» » Ochii care deslusesc lumea invizibila

 Lumea animala marina e un univers cvasi cunoscut, explorat de zeci de ani, cu o logistica din ce in ce mai performanta, atat in depistarea speciilor necunoscute cat si in studiul comportamentului vietuitoarelor. Unul dintre misterele comportamentului lor e legat de modul de detectie al prazilor si de strategiile alimentare. Va prezentam cateva dintre cazurile care-i lasa perplecsi chiar si pe biologi. In apele tulburi din adancurile oceanului Indo-Pacific, acest crustaceu pradator cu o lungime de 10 centimetri – o specie de crevete – poate vedea lucruri inaccesibile perceptiei vizuale a vietuitoarelor marii.

    Celulele fotoreceptoare ale ochilor, (doua sfere aflate in partea exterioara a capului) sunt dotate cu 12 pigmenti-receptori (fata de cei 3 in cazul omului) care ii permit sa perceapa extrem de precis o paleta larga de nuante ale culorilor. Dar ceea ce ii confera capacitatea exceptionala de a vedea lucruri invizibile pentru alte vietuitoare e un sistem ocular sofisticat, cu totul inedit. E vorba de un sistem de membrane celulare sub forma de tuburi care detecteaza polarizarea lineara sau circulara a lumii (inclinarea undelor luminoase).

Se alimenteaza ca o planta

    Daca e infometat, limaxul de mare (1-3 centimetri), nu are neaparat nevoie de hrana, inlocuind-o cu expunerea indelungata la soare, in timpul refluxului. Asemenea unei plante, gasteropodul sintetizeaza materia organica de care are nevoie prin fotosinteza, folosind energie luminoasa, apa si dioxid de carbon. (Sunt putine animale care pot face asta dar intr-o perioada scurta de timp.)
  
 In timpul vietii sale de 9-10 luni, aceasta vietate se hraneste o singura data (in stare larvara) (!), cu alga sa preferata (Vaucheria litorea) adjudecandu-si „uzinele” fotosintetice si genele acesteia care vor functiona dupa unica sa masa, in folosul sau. Larva translucida devine verde iar corpul se umple cu clorofila. Despre functionarea sistemului ei digestiv, cercetatorii nu au aflat nimic.

Mustati-radar

    Daca i se taie mustatile, risca sa moara de foame. Este vorba de foca din apele intunecate din emisfera de nord, in care nu poate sa vada pestii si crustaceele. Acest mamifer marin are insa capacitatea de a localiza prazile emitand sunete si receptand ecourile. Arma sa secreta sunt perii tactili dispusi pe bot, atat de sensibili incat pot detecta cele mai subtile miscari ale animalelor acvatice. O echipa de specialisti de la Universitatea Sud-Danemark a procedat la un test al sensibilitatii acestor peri tactili, legand la ochi o foca dintr-un imens acvariu in care se aflau diverse prazi. Aproape de fiecare data, foca a captat vibratiile acestora la 35 de secunde dupa trecerea lor prin fata sa. Dupa 40 de secunde insa, antenele sale nu mai erau capabile sa intercepteze vibratiile. Un detaliu inexplicabil, ca multe altele.

Detectie prin tentacule

    Cartita cu nasul instelat (Condylura cristata), un animal semi-acvatic, cu o anvergura de doar 10 centimetri, e o bizarerie a naturii. Botul sau, dotat cu 22 de organe tactile prin care obtine multiple informatii din mediul inconjurator, detecteaza in special mirosul prazilor acvatice (crustacee, viermi) in cateva secunde.

DORIN MARAN

Unknown

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply