acum 400 de camere dar numai o treime din intregul complex poate primi vizitatori.

De la Poarta Carelor, realizata din fier masiv, in forma de arc in doua canaturi se intinde o curte lunga, neacoperita pana la intrarea principala in Harem. De-a lungul ei sunt plasate: Camera de Sifoniere, Holul Fantanii pentru spalarea rituala, Turnul, camerele celui de al doilea asistent al eunucilor negri si a contabilului sef, poarta Scolii de Muzica, Moscheea Mica pentru eunucii negri, dormitoarele acestora si apartamentul sefului lor.

Seful eunucilor negri era o persoana foarte puternica, al patrulea om in stat dupa sultan, vizir si seful religios raspunzand in principal de disciplina haremului. Avea relatii stranse cu sultanul, vizirul si mama sultanului si de obicei era implicat in tot felul de intrigi. In Camera de Sifoniere se intra printr-o poarta in doua canaturi spre fantana de spalare rituala acoperita cu o cupola si avand peretii decorati cu faiante, alcatuind motive florale si numele celor zece insotitori ai Profetului inscrise in medalioane. Sultanii intrau in Harem prin poarta Scolii de Muzica situata vizavi de poarta Turnului, o cladire pe doua niveluri. Holul Moscheii Mici era si el decorat cu faianta iar in apropierea acesteia se afla Scoala Calfelor unde erau instruite concubinele. Coloane suple, asezate in sir, conduceau spre cladirea adapostind dormitoarele si baracile eunucilor. Etajul al doilea era rezervat eunucilor de categorie inferioara, cel de al treilea pajilor regali iar cel de al patrulea recrutilor. Datoria eunucilor negri era inchiderea si deschiderea usilor in timpul noptii si dimineata, insotirea trasurilor, nepermiterea intrarii in Harem a persoanelor neautorizate.
Concubinele (odaliscele) erau sclave aduse aici pentru a-l sluji pe sultan. Dintre acestea suveranul isi putea alege favoritele. Cele care ajungeau sotii oficiale erau numite cadane si prima care ii daruia sultanului un fiu devenea sotia principala. Desigur ca putea exista o sotie oficiala pe care sultanul si-o luase si din anumite calcule politice o femeie dintr-o familie nobila si aceasta era "sultana" avand un loc de cinste alaturi de mama sotului ei, sultana-validé. Istoria cadanelor care luptau pentru gratiile sultanului este plina de intrigi si drame iar "Calea de aur", faimosul culoar care ducea spre dormitorul suveranului, ascunde taine cumplite ale acelor femei dintre care multe au devenit faimoase in istoria Imperiului.
Fiecare dintre ele avea un apartament sau cel putin o camera proprie si, de multe ori, o baie, confortul de care se bucurau fiind legat de locul pe care il ocupau in ochii suveranului si de bunavointa mamei lui.
Exista o gradina rezervata sultanei mama, al carei apartament, deosebit de bogat si impodobit, avea o baie proprie, alaturi de cea a sultanului. Ambele bai dateaza de la sfarsitul secolului al XVI-lea si sunt alcatuite din mai multe camere in stilul tipic hammamurilor orientale. Sunt compuse din caldarium, tepidarium si frigidarium si baia sultanului era poleita cu aur.
Trebuie mentionate si cele patru fantani de aici, cu bazine mici de marmura, care sporeau farmecul hammamului imperial, din care se putea trece intr-o sala in care sultanul isi primea doar mama, favoritele, copiii si prietenii apropiati. Existau de asemenea si alte camere private ale suveranului, o sala de lectura, apartamentele printilor, totul impodobit cu faianta, cu lambriuri, mobile specifice, multe incrustate cu sidef sau pietre pretioase, lampi elegante si mai ales o revarsare de covoare aduse din toate colturile imperiului.
Este o atmosfera de basm si vizitatorul, necunoscand sau pur si simplu ignorand dramele petrecute in aceasta colivie de aur, se simte pentru cateva ore transportat in lumea celor "1001 nopti".

IRINA STOICA


Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply