» » » » Cele 35 de zile ale lui Napoleon în Moscova



În 23 iunie 1812, cea mai impresionantă armată a timpurilor moderne, cunoscută în istorie drept La Grande Armée, trece Niemenul. Cei peste 430.000 de soldaţi care vorbesc 12 limbi diferite ignoră obiectivul acestei adevărate aventuri şi-l urmează orbeşte pe Napoleon, ce-şi propune să reconstituie o Polonie "de la Poznan la Danzig şi Vilna".
 
Ordinul de zi pe care-l redactează este pretenţios: "Soldaţi! Cel de-al doilea război pentru Polonia a început. Primul s-a terminat la Friedland şi Tilsit. La Tilsit, Rusia a jurat alianţă eternă cu Franţa şi război Angliei. Ea încalcă azi jurămintele pe care le-a făcut (...). Ea ne plasează acum între dezonoare şi război. Alegerea va fi fără echivoc. Să trecem deci Niemenul! Cel de-al doilea război pentru Polonia va fi la fel de glorios pentru armata franceză ca şi primul. Dar pacea pe care o vom încheia va conţine garanţii şi, totodată, va pune capăt influenţei nefaste pe care o exercită Rusia de peste 50 de ani în toate problemele Europei". Numai că Napoleon nu se opreşte la Vilna, ci avansează. Tentaţia de a cuceri imensul imperiu al "fratelui" Alexandru este prea mare, iar Moscova este din ce în ce mai aproape. Chiar dacă Petru I mutase, în 1712, capitala în oraşul ridicat de el pe malurile Nevei, Moscova nu încetase niciodată să fie inima Rusiei. În conştiinţa poporului rus, Moscova, dar în special Kremlinul, jucase întotdeauna un rol deosebit, sacru, simbolizând puterea legitimă a vechii, bătrânei Rusii. Când Napoleon se îndreaptă spre Moscova, este convins că soarta acestui oraş va decide şi soarta campaniei sale...

"Torentul absorbit de burete"

În 9 septembrie, Napoleon se află deja în Mojaisk. El suferă din cauza vremii umede şi face o laringită. Pentru a se reface are nevoie de încă trei zile, însă în 13 septembrie el îşi ajunge din urmă armata, care se deplasează în direcţia Moscovei. Noaptea de 13 spre 14 septembrie el o petrece în Viazma.
În acest timp, mii de răniţi ruşi afluesc către Moscova, fiind urmaţi de ţărani înnebuniţi de groază, care declară că francezii înaintează din toate părţile şi dau foc satelor prin care trec. Moscoviţii care nu au apucat să se refugieze intră iar în panică, în ciuda proclamaţiilor încurajatoare afişate de Fiodor Rostopcin, guvernatorul Moscovei. Cererile repetate pe care i le face Kutuzov de a-i trimite cai şi căruţe rămân fără răspuns.

La Moscova, mii de vizitii şi de furgoane transportă bunurile de preţ din cele trei catedrale patriarhale ale Kremlinului, mănăstiri, biserici, muzee, tone de documente, provenind din diverse arhive oficiale. Cu 15 zile înainte ca Napoleon să intre în oraş, arhivele Senatului legislativ, ale Departamentului pentru Afaceri Străine, ale Ministerului de Finanţe sunt deja la adăpost.
La capătul câtorva săptămâni de tensiune, Fiodor Rostopcin începe să-şi piardă sângele rece. Veştile de la Kutuzov sunt destul de neliniştitoare, aşa că el îşi face un plan: acela de a transforma oraşul într-o maşină infernală, a cărei explozie ar urma să-l nimicească pe Napoleon. Dacă inamicul ar scăpa şi de această primejdie, ar rămâne fără adăpost şi mijloace de subzistenţă. Planul lui Rostopcin este, cu toată monstruozitatea lui, admirabil pentru că, în acest fel, ţarul nu este obligat să încheie o pace ruşinoasă pentru Rusia. Mai mult, Napoleon ar fi cel acuzat de distrugerea Moscovei, aşa cum fusese acuzat şi de incendiul de la Smolensk.

În dimineaţa zilei de 11 septembrie, Serghei Glinka, editorul revistei Russkii vestnic (Mesagerul rus), vine să-l viziteze pe Rostopcin la reşedinţa acestuia din Sokolniki, aflată la sud-vest de Moscova. "Spuneţi-mi sincer, conte, îl întreabă el pe Rostopcin, Moscova va fi cedată cu sau fără vărsare de sânge?".
"Fără vărsare de sânge", răspunde laconic Rostopcin. În dimineaţa următoare, guvernatorul îşi ia rămas bun de la soţia sa şi de la cele trei fiice cu lacrimi în ochi. El le spune că este posibil să nu se mai revadă niciodată, întrucât el a decis să rămână în oraş.
În 13 septembrie, după o scurtă întrevedere cu guvernatoul Moscovei, Kutuzov le ordonă şefilor corpurilor de armată să se reunească la ora 14, într-o căsuţă simplă, o izba rusească la Fili. În jurul său se află Barclay de Tolly, Dohturov, Uvarov, Ermolov, Ostermann - Tolstoi. Miloradovici nu poate participa, întrucât el se află în ariergardă, ţinându-i sub observaţie pe francezi, dar îl trimite ca reprezentant al său pe Raevski. Soseşte în grabă şi Bennigsen, care trecuse în revistă aripa stângă a armatei. Kutuzov supune dezbaterii problema dacă armata e capabilă să dea o nouă bătălie sau să se retragă, lăsând oraşul în mâinile lui Napoleon.

Bennigsen, Uvarov, Dohturov, Ermolov se pronunţă în favoarea unei noi bătălii. Mai precaut, Barclay de Tolly se pronunţă pentru retragere întrucât, după părerea sa, armata rusă ar putea fi distrusă. Chiar dacă abandonul vechii capitale e penibil, armata rusă şi-ar putea salva forţele, dar şi capacitatea de manevră.
Bennnigsen ţine un mic discurs, subliniind că abandonarea Moscovei ar produce efecte dezastruoase asupra moralului armatei, dar şi al naţiunii. El propune ca pe timpul nopţii să fie deplasate câteva corpuri de armată către aripa stângă a liniilor ruseşti, pentru a lansa în zori un atac-surpriză asupra francezilor.

Barclay ripostează, subliniind că este prea târziu pentru a modifica dispozitivul de luptă. Discuţiiile devin însă aprinse, astfel că bătrânul generalissim le pune capăt cu o concluzie neaşteptată: "Prin puterea încredinţată de ţar şi de patrie, ordon deci retragerea ! Am conştiinţa responsabilităţii pe care mi-o asum, dar mă sacrific pentru binele patriei mele".

Cunoscând rapiditatea cu care se deplasează Napoleon, el dă impresia că se îndreaptă spre Riazan, pentru a-l atrage pe acesta spre Moscova. În cuvântul său, Barclay de Tolly lansase deja ideea că ocuparea Moscovei ar putea fi începutul sfârşitului pentru La Grande Armée. Kutuzov exprimă aceeaşi idee de o manieră frapantă: "Vă temeţi de retragere, dar eu consider acest lucru ca pe o minune, care va salva armata. Napoleon este ca un torent năvalnic, ce nu poate fi oprit. Moscova va fi însă buretele care îl va absorbi".
Câteva ore mai târziu, el îi trimite un mesaj lui Rostopcin prin care îl anunţă că a decis să abandoneze Moscova fără luptă.
Mai multe in
Historia.ro

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply