Folosit doar în America (şi, pentru o perioadă, în Insulele Filipine), scaunul electric a fost considerat multă vreme un simbol al viziunii americane asupra justiţiei. Apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea ca o nouă metodă "mai umană" de execuţie,în ultima perioadă a pierdut teren în faţa avansului ştiinţei şi a dezbaterilor asupra drepturilor omului.Istoria scaunului electric începe în penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, când o nouă dezbatere apare în societatea americană. Spânzurătoarea, metoda folosită până în acel moment, începuse să fie considerată prea crudă deoarece în multe cazuri, din cauza unor călăi neexperimentaţi, acuzaţii mureau lent şi în chinuri. Astfel, în 1887, în statul american New York, ia naştere un comitet însărcinat cu găsirea unei metode noi, mai umane, de execuţie. Ideea folosirii electricităţii apăruse deja după ce în 1881 un doctor dentist, pe nume Albert Southwick, fusese martorul morţii unui om care se electrocutase din greşeală. Uimit de rapiditatea şi aparenta lipsă de dureri a acestei morţi, doctorul a descris scena unui prieten, sentaorul McMillan, care a vorbit cu guvernatorul statului despre ideea înlocuirii spânzurătoarei cu tehnologia modernă a electricităţii.
Deşi inventarea scaunului electric este atribuită adeseori lui Thomas A. Edison, în spatele acestei invenţii, am putea spune, chiar sinistre, stau de fapt doi angajaţi al acestuia. Primul scaun a fost produs de doi ingineri, Harold P. Brown şi Arthur Kennely. Deşi Edison fusese cel care inventase transmisia de putere electrică prin intermediul curentului direct, pentru scaunul electric a preferat folosirea curentului alternativ. Acesta din urmă era mai uşor de transportat, nu necesita o cantitate aşa de mare cupru (fapt semnificativ la vremea respectivă, când preţurile cuprului au crescut vertiginos) şi, în plus, folosirea curentului alternativ nu prejudicia în niciun fel imaginea companiei lui Edison. Acesta se temea că folosirea curentului direct (utilizat în casele oamenilor) pentru execuţii ar fi creat o imagine negativă în jurul conceptului de electricitate.
Pentru a arăta letalitatea noii invenţii, aceştia au organizat demonstraţii publice în cursul cărora au ucis mai multe animale, câini şi pisici, prin atragerea lor pe o placă de metal conectată la un generator de 1.000 de volţi. Cuvântul „electrocutare” a apărut la aceste demonstraţii pentru a desemna execuţiile electrice, fără a desemna – ca în zilele noastre – şi morţile accidentale survenite în urma contactului cu periculosul curent electric.
(Old Sparky, scaunul electric folosit o perioadă la închisoarea new-yorkeză Sing Sing)
Comitetul din New York a adoptat scaunul electric în 1889, iar anul următor William Kemmler a devenit prima persoană executată pe scaunul electric. Fiind prima execuţie, lucrurile nu au decurs atât de repede precum se aştepta toată lumea. Kemmler a rămas inconştient după prima trecere de curent prin corpul său, dar nu a murit. După ce generatorul a fost lăsat câteva minute să se reîncarce, acuzatul a fost electrocutat cu o putere de 2.000 de volţi, ceea ce a dus la spargerea vaselor de sânge de sub piele, iar corpul său a luat foc. Întreaga execuţie a durat opt minute, şi toţi martorii au rămas şocaţi de brutalitatea noii metode. Cu toate acestea, scaunul electric nu a fost discreditat. Metoda a fost adoptată oficial în Ohio (1897), Massachusetts (1900), New Jersey (1906) şi Virginia (1908), devenind în scurtă vreme cea mai folosită metodă legală de execuţie din Statele Unite. Marea majoritate a statelor care au adoptat scaunul electric se află la est de râul Mississippi, în vestul Americii fiind mai populară camera de gazare.
Între 1890 şi 1973 peste 4.000 de oameni au fost executaţi pe scaunul electric. Cele mai faimoase execuţii ale acestei perioade au fost cele ale lui Bruno Hauptmann (1936), presupusul criminal al copilului aviatorului Lindberg, şi cele ale lui Julius şi Ethel Rosenberg (1953), condamnaţi că ar fi fost spioni ai Uniunii Sovietice.
(Execuţia lui Ruth Snyder din 1928, prima execuţie pe scaunul electric surprinsă pe film)
După un moratoriu de patru ani, pedeapsa cu moartea a fost reintrodusă în America în 1977, iar scaunul electric a început să fie înlocuit cu camera de gazare şi injecţia letală. De atunci, doar 154 de persoane au mai fost executate în acest fel (printre ei, faimosul criminal în serie Ted Bundy). Începând din anii ’80, injecţia letală a ajuns să fie considerată o metodă mai uşoară şi mai umană. Astâzi, scaunul electric a rămas o metodă opţională de execuţie în statele Alabama, Florida, Carolina de Sud şi Virginia. În Kentucky şi Tennessee mai este folosit în cazul condamnărilor pronunţate înainte de anul 1988, iar în Arkansas şi Oklahoma scaunul electric poate fi folosit dacă alte forme de execuţie sunt găsite ca fiind neconstituţionale la momentul respectiv.
În februarie 2008, Curtea Supremă a statului Nebraska a decis ca execuţia prin scaun electric, o pedeapsă „crudă şi neobişnuită”, să nu mai fie folosită. Nebraska rămăsese singurul stat care folosea doar această metodă de execuţie. În aceste state, 12 condamnaţi au preferat scaunul electric în faţa injecţiei letale, iar ultima folosire a scaunului a avut loc pe 18 martie 2010, în statul Virginia.
Niciun comentariu: