» » Un hacker cauta OZN-uri

 Scotianul Gary McKinnon, nascut in 1966, este informatician, administrator de sistem si hacker. El a fost acuzat de ceea ce un procuror american a numit "cel mai mare atac din toate timpurile asupra calculatoarelor militare". In perioada februarie 2001 - martie 2002, sub pseudonimul de "Solo", McKinnon a cautat, in calculatoarele NASA, US Army, US Navy, US Air Force si ale Departamentului Apararii, documente secrete privind antigravitatia, activitatea OZN si "energia libera". El recunostea ca a fost inspirat de cele peste 400 de marturii credibile - de la controlori de zbor la responsabili de lansarea unor rachete nucleare - evocati prin proiectul "Disclosure".

Autoritatile americane il acuzau ca, pe langa copierea unor date secrete, el ar fi sters portiuni din sistemele de operare, cauzand oprirea a 2000 de calculatoare de la Washington timp de 24 de ore, blocarea unei retele de alte 300 de calculatoare ale marinei, chiar in perioada de dupa atacurile de la 11 septembrie etc., pagubele fiind de peste 700.000 dolari. Identificat, el a fost interogat de politia britanica pe 19 martie 2002 dupa care i s-au impus restrictii de deplasare si de acces la internet. Cand a fost retinut, pentru sase-sapte ore, i s-a confiscat calculatorul personal, precum si alte cateva care-i fusesera aduse pentru a le repara. Dupa examinarea lor, i-au fost toate inapoiate, fiind oprit doar discul de memorie al calculatorului sau. In SUA el risca pana la 70 de ani de inchisoare si o amenda de pana la 2 milioane de dolari, motiv pentru care extradarea este si azi in discutie, invocandu-se inclusiv probleme de sanatate.

McKinnon a recunoscut ca a citit documente neautorizate, profitand de neglijenta administratorilor respectivelor sisteme, dar a negat distrugerile de care este acuzat, spunand ca acestea au fost inventate, doar pentru a obtine extradarea sa. In interviurile pe care le-a dat, pentru BBC, ziarul Guardian etc., el pretindea ca a intrat in posesia unor documente suficient de importante pentru a incerca sa negocieze pe baza lor cu guvernul. Hackerul pretindea ca a gasit doua dovezi legate de fenomenul OZN. Prima ar fi ca, in calculatoarele NASA, exista fisiere "nefiltrate", cu fotografii de OZN-uri pe Pamant sau in spatiu si "filtrate", in care aceleasi fotografii apar "curatate" de ceea ce nu trebuia vazut de marele public. De pilda, un expert NASA sustinea ca fotografiile privind blocul 8 al Centrului Spatial Johnson sunt cu regularitate retusate, pentru a sterge OZN-urile care apar pe ele. McKinnon a
confirmat aceasta, comparand variantele originale cu imaginile "procesate". El mai pretindea ca a vazut imaginea a "ceva ce nu a fost facut de mana omului" avand "forma de tigara", plutind undeva deasupra emisferei nordice. Din pacate calculatorul sau si legatura internet foarte slaba nu i-au permis descarcarea imaginii in timp util, iar intre timp tentativa sa a fost descoperita si transmisia intrerupta.

El a gasit si un fisier intitulat "Ofiteri non-terestri", continand nume si ranguri ale unor persoane din Air Force care nu mai apar altundeva. Se gaseau aici si informatii despre "transferuri de la o nava la alta" cu nume pe care nu le-a mai vazut in alta parte.

Misiunea Apollo 18?

Se stie ca misiunile Apollo au fost singurele care au izbutit sa duca niste oameni, in total 12, pe un alt corp ceresc. Rod al ambitiei, in primul rand a presedintelui Kennedy, de a castiga competitia spatiala cu sovieticii, ele au costat peste 23 miliarde de dolari, intr-o perioada in care aceasta valuta era mult mai puternica decat azi. Initial au fost planificate douazeci de misiuni Apollo, iar cea de a 11-a a dus, in luna iulie 1969, primii oameni pe Luna. Dar in 1970, administratia Nixon, a tras concluzia ca obiectivul initial fusese atins si a decis ca, datorita unor restrangeri bugetare, acest program sa fie scurtat iar banii sa fie canalizati spre misiunea Skylab si construirea navetelor spatiale. Astfel, Apollo 17 a fost ultima care a efectuat o aselenizare, a sasea, in decembrie 1972.

De aici incep legendele. Unii au insinuat ca n-a existat nicio aselenizare. Dar daca ar fi fost asa, rusii ar fi fost primii care s-o spuna. Ei au urmarit pas cu pas toate miscarile si transmisiile, recunoscandu-se invinsi. In plus, misiunile au lasat pe suprafata lunara o multime de obiecte si urme, care pot fi vazute si azi, cu instrumente potrivite. Dar legende, la fel de fanteziste, exista si in sens invers. Anume, unii afirma ca misiunile Apollo 18, 19, 20 nu ar fi fost anulate, ci doar transformate in misiuni ultrasecrete, realizate eventual chiar in colaborare cu rusii.

Exploatand aceasta credinta, la inceputul lunii septembrie 2011, a fost lansat pe piata un film horror, cu titlul "Apollo 18". Pentru a mari efectul sau, producatorii dau filmul drept "documentar", afirmand ca el contine inregistrarile originale facute cu ocazia misiunii secrete Apollo 18, care ar fi avut loc in decembrie 1973 si care nu s-a mai intors pe Terra. Aceste inregistrari ar fi fost ascunse de NASA, dar ar fi intrat, pe cai oculte, in posesia unor ziaristi. Impresia de documentar este intarita prin interviuri cu ufologi de buna credinta. Chiar NASA a permis utilizarea de catre producatori a unor logo-uri proprii, de pilda pe costumele astronautilor, convinsa fiind insa ca este vorba de un film de fictiune.

Continutul filmului este mai putin important, iar reactia criticii a fost, pe buna dreptate, destul de acida. Ajunge sa spunem ca membrii echipajului descopera ca pe Luna exista forme extraterestre vii, ca si pietrele lunare prind uneori viata si se transforma eventual in paianjeni enormi, care invadeaza corpul astronautilor etc. In plus, cei de la Apollo 18 dau si de ramasitele unei misiuni rusesti, componentii careia fusesera deja ucisi de nepamanteni. Cand cei de la NASA afla ca astronautii sunt infectati, le interzice intoarcerea pe Terra, dar ei mor inainte de a parasi Luna. Ca la orice film horror, exista si o codita. Aici se mentioneaza ca mostre de pietre de pe Luna au fost facute cadou de administratia americana multori sefi de state (un fapt real dealtfel)...

Intrebarea care ramane este in ce proportie filmul va fi totusi crezut de marele public si in ce masura va alimenta el credintele conspirationiste. Fara sa vrem, nu putem sa nu ne amintim de alte doua facaturi similare, date si ele drept documentare, prima cu autopsia extraterestrului de la Roswell, a doua cu pretinsele filme recuperate de la KGB, infatisand un OZN prabusit in 1969 in Urali, langa Sverdlovsk. Si aici exista autopsia unor nepamanteni si interviuri luate unor ufologi.

Documente desecretizate in Canada

Isaac Koi este pseudonimul de ufolog al unui avocat pledant britanic. Recent, el a examinat si comentat cele circa 1500 de pagini de documente militare OZN din Canada, desecretizate si puse pe internet inca din 2009, dar care au fost oarecum neglijate, poate si din cauza unor dificultati de descarcare.

Un document dintre acestea, primit in octombrie 1968 de un oficial canadian incepe cu "OZN aflat in Saskatchewan de Nord" si continua aratand ca s-a gasit un fragment metalic, care "a fost probabil parte dintr-un vehicul care a calatorit prin spatiul cosmic". Documentul este insotit de mai multe fotografii. Analiza trimisa de laboratorul care a examinat obiectul mentioneaza ca acesta era lung de 1,2 metri, lat de 75 centimetri, cantarea 5-6 kilograme si era din titan cu o puritate de 99%. Putea fi restul unui satelit (in acest caz cel mai mare care cazuse pana atunci pe Pamant), dar putea fi si altceva.

Un caz mult mai cunoscut, regasit acum si in documentele militare, este cel al lui Steve Michalak. Acesta spunea ca in ziua de 20 mai 1967, in timp ce era intr-o zona de tufisuri langa Falcon Lake, a aterizat in apropierea sa un OZN. Cand s-a apropiat si l-a atins cu mana inmanusata, obiectul s-a indepartat brusc, dar o fanta de evacuare i-a lasat pe piept o arsura in forma de grilaj. In perioada care a urmat s-a simtit foarte rau.

Oficialitatile au descoperit, la locul incidentului, o mica zona cu radioactivitate crescuta. Cazul nu a fost complet elucidat nici pana azi.

In fisierele desecretizate sunt si referiri la un alt caz faimos, cel de la Shag Harbour, un mic sat de pescari din Noua Scotie, unde in seara de 4 octombrie 1967 un obiect misterios, de peste 18 metri in diametru, purtand patru lumini, a cazut si s-a scufundat in apa marii. Au existat nenumarati martori. Cazul a fost investigat de mai multe instante civile si militare. Fortele navale au efectuat cel putin o cercetare cu scafandri, in dorinta de a localiza obiectul, fara succes. Este unul dintre putinele cazuri in care documentele provenite de la agentii guvernamentale au declarat in mod oficial ca in incident a fost implicat un obiect zburator neidentificat.

In opinia lui Isaac Koi in fisierele canadiene OZN exista si foarte multa zgura, ceea ce poate fi un motiv pentru care diferiti oficiali canadieni (la fel ca omologii lor americani sau britanici) incercau sa evite orice responsabilitate, pasand rapoartele OZN de la un departament la altul. In miile de pagini date publicitatii sunt desigur si numeroase alte cazuri, dintre care unele ar putea fi explicate prin meteoriti sau echivalentul din anii saizeci al "lanternelor chinezesti": baloane cu aer cald purtand lumanari. Un caz mai "exotic" este cel in care doamna Burns reclama politiei din Prince George, Columbia Britanica, faptul ca pe 6 aprilie 1978 o raza coborata din cer i-a ranit caii. Ea avea si mai multi martori care vazusera OZN-ul din care pornise raza. Examinarea medicala a cailor a stabilit ca acestia erau complet epuizati, poate datorita socului, dar ranile de pe gat, acuzate ca ar fi fost provocate de OZN, au fost taxate drept pecingine.

Isaac Koi spune ca intentia sa, prin analiza facuta, nu a fost sa dovedeasca daca exista sau nu o prezenta extraterestra pe Pamant ci doar sa atraga atentia asupra interesului guvernului canadian fata de acest fenomen.

DAN D. FARCAS
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9223/4/

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply