» » » » Incidente militare OZN in fosta URSS




O super-arma

Dupa opinia lui Plaksin, multe dintre realizarile recente ale complexului militar-industrial american au fost generate in laboratoare dedicate cercetarii fenomenelor paranormale. Tehnologiile avansate americane (cum ar fi Stealth) nu au nimic de-a face cu "extraterestrii". El afirma ca americanii (prin U.S. Air Force) cerceteaza fenomenul din anul 1954, iar din 1974 a activat la ei un centru secret de studii stiintifice pentru fenomene anormale si OZN-uri. Americanii au elaborat la acest centru o super-arma, despre care colonelul da niste detalii terifiante; in mod evident este vorba de proiectul american HAARP si de viitoare politici militare ale SUA.
Plaksin a descris cele doua programe rusesti, incepute in 1978, pentru "studiul fenomenelor anormale". Instructiunile semnate de viceamiralul V.K. Saakian specificau ca datele OZN mai serioase trebuiau imediat telegrafiate la doua unitati militare, una din orasul Mitisci, de langa Moscova, cealalta din Leningrad. Prin "date serioase" se intelegeau cazurile in care existau urme fizice ale fenomenului, cele in care s-a produs un deces al unui militar in contact cu fenomenul si cele in care a fost afectata functionarea aparaturii.
Comisia militara nu a lucrat niciodata cu martori civili care au vazut OZN-uri sau pretindeau ca sunt in contact cu entitati nepamantene, fiind interesati doar de rapoartele oficiale primite de la unitatile militare sovietice, rapoarte care contineau masuratori facute cu echipament tehnic militar. Din motive lesne de inteles, el nu a intrat in mai multe detalii.
Plaksin estima ca 20% din obiectele neidentificate raportate prin aceste programe aveau consistenta fizica si proprietati pe care, cu legile naturii pe care le cunoastem azi, nu le putem explica. Celelalte semnalari de OZN-uri ar fi formatii naturale de plasma. Cercetatorii rusi au dovedit ca, atunci cand anumite fluxuri de radiatii solare strapung campul magnetic protector al Pamantului, ele pot produce perturbari in functionarea aparaturii, dar si efecte vizuale spectaculoase, care pot fi luate drept OZN-uri.
Plaksin afirma ca in cei 13 ani, in care a fost implicat in cercetarea fenomenului OZN, nu a avut acces la nicio dovada palpabila a faptului ca pe planeta noastra ar exista manifestari ale unor civilizatii extraterestre. Cu toate acestea, el mentiona ca, datorita secretului militar, nu poate nici acum divulga tot ce stie. Colonelul a precizat totusi ca nu a existat niciun OZN prabusit in Kazahstan, in 1978, nu exista nici un depozit secret cu fragmente de OZN-uri in Mitisci (zona Moscovei) si nici buncare ultrasecrete in arhipelagul Novaia Zemlia, asa cum pretind unele zvonuri.
Institutul militar implicat in programele pentru fenomene anormale, a cooperat cu alte institute ale Academiei de stiinte pentru crearea de aparatura ultrasensibila in studiul fenomenului OZN. Aceste echipamente au permis estimarea dimensiunilor OZN-urilor, a densitatii si vitezei lor. Conform lui Plaksin, cercetatorii militari sovietici au ajuns chiar sa poata prezice aparitia unor valuri OZN.

Fenomene neidentificate

Prima prelucrare ampla a datelor colectate, privind fenomenul OZN, a fost facuta pe calculatoarele EVM ES 1022 din renumitul centru stiintific "Akademgorodok" din Novosibirsk. Conceptia si analiza rezultatelor a apartinut Institutului de Matematica a sectiei siberiene a Academiei Sovietice de stiinte. Rezultatul a constat intr-un raport de 45 de pagini de grafice si formule. Totusi, in cele din urma, nu se poate spune ce anume s-a castigat prin aceste programe.
Colonelul in retragere Gherman Kolchin, respectat investigator OZN, afirma ca arhivele secrete ale Ministerului Apararii, privind fenomenele neidentificate, erau situate intr-un poligon secret de testare de langa oraselul Krasnii Kut, din regiunea Saratov. Tot potrivit declaratiilor lui, colonelul Boris Sokolov a ars 400 de dosare, cu cazurile cele mai socante, celelalte dosare fiind intre timp vandute unor ufologi americani care vizitasera Moscova in 1993. Tot din declaratiile lui Kolchin reiesea ca in anul 1997 nu mai activa niciuna dintre comisiile pentru fenomene anormale, nici cea a Academiei, nici cea militara.
Paul Stonehill comenta ca, totusi, Rusia actuala nu mai este cea din 1997, presedintele Putin si guvernul sau avand o viziune diferita asupra a tot ce afecteaza Fortele Armate, inclusiv asupra fenomenului OZN. Nikolai Subbotin, un ufolog rus activ, povestea ca in vara anului 2002 a avut o discutie cu un capitan din arma rachete strategice, care spunea ca a vazut un registru pentru evenimentele privind "fenomene atmosferice anormale", foarte asemanator cu cele introduse prin programele SETKA de la sfarsitul anilor 1970. In acest registru figurau si evenimente recente, iar ofiterul care se ocupa de el trimitea cu regularitate rapoartele catre un centru militar special, despre care stia doar el. Aceasta insemna fie ca programul de cercetare a fost reinviat, fie ca nu a fost niciodata oprit.
Unele dintre cazurile la care Plaksin facea trimitere au detalii fascinante. De pilda, in 1974, deasupra aeroportului Povorino din Borisoglebsk (regiunea Voronej) a aparut, la inaltimea de 7 kilometri, un nor negru imobil, inexplicabil, lung de circa un kilometru si jumatate. Radarele de la sol indicau in interiorul sau o aeronava. A fost ridicat un avion de vanatoare pentru interceptie, cu doi piloti la bord. Indata ce au intrat in "nor" au auzit, prin casca de protectie, un tiuit atat de puternic incat depasea pragul dureros. Concomitent, pe tabloul de bord a aparut indicatia "altitudine periculoasa", iar avionul a inceput sa se scuture violent. Cei doi piloti au reusit cu multa dificultate sa scoata avionul din nor. Acesta a plutit acolo in total patru ore, dupa care a disparut. Sovieticii nu au reusit niciodata sa afle din ce era format acel "nor". Dar astfel de "nori" stranii au fost semnalati in mai multe randuri deasupra fostei URSS si apoi a Rusiei.

Activitate misterioasa

Pe 14 septembrie 1981, un MIG-23 era in zbor de antrenament in apropiere de orasul Muncaci (Mukachevo) din vestul Ucrainei. Brusc, in fata avionului a aparut, din neant, o sfera de foc, care a distrus partea din fata a aeronavei. Pilotul a avut timp sa se catapulteze. A. Plaksin afirma ca au fost raportate mai multe astfel de incidente, dar niciunul nu a putut fi explicat de cercetarea efectuata prin programele OZN.
Cazul din 1982, la care faceam trimitere la inceputul acestui articol, a fost cel mai mediatizat. Atunci, pe 4 octombrie, deasupra unei baze din Ucraina, cu silozuri continand rachete balistice intercontinentale cu focos nuclear, a plutit fara zgomot, timp de patru ore, un OZN discoidal. Avea diametrul de circa 900 de metri, o forma geometrica perfecta, suprafata neteda, fara hublouri sau alte semne particulare. Focoasele nucleare ale rachetelor erau indreptate catre Statele Unite (ele au fost dezmembrate abia in primii ani 1990). Camera subterana de comanda a rachetelor era dublata de una similara aflata la Moscova. In timp ce OZN-ul plutea deasupra, pe ambele panouri s-a aprins o lampa indicand initierea lansarii rachetelor, in ciuda faptului ca nimeni nu apasase niciun buton. Mai ales cei de la Moscova au fost extrem de alarmati, intrucat se putea declansa o conflagratie mondiala. Din fericire, dupa 15 secunde, totul a revenit la normal. Intregul incident a fost atestat prin numeroase marturii si investigatii ulterioare, inclusiv, in 1995, de David Ensor, corespondent renumit al canalului ABC News, care a intervievat in acest scop zeci de cercetatori, militari si oficiali guvernamentali rusi.
A doua zi dupa incident, a sosit la fata locului o comisie de ancheta, din care a facut parte si o echipa condusa de colonelul Boris Sokolov. Acesta a facut imediat legatura intre prezenta OZN-ului si inexplicabilul incident. Totusi, in anul 2000, el si-a schimbat opinia, poate si ca urmare a unor presiuni venind din afara privind acceptarea fenomenului OZN.

DAN D. FARCAS


Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply