Reproducem mai jos alte cateva dintre comentariile publicate, pe 12 iulie 2012, de jurnalistul de investigatie Dr. David Clarke, pe marginea celei de a noua transe de documente OZN desecretizate ale Ministerului Apararii din Regatul Unit. O preocupare a ministerului consta in posibilitatea ca OZN-urile semnalate sa fi fost avioane dintr-un proiect secret "prieten", care au patruns in spatiul aerian britanic, fara stirea Ministerului Apararii. In noiembrie 2005 Linda Unwin, oficialul responsabil cu rapoartele OZN de la minister, a atentionat oficialii de la serviciile de informatii ale armatei ca primeste inca cereri de revizuire a accidentului fatal, cu un elicopter Chinook, din 2 iunie 1994, de la capul Mull of Kintyre din Scotia, in care pilotii au fost acuzati de grava neglijenta. Ea arata ca "unii dintre cei ce fac campanie in acest sens sugereaza ca o posibila cauza putea fi prezenta unui OZN in zona" sau jetul lasat de un presupus hipersonic spion experimental american, numit Aurora.
Inca din anii 1992-1994 circulau zvonuri ca avionul Aurora ar opera de la baza aeriana Royal Air Force (RAF) Machrihanish, din peninsula scotiana Kintyre. Un raport neconfirmat, publicat in ziarul The Scotsman, in 1992, pretindea ca au fost vazute de controlorii de trafic aerian tinte de mare viteza parasind aeroportul iar rezidentii s-au plans de misterioase "boom"-uri sonice. In timp ce guvernul Regazului Unit nega oficial ca ar sti ceva de cauza acestor raportari, anunta in secret anumite ministere ca serviciile de informatii n-ar fi surprinse daca ar afla ca "Aurora" exista. Mentionam ca nici azi nu exista dovezi ca un avion cu acest nume ar fi fost vreodata construit. Intr-un alt document, Hugh Caillard, ofiter de informatii al RAF, isi informeaza colegii ca el "nu a considerat niciodata ca OZN-urile sunt doar un rod al imaginatiei", avand in vedere propria experienta. In 1958, pe cand zbura deasupra teritoriului SUA, la 12.000 de metri altitudine, a vazut "un obiect iluminat stralucitor, mult mai sus de el". El a continuat "La vremea aceea, avioanele civile cu reactie nu incepusera inca sa zboare; eu am raportat fenomenul unui centru de control al traficului aerian, care a acceptat observatia mea de parca ar fi fost ceva aproape obisnuit". David Clarke comenta ca s-ar putea ca ofiterul britanic sa nu fi avut suficient acces la niste informatii secrete, intrucat, la vremea aceea firma Lockheed 'Skunk Works' din Burbank, California testa deja prototipul avionului spion U2, care putea zbura la 18000 metri altitudine, evitand sa fie observat de radarele sovietice ale timpului. Primele modele reflectau lumina soarelui, aparand ca "obiecte de foc" observatorilor dedesubt. S-a apreciat ca multe rapoarte OZN ale unor piloti din perioada respectiva au fost cauzate de acest prototip. Intrucat proiectul era strict secret, misiunile U2 erau facute in "tacere radio" si fara planuri de zbor. Aceasta a declansat in cateva randuri alerte de aparare in tari prietene, ducand chiar la ridicarea ocazionala de avioane pentru interceptarea "OZN-ului".
Rod al imaginatiei?
Intr-un alt dosar desecretizat se gaseste o informare, pregatita pentru Ministerul Apararii, in 1979, de ofiterul de informatii John Asteraki responsabil atunci cu OZN-urile, in vederea unei dezbateri pe aceasta tema in Camera Lorzilor. Asteraki se intreaba cum se face ca, intr-un Univers atat de mare, extraterestrii ar fi interesati sa viziteze "o planeta nesemnificativa (Pamantul) a unei stele neinteresante (Soarele)". El adauga ca, si daca exista extraterestri inteligenti, "Pamantul ar trebui sa se astepte sa fie vizitat poate o data la o mie de ani, chiar daca am presupune ca fiecare comunitate inteligenta face, sa zicem, zece lansari pe an". Un alt dosar interesant contine un raspuns din 1965 trimis de Ministerul Apararii, la o cerere a Air Force din SUA, privind cazurile britanice OZN. Intre altele in acest raspuns scrie ca "politica noastra este sa minimalizam subiectul si sa evitam sa-i acordam o atentie exagerata". Drept rezultat, in Marea Britanie n-a existat niciodata o presiune politica pentru un studiu oficial, asa cum a fost in SUA proiectul Blue Book. In 1995, biroul pentru OZN-uri din Ministerul Apararii a solicitat atasatului militar britanic al aerului de la Washington sa vada care este "linia in privinta OZN-urilor" a Departamentului american al Apararii. Documentul desecretizat acum spune ca "au fost intrebate diverse persoane (din comandamentul spatial) si raspunsul primit a fost mereu priviri goale". Iar pe pagina web a Departamentului Apararii scria ca SUA nu au niciun interes in rapoartele OZN. Atasatul noteaza ca aceasta politica "este consistenta cu a noastra, dar, in plus, descurajeaza politicos abordarile din partea publicului". Mai multe in REVISTA MAGAZIN
Niciun comentariu: