Se spune ca, in anii 1950, fizicianul italian Enrico Fermi s-ar fi intrebat: „Unde sunt ei?” Intrucat, daca in Univers exista si alte civilizatii, unele mult mai batrane decat omenirea, acestea trebuia sa fi explorat Galaxia noastra si sa fie prezente, inca demult, aici pe Pamant. Sau macar sa fi lasat niste urme, ori sa vedem prin telescop niste „miracole” de dimensiuni astronomice, ca semn al activitatii lor.
Astronomul Frank Drake a initiat in 1960 si a continuat pana azi un sir de proiecte, numite SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) in vederea detectarii vietii constiente extraterestre. Considerand ca distantele coplesitoare dintre Pamant si alte planete nu pot fi strabatute cu nave cosmice, singura posibilitate de a contacta alte civilizatii, spunea el, o reprezinta undele radio. Drept urmare, din 1960 astronomii scruteaza neobosit, cu radiotelescoapele, bolta cereasca, sperand ca intr-o buna zi sa receptioneze semnale de la o civilizatie, de pe vreo planeta indepartata, de undeva din . Dar noi insine folosim comunicatiile radio doar de circa un secol. Este foarte posibil ca peste cateva secole sa comunicam deja prin alte mijloace. Asadar proiectele SETI cauta de fapt civilizatii aflate exact in stadiul nostru de evolutie tehnologica. La scara astronomica, este extrem de improbabil sa gasim asa ceva. De altfel – confirmand aceasta viziune – cautarea extinsa si intensa a unor semnale inteligente, timp de peste cincizeci de ani, nu a dat deocamdata niciun rezultat semnificativ.
Totusi, preocuparile SETI continua neabatut. Frank Drake participa la ora actuala la proiecte pentru cautarea unor semnale optice de origine inteligenta, la Observatorul Lick si la Universitatea statului California din Berkeley. El incearca sa optimizeze, de asemenea, modelele de radiotelescope pentru SETI si a propus in acest sens o configuratie numita Allen Telescope Array, la proiectul careia a lucrat mai mult de patruzeci de ani. Drake este interesat si de faptul ca telescopul spatial Kepler al NASA a raspuns recent la o mai veche intrebare a astronomilor, dovedind ca sistemele planetare ale stelelor pitice rosii ar putea gazdui viata si poate chiar o viata inteligenta, ceea ce ar putea mari de zece ori numarul planetelor locuibile fata de evaluarile anterioare.
Nick Pope este un fost angajat al Ministerului britanic al Apararii. Din 1991 pana in 1994, el a raspuns de proiectul OZN al ministerului britanic al apararii si a fost recent implicat intr-un program de cinci ani de declasificare si punere la dispozitia publicului a intregii arhive OZN a guvernului britanic. Nick Pope a mai avut si o serie de alte posturi fascinante in cursul carierei sale de 21 de ani de angajat al statului, culminand cu pozitia de director adjunct al Directiei de securitate a apararii. Acum lucreaza ca realizator radio si jurnalist, acoperind subiecte precum: spatiul cosmic, stiinte de granita, aparare si informatii.
In doua articole din 2013 el a examinat relatia dificila dintre ufologie si proiectele SETI. In primul dintre ele, Pope a subliniat ca in 2024, cand sistemul de radiotelescoape SKA (Square Kilometre Array), de un kilometru patrat, va fi pe deplin operational, el va fi capabil sa detecteze un radar de aeroport de la o distanta de 50 de ani-lumina, speculand ca acesta ar putea fi momentul in care rasa umana va gasi dovada existentei altor civilizatii.
In al doilea articol, Pope a fost obligat sa raspunda numerosilor sai cititori, surprinsi ca a acordat o atentie atat de mare proiectelor SETI, care cauta viata „undeva acolo sus”, o data ce – spun ei – stim ca extraterestri se afla de mult timp „aici jos”, asa cum dovedeste fenomenul OZN. Pope spune ca, pe de o parte nu avem o certitudine in acest sens, pe de alta parte, daca exista totusi o civilizatie detectabila undeva in mica noastra vecinatate galactica, SKA poate fi instrumentul pentru a o gasi si pare prudent ca ufologii sa se gandeasca si la aceasta posibilitate. Deoarece, in acest caz ar exista si o dovada stiintifica, universal verificabila, de netagaduit, a existentei civilizatiilor nepamantene.
De prea multe ori – mai comenteaza Pope – comunitatea OZN devine exagerat de incrancenata in incercarea de a dovedi realitatea vizitelor extraterestre (si a musamalizarii guvernamentale asociate), astfel incat nu-si mai pune problema: ce urmeaza? Ce s-ar intampla daca, intr-adevar, am primi dovada absoluta si incontestabila a existentei nu numai a vietii extraterestre, dar si a altor civilizatii?
Exista, desigur, cateva exceptii onorabile. Desi Pope nu este de acord cu multe din viziunile lor, el recunoaste ca Richard Dolan si Bryce Zabel au incercat, in cartea lor „AD. After Disclosure”, sa se intrebe „ce urmeaza?”. Steve Bassett a discutat si el unele posibile implicatii, in diverse prelegeri si interviuri. Opinia lui Pope este ca totusi o buna parte din aceste comentarii se impotmoleste in discutiile despre consecintele politice si juridice ale musamalizarilor legate de fenomenul OZN, de exemplu, sanctiunile sau amnistiile pentru cei implicati in conspiratie, in functie de motivele pe care le-au avut. Dar ce ne facem daca nu a existat nicio musamalizare? Ce se intampla daca in 2024 (cand va fi gata SKA) va fi cu adevarat prima data cand cei din guvern si din comunitatea stiintifica vor intelege ca nu suntem singuri? Ce va fi atunci?
Pope imagineaza un scenariu. Ca punct de pornire: in 2024, SKA detecteaza un semnal. Ce urmeaza? SETI are deja pregatit un document in acest sens, intitulat „Declaratia de principii privind desfasurarea cautarii inteligentei extraterestre”, revizuit pe 30 septembrie 2010. In esenta, dupa prima detectie, ar trebui sa existe o verificare corespunzatoare, urmata de un anunt public. Documentul prevede in plus ca „In cazul detectarii unui semnal confirmat, semnatarii acestei declaratii nu vor raspunde inainte de a cere indrumarea si acordul unui organism international de larga reprezentare, asa cum este Organizatia Natiunilor Unite”.
Exista insa trei probleme cu acest document – crede Pope – In primul rand, el nu are o forta juridica obligatorie. In al doilea rand, se omite in mare masura rolul guvernelor. In al treilea rand, este un exemplu clasic de ceea ce militarii ar numi un plan care nu ar supravietui in contact cu inamicul.
Dar exista si probleme si intrebari practice. In primul rand, semnalul poate veni de la un far, dar ar putea contine si un mesaj. In primul caz, ni se atrage doar atentia (de exemplu, printr-un sir de numere prime) ca exista o civilizatie acolo. Dar daca ar fi un mesaj, ne putem intreba: este descifrabil? In cazul in care nu este, chiar crede cineva ca guvernele l-ar distribui public inainte de a sti mai intai ce anume spune? Ce se intampla daca ar fi o „Enciclopedie Galactica”, cuprinzand de pilda informatii cu privire la sursele de energie care – daca ar fi utilizate in mod abuziv – ar putea crea o bomba capabila sa distruga Pamantul?
Urmatoarea intrebare – in cazul in care semnalul ar fi un mesaj – este aceea daca ar trebui sa raspundem. Cu alte cuvinte, se intreaba Pope, este oare intelept sa anuntam existenta si locatia noastra altor civilizatii care pot fi mai avansate tehnologic decat noi? Ce ar fi daca ar avea intentii ostile si daca au gasit o cale de a ocoli bariera vitezei luminii, dezvoltand mijloace viabile de calatorie interstelara? Multi oameni de stiinta si-au exprimat indoiala cu privire la intelepciunea de a raspunde la un mesaj extraterestru. Profesorul Stephen Hawking rezuma aceste temeri spunand ca primul contact intre umanitate si nepamanteni ar putea semana cu cea dintre exploratorii europeni si nativii americani – numai ca de data asta, noi am fi in pozitia nativilor americani. Pentru acelasi motiv, unii oameni de stiinta dezaproba faptul ca unii radioastronomi trimit in mod activ mesaje in spatiu, incercand sa atraga atentia altor civilizatii...
Sa presupunem ca pamantenii ar decide totusi sa raspunda mesajului primit. Cine ar raspunde si ce ar spune el? Cu alte cuvinte, cine ar fi cu adevarat in masura sa vorbeasca in numele Planetei Pamant? Cu siguranta nu un politician sau un lider religios, care reprezinta numai anumite sectiuni ale rasei umane? Ce am zice de secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite? Suna bine pe hartie – spune Pope – dar ar trebui sa ne intrebam, dupa ce am citit o rezolutie ONU, daca ea a avut si vreun efect practic, benefic. Si ne-am putea intreba si noi daca am dori cu adevarat ca un birocrat sa vorbeasca in numele intregii umanitati...
In cele din urma, ramane problema ce anume am scrie in mesajul de raspuns? Ceva precum a fost cel trimis de la bordul navei spatiale Voyager 1, semnat de catre Secretarul General al ONU si care spunea, in parte: „Trimit salutari din partea oamenilor de pe planeta noastra. Iesim din sistemul nostru solar in Univers, cautand doar pace si prietenie”. Cel mai probabil, o multime de lideri politici si religiosi, dar si o sumedenie de alte persoane, ar vrea sa aiba un cuvant de spus, deci ar fi, fara indoiala, un amestec confuz de mesaje contradictorii. Ar putea fi ceva dezordonat, dar poate ca ar fi cea mai buna si cea mai precisa reflectare a rasei umane, cu toata diversitatea noastra!
Desigur, cele de mai sus sunt, ele insele, doar niste puncte de vedere, criticate fara indoiala de cei convinsi ca civilizatiile batrane din Univers stiu demult de noi, ne monitorizeaza, dar ultima lor grija este sa converseze cu noi prin mesaje radio.
DAN D. FARCAS
Niciun comentariu: