» » » » » S-a scufundat cu adevarat Titanicul?



Au trecut peste o suta de ani de la tragedia Titanicului, o intamplare nefericita care a dus la scufundarea unui vas considerat "nescufundabil" si la pierderea a mai bine de 1.500 de vieti. John Hamer, autorul cartii "Titanic, the real story" (2012), aduce la suprafata amanunte surprinzatoare, ipoteze care duc la ideea unei conspiratii bine ticluite. Ceea ce urmeaza este o prezentare, pe scurt, a argumentelor lui John Hamer, a eseului prezentat in 2012 pe internet de Dr. Neville Thomas Jones, dar si a documentarului realizat pe baza cercetarilor lui Andrew Newton, Why they sink Titanic (De ce au scufundat Titanicul, 2001).

Toate aceste ipoteze conduc la ideea unei conspiratii si nu a unui accident nefericit datorat hazardului caruia i-ar fi cazut victima Titanicul in noaptea de 14-15 aprilie 1912. Putina lume stie ca legenda Titanicului, vasul de lux care a lovit un aisberg si s-a scufundat in patru ore, desi era considerat "nescufundabil", s-a nascut odata cu romanul unui oarecare Walter Lord care in anii 50 a scris cartea A night to remember (O noapte de neuitat), roman ecranizat in 1958 de Ray Baker. Fictiunea destul de aproximativa legata de un dezastru real, a nascut de-a lungul timpului o multime de intrebari, rezumate astfel de Andrew Newton: "Cum au putut rezista oamenii in apa ca de gheata timp de 45 de minute (cum spune Lord)? De ce a oprit motoarele nava Californian aflata intre gheturi in acea noapte? Care a fost rolul vasului norvegian Samson, din apropierea Titanicului? De ce a fost pastrat comandantul Smith in compania White Star Line in ciuda carierei sale dezastroase? Cine era adevaratul proprietar al Titanicului? Cum de nici un obiect gasit pe epava Titanicului nu are gravat pe el numele navei (nici macar clopotul vasului)? De ce circula zvonul unei inversari de nave chiar si dupa o suta de ani? Si lista poate continua".

 Dincolo de povestea tragica a Titanicului, doua ipoteze tulburatoare reies din prezentarile amintite mai sus: prima este ca pe fundul oceanului nu ar fi Titanicul, ci nava geamana, Olympic; iar a doua este ca tragedia nu a fost rolul hazardului, ci al unei actiuni premeditate, scopul fiind realizarea unei inginerii financiare legata de asigurari. Iata-le, pe rand.


Olympic, Titanic si Britannic

 In 1907, doi oameni cu viziune, William J. Pirrie (presedintele companiei Harland & Wolff Shipbuilders) si presedintele companiei White Star Line, J. Bruce Ismay, au hotarat construirea a trei transatlantice de lux uriase, Olympic, Titanic si Gigantic (devenit ulterior Britannic). Nu stim daca cei doi intreprinzatori au hotarat botezarea celor trei transatlantice de lux doar pentru ca citisera cartea scrisa de un autor de mana a treia pe nume Morgan Robertson (1861 - 1915). Cert este ca acestuia i se publicase in anul 1898 romanul Futility (Inutilitate).

 Remarcabil la aceasta carte este faptul ca ea descrie in detaliu un vas de croaziera care loveste un aisberg in mijlocul Atlanticului de Nord, chiar in calatoria inaugurala spre New York si se scufunda. Iar numele vasului era... Titan! Dar coincidentele nu se opresc aici: Titan avea 800 de picioare lungime, Titanic 882; Titan era considerat "indestructibil", la fel si Titanic; Titan avea o viteza maxima de 25 de noduri, Titanic, 24; impactul cu aisbergul a avut loc la tribord in ambele cazuri; ciocnirea a avut loc, in ambele cazuri, aproximativ la miezul noptii; luna ambelor dezastre, aprilie; Titan avea 2.000 de pasageri, Titanicul, 2200; ambele vase aveau un numar insuficient de barci de salvare. Intr-un final, ne putem intreba: Este Literatura mai tare decat Realitatea, sau literatura poate deveni subiect de inspiratie pentru realitate?

O inselatorie monumentala?

 Ideea cea mai teribila din documentarul lui Andrew Newton, preluata si in cartea lui John Hamer, este ca vasul Olympic a fost schimbat cu Titanicul. Deci, ca din portul Southampton spre New York nu a plecat in voiaj inaugural Titanicul, ci un preschimbat Olympic, nava fiind cea care avea sa ajunga pe fundul oceanului, in vreme ce Titanic, preschimbat in Olympic a fost in serviciu pana in anul 1935 fara nici un incident. Argumentele ar fi acestea: primul dintre cele trei vase, Olympic, avandu-l la comanda pe comandantul Edward Smith, acelasi care avea sa duca "Titanicul" spre dezastru, a fost implicat pe 20 septembrie 1911 intr-o ciocnire cu vasul de razboi HMS Hawke in dreptul insulei White. Pachebotul a fost serios avariat, la fel si Hawke, ceea ce a insemnat un dezastru financiar pentru White Star Line pentru ca proprietarii au fost obligati de Amiralitatea britanica sa plateasca toate daunele, sume uriase, care duceau spre faliment, asta si datorita faptului ca asiguratorii n-au platit asigurarea catre WSL.

 Asa ar fi putut aparea ideea unei "inginerii": nava avariata si reparata in proportie de 30 la suta din suprafata, Olympic, a devenit pe parcursul unui weekend Titanic, Titanicul, nefolosit inca, a fost redenumit Olympic. Vechiul Olympic a fost trimis intr-un al doilea voiaj inaugural sub numele de Titanic. (Andrew Newton spune ca acest gen de fronda navala se practica si astazi cu nave identice.) Apoi aflat printre aisberguri, a intrat in mod voluntar intr-unul, in speranta ca oamenii vor fi salvati de nava Californian (care astepta intre gheturi la vreo 13 mile departare). In final, vasul scufundat urma sa obtina o asigurare grasa, care a fost de 12 milioane de dolari in vreme ce Olympic costase in jur de 3. Ipoteza teribila este sustinuta de multe dovezi si marturii de epoca, stranse de Andrew Newton. Astfel, vasul zis mai nou Titanic, avea o "usoara, dar permanenta, inclinare spre stanga" (dupa cum a observat ofiterul Lawrence Beesley, dar si "alti pasageri supravietuitori"), si asta ca urmare a incidentului lui Olympic cu nava Hawke. Viteza maxima a pachebotului a fost de 21 de noduri, in vreme ce adevaratul Titanic ar fi trebuit sa aiba 23. Ambele argumente duc spre avariatul Olympic.

 La procesul Titanicului, Harold Sanderson care reprezenta Harland & Wolff, a repetat de mai multe ori in fata instantei cuvantul Olympic atunci cand se referea la Titanic! Se mai aduce in discutie faptul ca o multime de fochisti si masinisti au refuzat sa se imbarce pe "Titanic" (pentru ca ar fi stiut ca este vorba de avariatul Olympic) desi era o cerere disperata de locuri de munca in acea vreme. Alt motiv fiind ca superstitia le spunea ca un vas cu numele schimbat aduce ghinion. Apoi mai este si cazul unor VIP-uri care nu au urcat la bordul "Titanicului", motivul presupus de autorii ipotezei, fiind ca acele VIP-uri stiau ca vasul urma sa fie scufundat conform unui plan pus la punct de proprietarii Titanicului. Astfel, chiar daca J. Bruce Ismay s-a aflat la bord, el fiind primul care a sarit in barca de salvare supravietuind dezastrului, sotia acestuia nu s-a imbarcat pe Titanic, desi si ea participa la orice calatorie inaugurala, alaturi de sotul ei, asa cum facuse si cu Olympic, cu un an inainte. Apoi, alti magnati, proprietari ai vasului, cum ar fi J.P. Morgan sau chiar Lordul William J. Pirrie au gasit motive sa nu urce la bordul Titanicului. In schimb, printre cele peste 1.500 de victime ale "Titanicului" s-au numarat cei trei mari industriasi americani ai epocii, cei care, intamplator?, se opuneau planurilor lui J.P. Morgan (Rothchild si Rockefeller) de creare a Federal Reserve Bank in SUA: este vorba despre Benjamin Guggenheim, John Jacob Astor si Isidore Strauss.

 In concluzie, Titanicul nu s-a scufundat, el a fost in serviciu sub numele de Olympic, in vreme ce adevaratul Olympic a disparut in apele Oceanului Atlantic sub numele de Titanic. Ca un facut, Britannic a avut si el aceeasi soarta: s-a scufundat in dreptul insulei grecesti Kea in dimineata zilei de 21 noiembrie 1916, fiind lovit de o mina, circumstante in care si-au pierdut viata 30 de marinari.

 Cat despre nava Californian, si ea proprietate a lui J.P. Morgan, comandata de Stanley Lord, ar fi primit ordin, intr-o actiune premeditata, sa se opreasca intre aisberguri in noaptea de 14 aprilie (in loc sa navigheze printre gheturi cu viteza maxima asa cum erau reglementarile navale ale timpului), asteptand niste semnale de la Titanic. Intamplarea a facut ca nici SOS-urile de la Titanic sa nu fie receptionate de Californian, nici rachetele luminoase lansate de Titanic sa nu fie interpretate corect de comandantul Lord, ceea ce a facut ca, intr-un final, Californian sa ramana pe loc, ratand operatiunile de salvare, greul cazand in cele din urma pe nava Carpathia. Pana la moarte, in 1962, capitanul Lord nu a scapat de stigmatul inactiunii in cazul Titanic.
 Ipotezele celor care sustin conspiratia sunt infirmate de alti autori. Adevarul pare inmormantat definitiv in apele Atlanticului.

GEORGE CUSNARENCU




Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

1 comentarii:

  1. wow. cine s-ar fi gandit la asa ceva? desi pare putin probabil, totusi este o chestie de luat in calcul si asta

    RăspundețiȘtergere