Cavernele din Tarxien

Dateaza din prima jumatate a mileniului al III-lea si sunt cunoscute sub denumirea de Hypogen, constituind unul dintre cele mai importante morminte colective din Europa acelei epoci. Au fost descoperite in 1902 in Paola, o suburbie a capitalei La Valletta, in timp ce se executau lucrari pentru constructia unui cartier de locuinte. Sapand in straturile de roca, muncitorii au dat de urmele unor ziduri si de tavanul unei incaperi. Dupa ce au fost degajate zidurile, au patruns in subsol unde se aflau caverne, dispuse de-a lungul si legate intre ele, ce contineau oseminte umane. Descoperirea a fost tainuta pana cand s-au finalizat cele mai multe cladiri. Constructorul a anuntat apoi autoritatile care au inspectat cavernele. 

Din nefericire, nivelele superioare ale acestora au fost afectate de lucrari, iar interiorul lor, transformat in depozite de materiale. A urmat o noua perioada de tacere, de data asta din partea autoritatilor. De-abia in 1905, o echipa de arheologi a explorat situl, degajand alte caverne, in total 20, unele naturale, altele sapate. La capatul sirului au descoperit un templu cu acces spre un sanctuar si spre o incapere denumita Sala Oracolului. Pe unul dintre pereti se afla o nisa ovala de mici dimensiuni care dadeau un ecou puternic cuvintelor rostite in fata sa. Aceasta "portavoce" cu efect de ecou a fost folosita deseori pentru a da impresia celor care se aflau in afara salii ca ecoul nu era altceva decat rostirile profetice ale stramosilor. Intr-o groapa votiva in care se depuneau ofrande, un semn de recunostinta fata de consultarea oracolului sau in cazul vindecarii unor boli, a fost descoperita o statuie denumita Doamna Adormita. Specialistii considera ca somnul dintr-un locas sacru facilita aparitia unor vise profetice sau vindecatoare, transmise de spiritele stramosilor. Pe unul dintre peretii salii principale au fost sapate nise in care vizitatorii dormeau, asteptand, probabil, mesajele onirice. A fost avansata si ipoteza conform careia nisele adaposteau oseminte. In 1915, dupa ce un taran scoate la lumina cu lamele plugului cioburi de ceramica intr-un teren din apropiere de Tarxien, intervine aceeasi echipa de arheologi care procedeaza la sapaturi, in urma carora descopera vestigiile unui numar de trei temple preistorice construite in jurul anului 3000. Mai intai au iesit la iveala urme ale zidurilor, apoi cioburi de ceramica. Pe masura ce sapaturile au inaintat, arheologii au degajat din sedimente o sculptura: un tors de femeie cu forme pline, purtand un vesmant impletit, statuie care ar fi avut intial o inaltime de 2,4 metri. S-a presupus ca e vorba de reprezentarea unei zeite venerate de maltezi careia ii ofereau oi, porci si tauri sacrificati. In alte situri ale Maltei au fost descoperite statuete cu forme similare care au intrat in galeria celebrelor Venus din zonele mediteraneene, a caror corporalitate opulenta sugera bogatia recoltelor, voluptate si fertilitate. Regiunea a cunoscut o perioada de inflorire de peste 800 de ani, fiind apoi abandonata, probabil in urma unei epidemii de ciuma, a unei secete prelungite sau in urma unei invazii straine.
 DORIN MARAN
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9911/30/