Cele sapte minuni ale lumii antice

Farul din Alexandria
Farul din Alexandria a fost o constructie cu un rol practic. Semnaliza marinarilor apropierea de tarm. A fost cea mai inalta cladire din lume pentru acea perioada. Oamenii de stiinta de astazi inca se minuneaza de oglinda care reflecta lumina la peste 50 km distanta.
Farul a fost construit pe insula Pharos (Faros), acum un promontoriu al orasului Alexandria din Egipt.
Dupa moartea lui Alexandru cel Mare, Ptolomeu Soter (305-283 i.H.) a preluat puterea in Egipt. A stabilit capitala la Alexandria. Insula Pharos era lipita de oras printr-un dig, Heptastadion, astfel ca impartea portul in doua. Conditiile de navigare cereau constructia unui far pentru dirijarea corabiilor. Proiectul de constructie al farului a fost conceput in timpul lui Ptolomeu Soter, anul 290 iH, dar proiectul s-a finalizat dupa moartea lui, in timpul domniei fiului sau Ptolomeu Philadelphus.
Sostratus, contemporan cu Euclid, a fost arhitectul care s-a ocupat de proiectul constructiei.
Farul a rezistat de-a lungul timpului. A fost distrus de doua cutremure in 1303 si 1323. Arabii care au cucerit Egiptul, au mutat capitala la Cairo si au neglijat constructia.
Turnul a trait destul de mult, asa ca exista multe marturii care il descriu. A fost acoperit cu marmura alba. Avea o oglinda care era folosita pentru semnalizare dar si pentrru a arde navele inamice.
In 1166, un calator arab, Abou-Haggag Al-Andaloussi a vizitat farul si a lasat o descriere amanuntita a acestuia. Avea 3 nivele:
-primul nivel, inalt de 55.9 m, avea mijloc in forma de cilindru
-mijlocul octogonal cu latura de 18.30 m si inaltimea de 27.45 m
-ultimul nivel de forma circulara avea inaltimea de 7.30 m
Inaltimea totala a farului era 117 m (echivalent cu o cladire moderna de 40 de etaje).Mijlocul cilindric era folosit pentru transportul carburantului pentru iluminatul nocturn. Ziua era folosita reflexia razelor solare pentru semnalizare.In antichitate, statuia lui Poseidon era asezata in varful turnului.
Colosul din Rodos
Colosul a fost construit la intrarea in portul insulei Rodos si avea un rol de protectie divina impotriva celor ce ar fi vrut sa intre in oras cu ganduri rele. Rodos era o insula pe care se gaseau 3 mici orase stat: Ialysos, Kamiros si Lindos. In 408 i.C., aceste orase s-au unit si au format un stat insula cu o capitala comuna: Rodos.
Statul nou format avea o relatie comerciala stransa cu statul egiptean condus de Ptolemeu I Soter.
In 305 i.C., regatul Macedoniei condus de dinastia Antigonid a asediat insula Rodos, in incercarea de a rupe alianta Rodos- Egipt.
Nu au reusit niciodata sa intre in oras. In 304 i. C s-a semnat pacea. Armata Antigonizilor a ridicat asediul si a parasit locurile. In urma lor a ramas multa “prada de razboi” (echipament militar). Rodesienii au decis sa vanda echipamentul si sa faca o statuie imensa, dedicata zeului soare Helios, ca sa celebreze unitatea lor.
Constructia colosului a durat 12 ani si a fost terminata in 282 i.C.
Ridicarea statuii a fost incredintata arhitectului Chares din Lindos. Fundatia, baza statuii, a fost facuta din marmura alba. Apoi au fost fixate picioarele. Structura a fost ridicata gradual, iar invelisul de bronz a fost intarit de fier si piatra. Ca sa se ajunga la partea cea mai inalta a statuii, s-a ridicat o rampa de pamant, care ulterior a fost daramata si deplasata de acolo.
In 226 i.C., un cutremur de pamant a daramat constructia ce a dominat, pana la acea data, intrarea in port. Orasul a suferit mult de pe urma cutremurului, iar statuia s-a rupt acolo unde era mai slaba, la genunchi.
Rodesienii au primit o oferta de ajutor din partea lui Ptolemeu III Eurgetes pentru a-si reface colosul, dar, in urma unei consultari cu un oracol, oferta a fost refuzata. Colosul a fost lasat asa, prabusit, aproape un mileniu. In 654 d.C., arabii au invadat insula, au demontat statuia si au vandut-o unui negustor evreu din Siria. Se spune ca s-ar fi utilizat 900 de camile pentru transport.
Desi in legendele populare, statuia este asezata direct in fata portului, in realitate statuia a fost construita undeva la marginea portului, pe un promontoriu, s-au chiar putin spre interiorul insulei. Asa se explica de ce prabusirea ei nu a blocat intrarea in port.
Avea 33 de metri inaltime (probabil) si chiar dupa ce a cazut “putini oameni erau capabili sa-i inconjoare degetul mare cu bratele” spune Plinius cel Batran. Nici dimensiunea exacta si nici forma exacta a statuii nu sunt cunoscute.
Colosul din Rodos a fost o inspiratie pentru alti artisti si poate sculptorul francez Auguste Bartholdi este cel mai cunoscut dintre toti prin statuia care sade la intrarea in New York- Statuia Libertatii.
Mausoleul lui Maussollos din Halicarnassus
Trebuie spus ca mausoleu provine chiar de la numele lui Maussollos si in greaca veche insemna “constructie dedicata lui Maussollos”.
Acum, cuvantul a devenit substantiv comun si are un inteles general de constructie imensa dedicata unei persoane sau unui eveniment. Similar cu piramidele, mausoleul este mormantul unui rege din antichitate, dar spre deosebire de piramide, recunoscute pentru marimea lor, mausoleul lui Maussollos si-a castigat renumele pentru frumusetea lui.
Mausoleul a fost construit in orasul Halicarnassus, acum Bodrum (sud- vestul Turciei), un oras situat la malul Marii Egee.
Cand Persia s-a extins dincolo de propriile hotare, cuprinzand Mesopotamia, Nordul Indiei, Siria, Egiptul si Asia Minor, a fost nevoie de un nou sistem de control a tinuturilor indepartate. S-au numit guvernatori locali care trebuiau sa administreze aceste stapaniri situate la distanta de puterea centrala: Satrapii.
Regatul Caria situat in partea de vest a Turciei (Asia Minor) era practic autonom. Din 377 pana in 353 iC, regele Mausollos a domnit in Caria, timp in care a mutat capitala regatului la Halicarnassus. Nimic nu este asa de atragator in viata acestui rege, ca monumentul funerar dedicat lui.
Proiectul a fost gandit de sotia si de sora lui Artemisia, iar constructia a inceput in timpul vietii regelui. Mausoleul a fost terminat in anul 350 iC, 3 ani dupa moartea lui Maussollos si la un an de la moartea Artemisiei.Pentru 16 secole, mausoleul a fost pastrat in conditii foarte bune, dar apoi un cutremur a distrus o parte din acoperis si colonada.
La inceputul secolului 15, Cavalerii Ordinului St John din Malta au invadat regiunea si au construit un castel prentru cruciati. Pentru fortificarea castelului din 1494 au folosit piatra mausoleului. Prin 1522, nu mai ramasese mare lucru din mausoleu.
Astazi, castelul din Bodrum inca exista, si se poate vedea in zidurile lui blocuri de piatra si marmura slefuite folosite la constructia mausoleului. Unele sculpturi ale mausoleului sunt expuse la British Museum din Londra. Fundatia mausoleului exista inca si poate fi vizitata.
Monumentul avea o structura dreptunghiulara, baza avea dimensiunile de 40 m lungime pe 30 m latime.
Un podium decorat de statui inconjura structura. Camera mortuara si sarcofagul din alabastru alb decorat cu aur era localizata pe podium si era inconjurata de coloane ionice. Colonada suporta un acoperis piramidal decorat cu statui. In varf era o statuie care reprezenta un car tras de 4 cai.
Mausoleul avea o inaltime de 45 de metri impartita astfel: 20 metri podiumul de la baza, 12 m colonada, 7 m acoperisul piramidal si 6 m carul din varf. Frumusetea mausoleului vine in mare masura de la statuile care il decorau.
Statuile, in marime naturala sau de alte dimensiuni, reprezentau oameni, lei, cai si alte animale. 4 sculptori greci au lucrat statuile: Bryaxis, Leochares, Scopas si Timotheus, fiecare fiind responsabil pentru o anumita latura. Mausoleul este special pentru ca nu este dedicat zeitatilor grecesti, asa cum se obisnuia in acea perioada.
Statuia lui Zeus din Olympia
Este statuia zeului care a inspirat Jocurile Olimpice din antichitate si este localizata in regiunea orasului antic Olympia. In timpul jocurilor, razboaiele se opreau si atletii veneau din Asia Minor, Siria, Egipt si Sicilia sa celebreze pe regele zeilor: Zeus .
Orasul vechi Olympia este situat pe coasta vestica a Greciei moderne, la 150 km vest de Atena. Vechiul calendar grecesc incepe in anul 776 iC (inainte de Christos), si se crede ca si jocurile olimpice au inceput in acel an. Templul lui Zeus a fost proiectat de arhitectul Libon si construit in jurul anilor 450 iC. Stilul doric parea prea obisnuit si au fost necesare modificari. Solutia: o statuie maiestoasa. Sculptorul atenian Pheidias a primit aceasta sarcina sacra.
Templul a inceput sa atraga vizitatori din toata lumea. In secolul 2 iC au fost efectuate reparatii la statuia care incepea sa imbatraneasca. In primul secol iC, imparatul roman Caligula a incercat sa transporte statuia la Roma. Esafodul construit de oamenii lui Caligula s-a prabusit si incercarea a esuat. In anul 391 dC, imparatul Theodosius I interzice jocurile deoarece le considera practici pagane si templul este inchis.
Olympia a fost lovita apoi de furtuni, cutremure, alunecari de pamant si inundatii. Templul a suferit din cauza unui incendiu produs in secolul 5 dC. Mai devreme insa, statuia a fost transportata de un grec bogat la Constantinople. Acolo, ea a supravietuit pana in anul 462 dC, cand a ars intr-un incendiu foarte puternic. Astazi, nu mai exista nimic pe vechile amplasamente, doar pietre, ruine, fundatia si niste coloane cazute.
Pheidias a inceput sa lucreze la statuie in jurul anului 440 iC. Cu cativa ani inainte, el dezvoltase o tehnica de constructie a statuilor imense din aur si fildes. Tehnica lui se baza pe constructia unui schelet de lemn pe care lipea apoi placile de metal si fildes. Acestea erau invelisul exterior. Atelierul lui Pheidias din Olympia inca exista, si, coincidenta sau nu, este identic in dimensiune si orientare cu templul lui Zeus. Acolo, el a sculptat si slefuit diferitele piese care apoi au fost asamblate in templu. La sfarsitul muncii, statuia era aproape la fel de mare ca si templul.
Strabo scria: “.. desi templu este destul de mare, sculptorul a fost criticat ca nu a apreciat prea bine proportia corecta. El l-a facut pe Zeus stand, dar cu capul aproape lovind plafonul, astfel ca avem impresia ca daca Zeus s-ar misca, ar darama acoperisul templului”. Strabo a avut dreptate, dar sculptorul trebuie laudat si nu criticat. Dimensiunea statuii a facut-o sa fie atat de apreciata. Baza statuii a fost de aproximativ 6,5 m latime, cu 1 metru inaltime. Inaltimea statuii a fost de 13 m, o cladire moderna de 4 etaje. Picioarele tronului erau decorate cu sfincsi si figuri inaripate. Zeii greci si figuri mitice completau decoratiunea: Apollo, Artemis si copiii lui Niobe.
Grecul Pausanias descria statuia astfel: “Pe cap avea o coroana de frunze de maslin. In mana dreapta tinea simbolul victoriei din aur si fildes (Victoria inaripata). In stanga tinea un sceptru decorat cu toate tipurile de metal, un vultur statea in varful sceptrului. Sandalele si roba sunt facute din aur. Tronul este decorat cu aur, pietre pretioase, abanos si fildes.”
Statuia era ocazional decorata cu cadouri facute de regi si imparati. Au fost realizate cateva replici ale statuii, printre care si un prototip foarte mare la Cyrene (Libia). Nici o replica nu a supravietuit pana astazi.
Templul lui Artemis din Efes/ Ephesus
Templul se gaseste pe locatia vechiului oras Ephesus din apropierea orasului turc modern Selcuk, la 50 de km sud de Izmir. Desi fundatia templului dateaza din secolul 7 iC, structura care a adus templul pe lista celor 7 minuni ale lumii dateaza din jurul anului 550 iC.
Templul a fost construit din banii regelui lydian Croesus si proiectat de arhitectul grec Chersiphron. A fost decorat cu statui din bronz sculptate de cei mai renumiti artisti ai timpului: Pheidias, Polycleitus, Kresilas si Phradmon. Templul avea o functie dubla de piata de schimburi comerciale si de institutie religioasa.
Ani buni, sanctuarul a fost vizitat de comercianti, turisti, artizani si regi care si-au adus omagiul lor zeitei, impartind din castigurile lor cu ea. Excavatiile moderne au scos la iveala o multime de cadouri facute de pelerini: statuete ale lui Artemis din aur si fildes, cercei, bratari, lantisoare, cadouri din India si Persia.
In noapte de 21 iulie 356 iC, un om arde templul pentru a-si imortaliza numele (Herostratus) in istorie. Alexandru cel Mare s-a nascut in aceeasi noapte. Plutarch a scris ca zeita era prea ocupata cu nasterea lui Alexandru ca sa se mai ocupe si de protectia templului sau. Alexandru cel Mare a cucerit Asia Minor si a vrut sa reconstruiasca templul, dar templul a fost reconstruit dupa moartea lui din 323 iC.
Ruinele primului templu, distrus de foc, sunt numite “Templul D” de arheologi. Noul templu, construit dupa moartea lui Alexandru cel Mare, este etichetat ca “Templul E” de arheologi.
Sfantul Pavel a vizitat templul in secolul 1 dC si a fost confruntat cu un cult foarte puternic al zeitei Artemis. Gotii au distrus templul in anul 262 dC, iar locuitorii si-au jurat sa-l reconstruiasca. Oricum, trecerea acestora la crestinism, petrecuta in secolul 4 dC, i-a indepartat de latura religioasa a constructiei. In anul 401 dC, templul a fost demolat de St John Chrysostom. Efesul a fost parasit si doar in secolul 19 s-a inceput explorarea locului. Cateva coloane au fost ridicate, dar ruinele nu au fost niciodata refacute sau reconstituite.
Fundatia templului este dreptunghiulara. Constructia a fost facuta din marmura cu o curte spatioasa. Treptele de marmura care duceau la platforma constructiei erau in plan de 80 m pe 130 m. Coloanele aveau 20 m inaltime, cu capiteluri ionice. Erau 127 coloane, in total, ce inconjurau ortogonal platforma. Templul adapostea numeroase opere de arta, printre care erau 4 statui de amazoane.
Cand Sf. Pavel a vizitat locul, templul era decorat cu stalpi de aur, statuete de argint si picturi. Nu exista dovada ca in centrul templului ar fi existat statuia zeitei, dar se poate sa fi existat. Reconstructia este imposibila datorita marturiilor putine care nu ofera suficiente detalii despre caracteristicile constructiei.
Gradinile suspendate ale Babilonului
Gradinile suspendate sunt localizate la 50 de km sud de Bagdad, in Irak, pe raul Eufrat. Regatul Babilonului a cunoscut o perioda de inflorire maxima sub domnia imparatului Hammurabi (1792-1750 iC). Aceasta perioada a durat pana in anii 600 – 500 iC, cand regatul a fost condus de dinastia neo-babiloniana a regelui Naboplashar (625-605 iC) si a atins ultimul moment de glorie.
Fiul lui Naboplashar, Nebuchadnezzar II (604-562 iC) este creditat cu constructia gradinilor suspendate. Se spune ca acesta a construit gradinile pentru a-si satisface sotia sau concubina care a fost adusa din Media si avea o pasiune pentru munti si peisajul inconjurator.
Cele mai multe descrieri a gradinilor vin prin intermediul istoricilor greci, putem aminti aici pe Berossus si Diodorus Siculus. Sursele babiloniene sunt mute in aceasta privinta. Tabletele timpului nu au nici o referinta la gradini, desi descrierea orasului, a palatului si a zidurilor care il inconjurau, poate fi gasita in ele. Chiar si istoricii care vorbeau despre gradini nu le-au vazut niciodata.
Istoricii moderni sustin ca armata lui Alexandru Macedon a fost impresionata de vederea gradinilor suspendate. Cand s-au intors inapoi in Macedonia, soldatii au povestit despre minunatia vazuta in Mesopotamia si astfel povestea a trecut mai departe. Soldatii au povestit despre uimitoarele gradini si arbori din Mesopotamia, despre palatul lui Nebuchadnezzar, despre turnul lui Babel, despre zigurate.
Imaginatia poetilor a completat povestea si astfel s-a nascut una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
Enigma gradinilor suspendate a fost lamurita in parte in secolul 20. Arheologii inca incearca sa cladeasca puzzle-ul care sa dea imaginea finala a acestei enigme. Unii istorici sustin ca gradinile au fost facute de Senaherib, si nu de Nebuchadnezzar II (cam 100 mai devreme).
Descrierea gradinilor vine in principal din surse grecesti, asa cum am mai spus, printre care se gasesc si scrierile lui Strabo si Philo din Byzantium. Iata niste extrase din scrierile lor: “Gradinile sunt quadrangulare (rectangulare). Fiecare zid este lung de 4 plethron (unitate de masura veche din Grecia care are aproximativ 30 de metri) si consta intr-o structura de arc care vine dintr-o fundatie in forma de cub. Cea mai inalta terasa este acoperita de trepte. Gradinile suspendate sunt cultivate cu plante, iar radacinile sunt infipte intr-o terasa inferioara. Intrega masa este suportata de coloane din piatra. Apa (urcata prin pompe) curge de sus in jos prin canale si irigheaza intrega gradina, saturand de apa radacinile plantelor si tinand intreaga suprafata umeda. Astfel ca iarba este verde in permanenta si frunzele copacilor cresc ferm atasate de ramuri suple. Este o opera de arta si cea mai neobisnuita imagine este aceea a lucratorilor care lucreaza deasupra capetelor privitorilor.”
Lucrari arheologice recente au scos la iveala fundatia castelului din Babilon. S-au gasit ziduri avand o structura de arc si un sistem de irigatie in sudul palatului. Arheologii au incercat sa reconstruiasca gradinile suspendate acolo, dar istoricul grec Strabo le-a situat pe raul Eufrat.
Deoarece palatul este la cateva sute de metri distanta de raul Eufrat, s-ar putea ca gradinile sa se fi gasit intre palat si raul Eufrat. Pe malul raului s-au gasit ziduri groase de 25 de metri care ar fi putut forma terasele descrise de istoricii greci.
Marea piramida din Giza
Desi Marile Piramide sunt in numar de 3, doar Marea Piramida a lui Cheops (Khufu) face parte din cele sapte (7) minuni ale lumii antice. Monumentul a fost construit de faraonul egiptean Khufu, din cea de a 4-a dinastie, in jurul anului 2560 iC ca sa fie mormantul sau.
Traditia piramidelor din Egiptul Antic a inceput cu ideea de mastaba (mormânt egiptean în formă de trunchi de piramidă:: Link DEX ) sau “platforme” care acopera mormantul regal. Apoi mastabele au inceput sa se suprapuna. Primele piramide, printre care trebuie amintita Piramida in trepte a regelui Zoser (Djoser) de la Saqqara facuta de arhitectul egiptean Imhotep, ilustreaza aceasta transformare.
Se crede ca constructia Marii Piramide a durat 20 de ani. Locul a fost mai intai bine pregatit, s-au adus blocurile de piatra si plasate. Nu se stie cum au fost transportate si plasate blocurile de piatra, desi s-au lansat mai multe teorii. O ipoteza invoca prezenta unei rampe in forma de spirala pe care s-au inaltat blocurile. Alta ipoteza invoca prezenta unei parghii.
De-a lungul istoriei, piramidele au stimulat imaginatia omeneasca. Au primit diferite denumiri: Hambarele/Granarele lui Iosif sau Muntele Faraonului. Este celebra expresia lui Napoleon care a cucerit Egipul in 1798: “Soldati! Din varful acestor piramide, 40 de secole ne privesc.”
Astazi, Marea Pramida, impreuna cu celelalte piramide si cu Sfinxul, face parte din zona turistica a platoului Giza. In zona se gaseste si barca Soarelui, descoperita doar in 1954 in sudul piramidei. Se crede ca barca a purtat corpul lui Khufu inainte de a fi ingropat in piramida. Conform credintei egiptene, barca a ramas acolo pentru a servi ca mijloc de deplasare in lumea de dincolo.
Cand a fost construita, Marea piramida avea 145.75 m inaltime. Laturile piramidei masoara fiecare 229 m. A pierdut 10 metri din inaltime cu trecerea timpului. A fost cea mai inalta structura construita de om timp de 43 de secole. A fost acoperita de un mozaic de pietre pentru a-i netezi suprafata. Acest mozaic poate fi gasit si astazi in varful piramidei lui Khefre. Inclinarea marginilor fata de suprafata terestra este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare margine este orientata spre cele 4 puncte cardinale: nord, sud, est si vest. Fiecare sectiune orizontala este patrata, indiferent de nivel. Eroarea de diferenta intre marginile unei sectiuni orizontale este mai mica de 0.1%. Structura este facuta din 2 milioane de blocuri de piatra, fiecare bloc are mai mult de 2 tone. Pe suprafata nordica se gaseste intrarea.
Un numar de coridoare, galerii sau guri de aerisire duc spre camera funerara a regelui. Camera regelui este in inima piramidei, accesibila doar printr-un coridor ascendent si prin marea galerie. Sarcofagul regal este facut din granit negru, ca si interiorul camerei.
Este impresionanta dimensiunea rocilor care acopera drumul spre camera regala: 3 m lungime, 2.4 m inaltime si 1.3 m latime. Pietrele se potrivesc asa de bine, ca o carte de joc nu poate fi introdusa intre ele. Sarcofagul este orientat dupa punctele cardinale si este cu doar 1 cm mai mic decat usa de intrare.
Noi teorii au fost lansate pentru a explica constructia si rolul piramidelor. Loc de cult, civilizatii disparute, observator astronomic, teoria extraterestra, dar nici o dovada concreta nu a fost adusa in acest sens. Piramidele au fost construite ca loc de veci pentru regii Egiptului.
http://piatza.net/cele-sapte-minuni-ale-lumii-antice/