» » » » Avion rapit de extraterestri?

Pe 8 martie 2014, zborul MH370 al firmei Malaysia Airlines, cu un Boeing 777 având 239 persoane la bord, a disparut fara urma în timp ce facea o cursa de la Kuala Lumpur la Beijing. Dupa ce, în ciuda unor operatii de cautare fara precedent, nu s-a reusit localizarea avionului, internetul a fost inundat de cele mai bizare explicatii. Înca de a doua zi de la disparitie s-a spus ca aeronava putea fi absorbita de o „minuscula gaura neagra”, ca a fost rapita de americani, deoarece numai în acest fel NSA putea decripta codurile secrete utilizate de chinezi, ca a fost doborât de o racheta nord-coreana s.a.m.d. Si, inevitabil, ca a fost rapit de extraterestri, în acelasi mod în care dispar avioane si vapoare în Triunghiul Bermudelor...

 Oamenii si-au amintit cu acest prilej si de cazul Frederick Valentich, care pilota singur, în ziua de 21 octombrie 1978, un mic avion deasupra Marii Tasmaniei. La un moment dat Frederick a anuntat aeroportul de destinatie ca este urmarit de un obiect în forma de tigara de foi, fara aripi, cu patru lumini verzi. În timpul discutiei în microfon s-a auzit, timp de 17 secunde, un sunet metalic ascutit, urmat de tacere. În ciuda cautarilor prelungite, nu s-a gasit niciodata (desi au existat zvonuri contrarii) nici cea mai mica urma, nici a avionului, nici a pilotului, nici a vreunei catastrofe...

 S-a rememorat si faptul ca, în 23 noiembrie 1953, s-a trimis, de la baza de aviatie militara din Kinross (Michigan), un avion de vânatoare F-98c Scorpion pentru a intercepta deasupra Lacului Superior un OZN. Legatura radio a fost mentinuta permanent. Cele doua tinte se vedeau limpede pe radarul bazei; la un moment dat punctele luminoase de pe ecran s-au apropiat si s-au contopit, iar legatura cu avionul s-a întrerupt, iar dupa câteva secunde misteriosul punct luminos pur si simplu s-a stins. Operatiile de cautare si salvare nu au gasit nici cea mai mica urma de epava, niciun cadavru, nici macar o pata de ulei.

 S-a mai spus ca la 28 decembrie 1988 în Puerto Rico, în zona de coasta Cabo Rojo, un numar mare de martori au urmarit cum un OZN triunghiular urias ar fi „înghitit” doua avioane de vânatoare F-16 (dupa alte relatari, F-14 Tomcat) venite sa-l intercepteze. Administratia Federala a Aviatiei SUA a negat incidentul. Disparitii stranii de avioane în apropierea unor OZN-uri s-au semnalat si în Rusia.


Zboruri „inghitite”

 Ipoteza rapirii OZN s-a amplificat dupa ce s-a anuntat ca seful fortelor aeriene din Malaezia, generalul Rodzali Daud, a declarat ca un radar militar a detectat un OZN într-o zona în nordul strâmtorii Malacca, sâmbata, la ora locala 02:15, aproximativ o ora dupa ce avionul a disparut de pe ecranele de control ale traficului aerian.

 Între aceste bizarerii, o oarecare Kathryn E. May transmitea pe 19 martie 2014, din High Falls, NY ca stie (nu spunea de unde) ca avionul a suferit „o defectiune hidraulica”, dupa care a ajuns într-o stare incontrolabila si se prabusea fara sanse de scapare. A intervenit atunci o nava spatiala enorma care a pescuit avionul din aer, l-a luat la bord cu tot cu pasageri, ducându-i spre o destinatie necunoscuta. Ea spunea ca „Imagini radar confirma aparitia de ambarcatiuni extraterestre si disparitia brusca a zborului 370.”  Dar autoarea comunicatului stia si lucruri mult mai stranii, anume ca nava spatiala venea din Sirius si facea parte din flota „Federatiei”, subordonata „Comandoului Ashtar”. Pasagerii salvati, s-ar fi oferit „sa actioneze ca «ostatici», pentru a contribui la realizarea imediata a pacii mondiale”.

 Existenta unui asemenea „comando” fusese propagata de un faimos „contactat psihic” american, George Van Tassel (1910-1978), care sustinea ca, în 1951, l-a întâlnit pe seful acestei armate ceresti, o entitate de 2,10 metri, cu ochi albastri si plete blonde cazându-i pe umeri. Entitatea se numeste Ashtar Sheran si este „învatator spiritual si comandant al celui de al optulea sector galactic”, având în subordine o armata de 10 sau 20 de milioane (!) de fiinte si o uriasa flota de nave extraterestre „a Pacii Universale”, provenind din „Federatia Libera a Planetelor”, nave care stationeaza nevazute (dupa unii într-o dimensiune paralela) în preajma Pamântului. Rolul lor ar fi ca, în cazul unui cataclism mondial extrem sa evacueze rapid partea considerata mai valoroasa a omenirii.

 Pe 27 martie s-a pronuntat în aceasta problematica si Nick Pope, cel care a condus între 1991 si 1994 secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff) din Ministerul Apararii al Marii Britanii, secretariat la care se examinau rapoartele privind OZN-urile. Citam mai jos principalele idei din opiniile sale.
 Credinciosii OZN nu au o presa prea buna în ultima vreme. De vina este disparitia Malaysian Airlines Flight MH370. Misterul a atras aproape fiecare teoretician al conspiratiei de pe fata planetei; este suficient sa cauti cu Google termenii „MH370” si „extraterestri” ca sa ajungi la o lista lunga de teorii bizare. Dar, în timp ce unii oameni ar putea crede cu adevarat ca „Federatia Galactica” a rapit aeronava, este putin probabil ca astfel de speculatii sa sporeasca încrederea oamenilor în ufologie. Ceea ce este pacat, întrucât ea studiaza o problema serioasa, care este în pericol sa fie astfel ignorata.

 Pope spune ca în perioada în care el însusi investiga rapoartele OZN în beneficiul Ministerului Apararii, putine incidente erau mai enervante decât cazurile care implicau ciocnirile evitate la limita între OZN-uri si avioanele comerciale. Atât Ministerul Apararii, cât si Autoritatea Aviatiei Civile au avut fisiere privind astfel de incidente, dar nimeni nu a abordat problema într-un mod cu adevarat adecvat. Ministerul Apararii si-a închis proiectul OZN în decembrie 2009, ca parte a unor reduceri ale cheltuielilor de aparare, dar, evident, asta nu a facut ca oamenii sa vada mai putine OZN-uri. Într-adevar, daca ne referim doar la întâlnirile apropiate dintre OZN-uri si avioanele comerciale, a existat chiar o crestere îngrijoratoare a numarului de rapoarte. Între incidentele recente poate fi amintit cel din 2 decembrie 2012, în care a fost implicat un Airbus care se pregatea sa aterizeze pe aeroportul din Glasgow, sau cel din 30 decembrie 2012, implicând trei avioane de pasageri, pe cerul din Sussex.

Toti pilotii au vazut OZN-urile, care au fost urmarite, pentru scurt timp, si pe radar. Într-un alt incident, pe 19 iulie 2013, un Airbus aproape s-a ciocnit cu un OZN pe cerul din zona Reading. Obiectul metalic în forma de trabuc a trecut atât de aproape încât pilotul si-a ferit instinctiv capul, în asteptarea unui impact. O ancheta facuta de catre Consiliul Airprox din Marea Britanie (un grup oficial de experti în aviatie, care se întruneste lunar pentru a examina rapoartele privind cazurile în care a existat riscul unor coliziuni aeriene) a tras concluzia ca „nu a fost posibil sa se urmareasca obiectul sau sa se determine cauza probabila a observatiei”.


Rapoarte despre dezastre evitate

 Având în vedere implicatiile evidente ale fenomenului OZN privind securitatea zborurilor, Pope crede ca mai sunt multe de facut. El anunta ca va tine o conferinta pe tema aceasta la începutul lunii aprilie si va folosi ocazia pentru a solicita guvernului, în mod oficial, sa lanseze o ancheta publica exhaustiva în acest val de dezastre evitate în ultimul moment, înainte de a se produce o tragedie.

 În cazul în care cineva ar crede ca o astfel de ancheta ar fi nejustificat de alarmista – spune Pope – ar merita sa citeasca un studiu al Ministerului Apararii, acum declasificat, privind OZN-urile, având numele de Project Condign. Acest studiu, realizat de structurile de informatii, a fost clasificat initial „Secret, doar pentru ochi în Marea Britanie, A” si a fost elaborat într-o perioada în care Ministerul Apararii spunea cu regularitate catre Parlament, mass-media si marele public faptul ca fenomenul OZN nu avea „nicio semnificatie pentru aparare”. Raportul final al studiului avea titlul „Fenomene Aeriene Neexplicate în Regiunea de aparare aeriana a Regatului Unit” si continea doua recomandari privind implicatiile fenomenului pentru siguranta aeriana.

 „FAN” – Fenomene Aeriene Neidentificate (în original UAP – Unidentified Aerial Phenomena) a fost un termen inventat ad hoc de specialistii Ministerului Apararii, pe baza faptului ca suna „mai stiintific” decât „OZN”. Una dintre recomandarile proiectului Condign suna dupa cum urmeaza: „În timpul interceptarii unui FAN nu ar trebui sa fie facuta nicio manevra de evitare”. O alta recomandare prevedea ca: „La altitudini mai mari, desi FAN par a fi benigne fata de traficul aerian civil, pilotii ar trebui sa fie sfatuiti sa nu faca alte manevre în afara de aceea de a plasa obiectul în spate, în masura în care este posibil”.
 Cele de mai sus sunt lucruri de necontestat – afirma Pope – citate nemijlocit dintr-un studiu oficial al guvernului britanic privind OZN-urile! Este incredibil, spune tot el, ca aceste dezvaluiri au fost ignorate de mass-media importanta! Valul recent de ciocniri evitate la limita poate implica tot atât de bine si prototipuri de aeronave secrete sau drone, aeromodele controlate prin radio, baloane de mare altitudine sau orice fel de alte obiecte. Este irelevant. În cazul în care este lovit un avion, va fi o tragedie. Scenariul de cosmar este un terorist care sa încerce sa doboare un avion de pasageri, deasupra unui mare oras cum ar fi Londra, cu ajutorul unui aeromodel sau al unei drone controlate de la distanta. Tehnologia exista. Asa ca hai sa nu ignoram amenintarea, doar din cauza conotatiilor cu care cultura populara a încarcat termenul de „OZN”.

DAN D. FARCAS

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply