» » 7 oameni faimoși care ar fi trebuit să se afle la bordul Titanicului

Scufundarea Titanicului a dus la pierderea a circa 1500 de vieți omenești. Printre pasagerii care au murit în aprilie 1912 în urma acestui dezastru maritim devenit faimos se numărau și câteva vedete ale începutului de secol XX: marii industriași John Jacob Astor al IV-lea (cel mai bogat om de pe Titanic) și Benjamin Guggenheim, coproprietarul lanțului de magazine Macy's, Isidor Straus, și soția lui, Ida.
Au mai murit și faimosul scriitor american Jacques Futrelle, pictorul și sculptorul Francis Millet și maiorul Archibald Butt, prieten al președintelui William Taft.
Pe lângă personalitățile care au avut ghinionul să se îmbarce pe Titanic la Southampton pe 10 aprilie 1912, au mai fost alte câteva persoane faimoase care ar fi trebuit să călătorească pe Titanic, dar, dintr-un motiv sau altul, nu au făcut-o.
Theodore Dreiser
Scriitorul american Theodore Dreiser s-a gândit să se întoarcă din prima sa vacanță pe continentul european la bordul Titanicului, însă un editor britanic l-a convins să nu o facă și să plece în schimb cu o altă navă care l-ar fi costat mai puțin. Când a aflat vestea despre scufundarea Titanicului, Dreiser se afla la bordul navei Kroonland.
Guglielmo Marconi
Fizicianul italian Guglielmo Marconi este cunoscut drept pionierul telegrafiei fără fir și câștigătorul Premiului Nobel pentru Fizică în 1909. Lui i s-a oferit o călătorie gratuită pe Titanic, dar a preferat să plece spre America cu trei zile mai devreme, îmbarcându-se pe vasul RMS Lusitania. Fiica sa, Degna, a explicat ulterior că omul de știință avea de lucru și a preferat să plece cu Lusitania deoarece exista pe vas un stenograf de ale cărui servicii avea nevoie.
După tragedia din aprilie 1912, Marconi a fost considerat un erou deoarece invenția sa a contribuit la salvarea a peste 700 de vieți. Trei ani mai târziu, Marconi avea să fie din nou foarte aproape de un dezastru maritim. El a călătorit cu același vas Lusitania în aprilie 1915 în ultimul voiaj al navei înainte de scufundarea sa de către germani, pe 7 mai 1915.
Milton Snavely Hershey
Milton Snavely Hershey este fondatorul Companiei de Ciocolată Hershey, omul din spatele unor dulciuri faimoase la vremea aceea în America. De asemenea, el a dat numele unui oraș din  Pennsylvania. În primăvara lui 1912, Hershey se pregătea să se întoarcă pe continentul american după ce-și petrecuse iarna în Franța. Arhivele din orașul Hershey păstreaă un cec de 300 de dolari pe care omul de afaceri l-a scris pentru compania White Star Line în decembrie 1911, bani care ar fi reprezentat un avans de 10% pentru rezervarea unui loc la bordul Titanicului. Din fericire pentru Hershey, din cauza unor probleme de afaceri el a fost nevoit să plece spre America mai devreme decât intenționa, îmbarcându-se pe nava germană Amerika. Aceasta avea să fie una dintre navele care a trimis Titanicului avertismente privind gheața aflată pe traseu.
J. Pierpont Morgan
Legendarul bancher, pe atunci în vârstă de 74 de ani, supranumit „Napoleonul Wall Street-ului”, este cunoscut pentru fondarea a două mari companii americane: General Electric și U.S. Steel Corporation. De asemenea, s-a spus că el a fost cel care a salvat, aproape de unul singur, sistemul bancar american în timpul crizei financiare din 1907.
J.P. Morgan avea legături cu International Mercantile Marine, un trust ce a încercat să monopolizeze transportul maritim comercial. Compania controla și White Star Line, astfel că Morgan a participat la lansarea oficială a Titanicului în 1911 și avea un apartament special făcut pentru el la bordul navei, precum și o punte de promenadă personală.
Morgan trebuia să se îmbarce pe Titanic în aprilie 1912, dar a preferat să rămână mai mult timp în Franța, unde se bucura de o vacanță în stațiunea Aix.
Henry Clay Frick
Henry Clay Frick a fost un mare industriaș și bancher american,  președinte al Carnegie Steel Companie și unul din asociații lui J.P. Morgan. La fel ca acesta, el trebuia să călătorească la bordul Titanicului, dar și-a anulat călătoria când soția lui și-a luxat glezna și a trebuit internată într-un spital italian.
John R. Mott
Deși astăzi nu este la fel de cunoscut precum era în prima jumătate a secolului XX, John R. Mott a jucat un rol important în societatea americană. El a fost un foarte influent lider al YMCA și al Federației Mondiale a Studenților Creștini; în 1946, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa în organizațiile internaționale creștine studențești care activau pentru promovarea păcii.
Aparent, lui Mott și unui coleg li s-ar fi oferit o călătorie gratuită la bordul Titanicului de către un oficial al White Star Line interesat de activitatea sa, însă ei a refuzat și au călătorit la bordul unei nave mai puțin sofisticate, anume Lapland. Conform biografiei sale, scrise de C. Howard Hopkins, când el și colegul lui au ajuns la New York și au auzit despre tragedia Titanicului, cei doi bărbați s-au uitat unul la altul, iar unul a rostit gândul ce le-a trecut amândurora prin minte: „Bunul Dumnezeu trebuie să mai aibă lucruri pe care vrea să le facem.”
Alfred Gwynne Vanderbilt
Sportivul multimilionar în vârstă de 34 de ani era moștenitorul imperiului de afaceri Vanderbilt. El trebuia să se întoarcă dintr-o călătorie în Europa la bordul Titanicului, dar a anulat-o chiar în ultima clipă, astfel că primele știri au anunțat că el se afla pe vas. Norocul ce l-a salvat în aprilie 1912 nu avea să-l salveze și în mai 1915, când Alfred Vanderbilt  avea să se numere printre victimele ce și-au pierdut viața la bordul vasului Lusitania.

Pentru drumul înapoi spre Marea Britanie al Titanicului, care trebuia să înceapă la 20 aprilie, alte persoane faimoase își rezervaseră un loc la bordul navei:
- Henry Adams, descedentul a doi președinți americani
- John Alden Dix, atunci guvernator al statului New York
- J. Bruce Ismay, directorul White Star Line, supraviețuitor al dezastrului Titanicului. În multe din relatările celor întâmplate în noaptea tragediei, Ismay este portretizat în mod negativ din cauza faptului că a făcut în așa fel încât să ajungă pe una din bărcile de salvare. De asemenea, el a fost considerat drept responsabilul pentru numărul insuficient de bărci de salvare aflate la bordul navei.
-  Guglielmo Marconi; pentru că ratase primul voiaj al navei, aparent Marconi făcuse aranjamente pentru a fi la bordul Titanicului în cel de-al doilea voiaj.
- Frank Seiberling, fondatorul companiei producătoare de pneuri Goodyear Tire and Rubber Company.

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply