.jpg)
Baalbek, cel mai mare templu roman din antichitate, se afla in Muntii Libanului, acolo unde acestia se despart pentru a forma o campie fertila de unde izvorasc doua rauri cunoscute din Antichitate, Litani si Orontes. Ruinele sunt ramasitele unor temple romane impozante. Incinta sacra era inconjurata de un zid, care servea atat ca zid de retentie pentru intemperiile ce se strangeau pe acoperis, cat si ca adapost al zonei. Zona inchisa, cu unele laturi de aproape 765 de metri lungime, masoara cca. un milion jumatate de metri patrati.
Amplasata astfel incat sa domine muntii si caile de acces din nord si din sud, are in coltul nord-vestic o taietura deliberata care mareste raza vizuala catre vest, in acest colt special a fost construit cel mai mare templu inchinat lui Jupiter, cu cele mai inalte coloane (23 metri) si cele mai largi (aproape 3 metri) aceste coloane sprijina o structura decorativa de aproape 6 metri in inaltime, in varful careia se afla acoperisul inclinat, ce sporea si mai mult maretia templului.
Templul propriu zis se afla in partea cea mai vestica (si cea mai veche) a unui altar cu patru constructii al lui Jupiter, pe care romanii l-ar fi construit imediat dupa ce au fi ocupat locul, in 63 i.Ch. Pe o axa est-vest usor inclinata se afla mai intai o “poarta” monumentala ce cuprinde un portic sprijinit de douasprezece coloane, in care se aflau douasprezece nise in care se gaseau statuile celor doisprezece zei olimpieni. Pelerinii intrau apoi intr-o curte interioara de forma hexagonala, unica in arhitectura romana. Urmeaza apoi curtea altarului care era dominata de un altar de proportii impresionante, ce se ridica cu cca. 22 metri de pe o structura cu dimensiunile aproximative de 25X25 de metri. In capatul vestic al curtii se afla templul propriu zis, avand dimensiunea de 108X63 de metri, era urcat pe un podium ce era el insusi ridicat la aproape 6 metri deasupra nivelului curtii, adica un total de aproximativ 15 metri fata de nivelul de baza. De la poarta initiala pana la zidul vestic, altarul se intinde pe mai mult de 360 de metri, aproape umilea un alt templu din vremea respectiva, aflat in sudul lui, care era dedicat unei zeitati masculine, unii considerand ca e vorba de Bachus, altii de Mercur. Un templu mic rotund, aflat la sud-est, era inchinat Venerei.
Templele au fost ridicate pe o platforma inaltata la aproape 11 metri inaltime, in functie de teren, este pavata cu pietre a caror lungime variaza intre 4,5 metri si 11 metri, cu o latime de 3,5 metri si o grosime de aproximativ 2.5 metri. Nimeni nu a incercat sa calculeze cantitatea de pietre necesare, probabil ca ar surclasa de departe Marea Piramida egipteana.
Cine a ridicat aceasta platforma a acordat o foarte mare atentie coltului nord-vestic, locul unde se afla templul lui Jupiter/Zeus. Cei peste 18000 metri patrati ai templului stau pe un podium care cu siguranta avea ca scop suportarea unor greutati uriase. Construit strat pe strat din pietre uriase, podiumul ajunge la cca. 9,5 metri peste nivelul curtii din fata si la aproape 15,5 metri deasupra solului in partile nordica si vestica. Pe partea sudica, unde mai exista inca sase din coloanele sale, se pot vedea cu claritate straturile alcatuite din pietre imense, uriase. Mai jos, in partile de jos ale podiumului, unele pietre sunt si mai mari. De departe, si mai masive sunt blocurile de piatra din partea vestica a podiumului, alcatuit din pietre “ciclopice”, unele blocuri masurand si 11 metri lungime si aproape 5 metri grosime. Fiecare bloc reprezinta cca. 1800 de metri cubi de piatra si cantaresc mai mult de 500 de tone. Oricat de mari ar fi aceste blocuri (spre comparatie, cel mai greu bloc de piatra din Marea Piramida cantareste aproximativ 200 de tone) nu sunt cele mai mari utilizate aici de adevaratii constructori. Stratul central, situat la cca. 8 metri deasupra bazei, este alcatuit din blocuri si mai mari. Observatorii le-au numit “gigantice”, “colosale”, “uriase”. Istoricii antici le-au numit Trilithon.
In partea vestica a podiumului se afla la vedere, unul langa altul, blocuri de piatra unicein lume. Taiate precis si potrivite perfect, fiecare dintre cele trei blocuri are peste 22 metri lungime cu laturi de 4,5 si 5 metri. Fiecare dintre ele reprezinta mai bine de 3600 de metri cubi de granit si cantaresc peste 1000 de tone.
Arheologii au descoperit că pietrele pentru ridicarea construcției au fost prelucrate la faţa locului, în timp ce blocurile de granit au fost “tăiate” la o carieră care se afla la aproximativ un kilometru de Baalbek. În acea carieră se afla şi în prezent un alt bloc de granit, care urma să fie transportat în incinta templului, măsurând 25 metri lungime şi 6 înălţime. Acesta uriaşă piatră cântărește mai bine de 1200 de tone. Şi atunci nu avem cum să nu ne întrebam obsesiv cine a putut să construiască un templu roman în afara graniţelor imperiului de o asemenea imensitate?
Oriunde urma sa fie plasata ramasita acestui bloc, ea reprezinta o dovada muta a imensitatii si unicitatii platformei si a podiumului. Interesant este ca nici pana astazi nu exista vreun mecanism capabil sa ridice o astfel de greutate de 1000-1200 de tone, ca sa nu mai vorbim de transportarea ei pe o vale, dintr-o zona muntoasa, si de plasarea fiecarui bloc intr-o pozitie precisa, mult deasupra solului. Nu exista urme de rampa sau orice alta lucrare care sa sugereze, fie si vag, modul de transportare al acestor megaliti. Si totusi, in vremurile acelea s-a putut. Dar cum ?
Cu puterea îngerilor cazuti
RăspundețiȘtergere