La fiecare cinci ani, geții îi trimiteau zeului Zalmoxe un mesager ales prin tragere la sorți și aruncat deasupra unor sulițe. Conform lui Eliade, trăsăturile caracteristice ale acestui cult erau de tip misteric: Zalmoxe ar fi revelat posibilitatea de a obține nemurirea cu ajutorul unei inițieri care comporta o „moarte“ rituală, urmată de o „renaștere“. Ilustrație: Radu Oltean
Cultul lui Zalmoxe – religia inițiatică exclusiv a unei elite.
Text: Catalin Gruia
Dacă întrebi 10 români despre zeul suprem al strămoșilor lor, nouă vor răspunde greșit: "Zalmoxe". Cel mai probabil, panteonul geto-dacilor era de tipul celui greco-roman, întîlnit și la traci, celți sau germani, fiind alcătuit din diverse divinități, avînd în frunte un Mare Zeu și o Mare Zeiță, ale căror nume nu sînt cunoscute.
Cultul zamolxian va fi fost îmbrățișat numai de preoțime și aristocrație. Zalmoxe își datorează notorietatea vechilor greci din cetățile de pe malul Pontului Euxin, care, frapați de asemănarea dintre doctrina lui și cea a lui Pitagora, au creat legenda cu privire la sclavia getului în Samos. Întors bogat printre tracii cei "nevoiași și săraci cu duhul" și deprins cu obiceiurile grecilor, Zalmoxe i-ar fi invitat la banchete pe fruntașii țării, învățîndu-i că nu vor muri, ci vor merge într-un loc unde vor trăi pururi și vor avea parte de toate bunătățile.
Relatînd campania regelui persan Darius I împotriva sciților, Herodot pomenește de geții care știu să se facă nemuritori. "Ei cred că nu mor și că acela care dispare din lumea noastră se duce la daimonul Zalmoxe." Geții îi trimiteau la fiecare cinci ani un sol, ales prin tragere la sorți și aruncat deasupra unor sulițe. Cel care nu murea era considerat om nedemn.
Herodot și alți autori antici îl prezintă pe Zalmoxe ca pe o personalitate istorică, un preot-reformator, un legiuitor ce a fost zeificat. Conform istoricului religiilor Mircea Eliade, trăsăturile caracteristice ale cultului său erau de tip misteric: Zalmoxe ar fi revelat posibilitatea de a obține nemurirea cu ajutorul unei inițieri care comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere".
"Religia descrisă de Herodot e una inițiatică, aparținînd unei elite restrînse. Pe puținii aleși îi invita Zalmoxe în grota lui. Numai așa poate fi explicată absența manifestărilor acestei religii în descoperirile arheologice", spune profesorul Mircea Babeș.
Trăind într-o singurătate inaccesibilă, în vîrful Kogaiononului, muntele sacru, marele preot Deceneu - profet și asociat al regelui Burebista - se bucura de un prestigiu excepțional. La sfatul lui, dacii cei bețivi s-au lăsat convinși să-și taie viile și să trăiască fără vin. Iordanes relatează cum Deceneu a ales pe cei mai buni dintre nobili și i-a învățat să adore anumite zeități și să frecventeze anumite temple. Textul lui, care indică o reformă religioasă la geto-daci în primul secol înainte de Hristos, e confirmat de descoperirile arheologice.
"În epoca lui Burebista, se produc o seamă de modificări extraordinar de importante, de natură cultic-religioasă, care sînt absolut noi și care dispar imediat după cucerirea romană: proliferarea jertfelor umane, apariția unor adevărate sanctuare și practicarea unor rituri funerare " - spune profesorul Babeș.
Cînd vin romanii, reapar brusc mormintele grupate în adevărate necropole și pier davele și cetățile. Și asta nu numai în provincia cucerită, ci în întregul spațiu al fostei Dacii, semn că, după înfrîngerea zeilor lor, și în viața dacilor liberi din Muntenia, Moldova, Maramureș, Crișana s-au produs schimbări dramatice.
Niciun comentariu: