Misterul Tungus rezolvat de computer
Pe 30 iunie 1908, un obiect necunoscut exploda deasupra taigalei siberiene, la nord de lacul Baikal, langa raul Tunguska, devastand padurea pe o suprafata de circa 2000 km patrati si declansand un imens „flash”, vizibil de la mii de kilometri departare. Inca de la data straniului eveniment, s-au formulat tot felul de teorii care au incercat sa-l explice, de la aceea a „asteroidului urias“ prabusit pe Pamant, pana la inedita teza potrivit careia o nava extraterestra ar fi explodat deasupra Siberiei! La un secol dupa incidentul Tungus, misterul a fost, ne anunta specialistii, rezolvat.
Uriasa calamitate abatuta asupra Siberiei, in acea zi de vara a anului 1908 – probabil cea mai puternica din istoria cunoscuta a omenirii – ar fi putut fi cauzata de un asteroid mult mai mic decat au estimat pana acum specialistii. Simularile efectuate pe computer la Sandia National Laboratories au aratat ca aceasta este cea mai probabila ipoteza, alte teorii, precum cea a unei comete cu nucleu de gheata sau a unei gauri negre miniaturale fiind complet eliminate. Energia exploziei a fost estimata la 10-20 megatone TNT – de o mie de ori mai puternica decat bomba lansata asupra Hiroshimei, ducand la doborarea a peste 80 milioane de copaci, pe o suprafata de circa 2.000 km patrati si declansand un seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter.
Pericolul neglijat al asteroizilor „marunti”
„Asteroidul care a provocat acest dezastru a fost mult mai mic decat s-a crezut pana acum”, spune cercetatorul Mark Boslough. „Faptul ca un astfel de obiect poate produce pagube importante ne face sa reconsideram pericolul reprezentat de asteroizii de mici dimensiuni. Marimea lor redusa nu inseamna, asadar, ca asemenea obiecte cosmice ar fi total lipsite de risc. Si, cum numarul lor este evident mai sporit decat al asteroizilor mari, care ne ingrijoreaza, ar trebui sa ne intensificam eforturile pentru a-i detecta din timp”.
Simularea tridimensionala, care a cautat sa reproduca fidel conditiile climatice si de relief existente la momentul impactului in taigaua siberiana a relevat ca nucleul asteroidului care a explodat in aer, la cateva sute de metri distanta de sol, s-a indreptat spre pamant cu o viteza mai mare decat a sunetului. El a luat forma unui glob de foc, format din gaze in expansiune la temperaturi extrem de ridicate, ceea ce explica unda de soc deosebit de puternica si impulsurile de radiatie termala la suprafata solului. „Intelegerea evenimentelor a fost mult simplificata, precizeaza Boslough. N-a mai fost necesar sa facem aceleasi presupuneri ca pana acum, deoarece supercomputerele din ziua de azi permit obtinerea de imagini tridimensionale de inalta rezolutie. Totul devine mai clar daca cercetezi lucrurile cu unelte mai rafinate.”
Noua interpretare explica astfel si de ce curentii de aer au fost amplificati in varful colinelor, unde coroanele copacilor au fost retezate cu o precizie chirurgicala, la aceeasi inaltime. Totodata, ea releva ca, in acel moment, padurea era bolnava, ceea ce a sporit pagubele, „usurand”, daca se poate spune asa, actiunea distructiva a suflului exploziei. Aceste amanunte semnificative au fost trecute cu vederea de precedentele analize, care nu au luat in calcul si factorii topografici si ecologici.
„Devastarile produse au fost mai reduse decat s-a crezut pana acum, dar si asteroidul a fost mai mic. Dimensiunile asteroidului, ca si compozitia sa, pentru ca nu stim daca a fost poros sau non-poros, compus din gheata sau din minereuri feroase, nu trebuie sa fi influentat viteza sa. Oricum, explozia produsa la impactul cu atomsfera terestra nu a avut peste 10 megatone ci probabil cel mult 3 megatone.”, sugereaza specialistul american. Boslough si colegii sai si-au cucerit un renume deosebit acum mai bine de un deceniu, cand au prezis cu acuratete ca mingea de foc cauzata de impactul dintre cometa Shoemaker-Levy 9 si planeta Jupiter va fi vizibila si de pe Terra.
GABRIEL TUDOR
Avertisment pentru Pamant
De la misteriosul fenomen Tungus incoace, astronomii stau cu ochii in patru, urmarind cerul cu ingrijorare: posibilitatea prabusirii pe Terra a unui asteroid de mari dimensiuni ii inspaimanta si a determinat chiar, in urma cu cativa ani, specialistii din intreaga lume sa puna la punct o retea de supraveghere a asa-numitelor „near Earth objects”, spre a anticipa eventualele primejdii. Ca pericolul este cat se poate de real o dovedeste un incident petrecut in urma cu cateva zile, anume prabusirea unui obiect cosmic de mari dimensiuni pe planeta Jupiter. Savantii au confirmat ca acest obiect a lasat in atmosfera jupiteriana o imensa pata intunecata. Este a doua oara in ultimele decenii cand un impact de asemenea proportii a fost observat – prima data s-a intamplat acum exact 15 ani, cand fragmente din cometa Shoemaker-Levy au intrat in coliziune cu gigantul gazos – ceea ce ii face pe astronomi sa creada ca ciocnirile apocaliptice sunt, in Sistemul Solar, mult mai frecvente decat ne-ar placea sa credem.
Jupiter ne apara, dar nu ne garanteaza supravietuirea
„Suntem extrem de emotionati, fiindca nu ne-am fi asteptat ca impactul cu cometa Shoemaker-Levy sa se repete asa de rapid. Iar impactul a fost, cu siguranta, devastator”, apreciaza Leigh Fletcher, de la NASA Jet Propulsion Lab, Pasadena, in California. Culmea ironiei este ca descoperirea nu a apartinut vreunei institutii importante, ci unui astronom amator australian, Anthony Wesley. Acesta a observat o pata neagra in regiunea polara sudica a planetei Jupiter si a crezut initial ca vede doar unul dintre satelitii jupiterieni sau umbra lasata de acestia. „Insa curiozitatea m-a impins sa-mi continui observatiile si mi-am dat seama ca locatia, dimensiunile si viteza cu care pata se deplasa excludeau o asemenea posibilitate”, a declarat Wesley. Dupa ce a verificat, cu telescopul sau profesional, imaginile timp de doua zile, remarcand ca pata isi micsoreaza dimensiunile, astronomul australian a contactat reprezentantii NASA, care au pus imediat sub observatie fenomenul, confirmand ca este vorba despre impactul cu un corp strain si nu de vreo anomalie climatica.
„Primul indiciu a fost o imagine in infrarosu a atmosferei superioare jupiteriene, deasupra punctului de impact. Doar un impact ar fi putut lasa astfel de urme, ca o piatra aruncata intr-un bazin, imprastiind fragmente de material in straturile inalte ale atmosferei. Acest material reflecta razele de Soare, aparand ca o pata stralucitoare, pe imaginile in infrarosu”, a precizat Fletcher. In plus, imaginile termale au relevat o pata stralucitoare la locul de impact, sugerand ca impactul a incalzit puternic atmosfera superioara a planetei. Cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca in straturile inalte ale atmosferei lui Jupiter au aparut cantitati peste normal de amoniu – semnalate si in cazul impactului cu cometa Shoemaker-Levy. Dar cine a fost „intrusul”? Deocamdata, cercetatorii nu pot preciza, desi exista posibilitatea ca acesta sa fie un bloc masiv de gheata din apropierea planetei sau o cometa ratacitoare, prea „palida” pentru ca astronomii sa o poata detecta.
„Asteptam cu interes noi observatii si daca vom gasi, la locul impactului, mari cantitati de apa, este clar ca a fost vorba despre o cometa. De asemenea, vom compara observatiile de acum cu cele realizate in urma cu 15 ani, dupa prabusirea cometei Shoemaker-Levy.”, a declarat Fletcher pentru revista New Scientist. Desi este evident ca Jupiter actioneaza, gratie puternicului sau camp gravitational, ca un „magnet” pentru obiectele de mari dimensiuni care tranziteaza Sistemul Solar, astronomii sustin ca acesta nu este un motiv pentru „a ne culca pe ureche”, fiindca recentul incident petrecut pe planeta rosie dovedeste, o data in plus, ca „sfarsitul lumii” este oricand posibil...
GABRIEL TUDOR
A fost o explozie in Siberia?
30 iunie 2008: se implinesc exact 100 de ani de la producerea unui eveniment cu totul neobisnuit, ale carui cauze nu au fost insa pe deplin elucidate: asa-numitul fenomen Tunguska. Exista numeroase ipoteze, despre unele dintre ele am scris si noi in „Magazin” (vezi si versiunea domnului Stefan Sgandar), dar se pare ca inca exista loc pentru interpretari. Un alt roman, profesorul Ioan Nistor din Huedin, jud. Cluj, a enuntat inca in 1989 ceea ce domnia-sa a numit „Ipoteza 101”, absolut originala si confirmata ulterior de unele cercuri stiintifice. Prof. Nistor readuce in discutie acest subiect, pentru cititorii publicatiei noastre.Tungusk n-a explodat!
In zorii zilei de 30 iunie 1908, o explozie apocaliptica produsa deasupra taigalei siberiene a distrus padurea pe 2200 km2, incendiind-o pe aproape jumatate din suprafata. La asemenea proportii, prima ipoteza veridica trimitea catre un bolid cosmic urias, care ar fi explodat inainte sa atinga pamantul. Totusi, specialistii au afirmat ulterior ca acesta... n-ar fi putut exploda, viteza lui fiind prea mica (sub 1 km/s). Aspectul zonei era ca si cum dezastrul ar fi fost provocat de o punga fierbinte de aer comprimat, pe care meteoritul o impingea in fata sa. „O punga de gaz de mari dimensiuni, pe care bolidul a intalnit-o in calea sa” – afirma prof. Nistor.
Acesta presupune ca undeva, intre Marte si Jupiter, coliziunea puternica dintre doi asteroizi a dus la desprinderea unei bucati ce s-a indreptat ulterior catre Terra. La o anumita altitudine, a intalnit o punga mare de gaz, impact care a produs catastrofa. Interpretand observatiile lui Leonid Kulik – primul ajuns in zona dezastrului – romanul rezuma ca toate indiciile (incendiul pornit de sus, aria foarte larga si durata scurta de ardere) duc la ideea sa.
Teoria gazelor „evadate”
Dar de unde o asemenea concentrare imensa de gaze? In mod ciudat, ipotezele enuntate nu iau in calcul conditiile locale, invocate in schimb de prof. I. Nistor: „In Siberia, la nord de paralela 60, primavara este foarte scurta, iar meteoritul din 1908 se nimerise sa cada aici tocmai in pragul verii, cand mlastinile din regiune, intinse pe mii de kilometri patrati, se dezghetasera deja, eliberand in atmosfera intr-un timp relativ scurt mari cantitati de «gaz de mlastina», gaz metan.” (Poate sa fi avut un rol similar si dezghetarea permafrostului, am adauga noi.)
Apare in plus si varianta scaparii din subteran a gazului - intre 0,25 si 2,5 miliarde de metri cubi - intrucat in zona s-a descoperit un asemenea zacamant (ing. D. Timofeiev). Indiferent insa de provenienta, gazul s-a stratificat la o anumita altitudine, dupa un mecanism confirmat si de fenomene petrecute relativ recent in SUA. Astfel, in atmosfera exista medii stratificate in cadrul carora se constituie formatiuni gazoase (respectiv hidrice) metastabile, ce se pot deosebi substantial de mediul din jur prin proprietatile lor: densitate, presiune, temperatura etc.
* * *
Profesorul Ioan Nistor nu se rezuma la elementul declansator al exploziei, ci argumenteaza si celalte anomalii aparente de la locul catastrofei, cum ar fi asa-numita „fluidizare a solului”, care explica ondulatiile uriase ale solului sau rasturnarea din radacini a milioane de arbori. Ipoteza pungii de gaz a fost prezentata la „International Workshop Tunguska ’96” gazduit de Universitatea din Bologna, Italia si difuzata si pe Internet. In 1997 si 1998, profesorul roman a fost invitat sa-si prezinte teoria la manifestari similare, in Anglia si Germania. De altfel, si specialistii rusi au confirmat ipoteza acestuia, modeland pe calculator impactul dintre un meteorit si un nor de gaze naturale aflat la suprafata solului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Niciun comentariu: