» » » » Hatshepsut, prima mare femeie din istorie



A fost fiică de faraon, soră, mamă şi soţie de faraon, şi, în cele din urmă, faraon şi prima mare personalitate feminină înregistrată în istorie. Hatshepsut (circa 1507 î.Hr.-1458 î.Hr) este una dintre puţinele regine din istoria Egiptului. Inteligenţa, maturizarea timpurie şi ambiţia sunt principalele trăsături de caracter care au cizelat personalitatea femeii care a guvernat Cele Două Ţări timp de 22 de ani.
Tatăl ei a fost marele Tutmes I, cu care a avut o relaţie foarte apropiată. El şi-a integrat, încă de timpuriu, fiica în viaţa de la curte. Faraonul avusese mai mulţi copii, atât cu mama lui Hatshepsut, soţia oficială - Ah-Mes Ta Sherit, cât şi cu Mut Neferet, concubina care a dat naştere viitorului faraon Tutmes al II-lea. Încă din adolescenţă, două personaje au marcat puternic personalitatea lui Hatshepsut, întârindu-i caracterul. Primul a fost Ineni, consilier regal şi arhitect, care a dejucat de două ori intenţiile ei de a accede singură la putere. Prima oară când acesta s-a interpus între Hatshepsut şi tron a fost la moarta lui Tutmes I. Ineni a făcut în aşa fel încât fratele ei vitreg, Tutmes I, să fie numit faraon. Deoarece era fiul concubinei, şi nu al soţiei oficiale, pentru a-şi asigura domnia, Tutmes al II-lea s-a căsătorit, conform obiceiurilor menite să păstreze linia de sânge, cu Hatshepsut, sora sa vitregă. La moartea faraonului, Hatshepsut a fost numită – din cauza intervenţiilor aceluiaşi Ineni – regentă a lui Tutmes al III-lea. Însă în 1472, ea a reuşit să scape de Ineni şi a devenit regină cu puteri depline.
Mult mai productivă a fost influenţa unui al doilea bărbat, Senenmut, tot arhitect, principalul sprijin al lui Hatshepsut din vremea adolescenţei şi până la moarte. El nu a fost doar mintea din spatele spectaculoasei operei de construcţii dusă de Hatshepsut, dar şi cel mai apropiat şi intim prieten al ei. Se presupune, fără a exista însă dovezi concrete, că el ar fi tatăl fiicei lui Hatshepsut, Neferu-Ra.
În timpul celor 22 de ani în care s-a aflat pe tron, Cele Două Ţări (denumirea oficială pentru Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos), s-au bucurat de una dintre cele mai îndelungate perioade de pace. Totuşi, există dovezi că – în prima parte a domniei – regina-faraon a condus, cu succes, campanii militare în Levant şi Siria. În rest, Hathepsut şi-a concentrat puterea politică şi economică pentru îndeplinirea a două obiective: activitatea intensă de construcţie şi expediţia în Ţara Puntului.
Fructuoasa operă de construcţie a fost gândită de Senenmut, care a pus la punct proiecte arhitecturale pentru tot Egiptul, dar mai ales pentru oraşele Teba şi Karnak. Cea mai impresionantă construcţie din epoca lui Hatshepsut este însă complextul funerar de la Deir el Bahari, zidit în întregime în piatră.

Informaţiile cu privire la expediţia din Ţara Puntului provin din ornamentale din templele construite în acea vreme. Nici astăzi nu se cunoaşte exact localizarea exactă a acestei ţări. Conform informaţiilor păstrate, Puntul era partener comercial al Egiptului, cunoscut pentru producţia şi exportul de aur, răşini aromate, abanos şi fildeş. Savanţii presupun că Ţara Puntului s-ar fi aflat în sud-estul Egiptului, în zona Cornului Africii. Scopul expediţiei nu era unul militar, ci comercial – obţinerea unor cantităţi mai mari de smirnă, un soi de răşină folosită în medicină, pentru parfumuri şi pentru îmbălsămări.
Forţa domniei lui Hatshepsut a început să se stingă după moartea lui Senenmut. În plus, Tutmes al III-lea ajunsese la adolescenţă şi începea să-şi reclame drepturile la tron. Odată ajuns pe tron, acesta a făcut tot posibilul să o şteargă pe Hatshepsut din istoria ţării, poate din cauză că fusese, până atunci, complet eclipsat de aceasta. Imaginile ei din temple au fost distruse, la fel şi statuile de la Deir el Bahari, rămănând foarte puţine informaţii scrise cu privire la domnia ei.
(din interiorul Templului lui Hathsepsut)
Unul din lucrurile inedite privitoare la Hatshepsut este faptul că obişnuia să poarte barbă falsă şi îmbrăcăminte masculină, ca strategie pentru a-şi legitima poziţia de faraon atât în faţa poporului, cât şi în faţa preoţilor. În acelaşi scop, ea susţinea că are o relaţie specială cu zeii, spunând că Amon-Ra o vizitase pe mama ei, când era însărcinată cu ea, şi că îi vorbise.
Mormântul pierdut
Hatshepsut a început construcţiile pentru mormântul ei încă din vremea când era soţia lui Tutmes II, dar acesta nu era suficient de măreţ pentru un faraon, astfel că atunci când a devenit unicul conducător al Egiptului au început lucrările pentru un nou loc de înmormântare. Astfel, mormântul numit KV20, iniţial destinat tatălui ei – şi, probabil primul mormânt regal din Valea Regilor – a fost extins cu o nouă cameră de înmormântare. Probabil că la moarte, corpul ei a fost depus acolo. Dar în timpul domniei lui Tutmes al III-lea, un nou mormânt a fost construit pentru Tutmes I, care a fost mutat din KV20. Probabil că mumia lui Hatshepsut a fost mutată tot atunci şi a rămas ascunsă până acum câţiva ani. Situl a fost descoperit în 1902, de către arheologul britanic Howard Carter, care a avut surpriza neplăcută de a-l găsi gol.. Deşi artefacte identificate ca aparţinând reginei (cu ajutorul inscripţiilor) au descoperite în mai multe locuri, mumia a fost de negăsit.
Acelaşi Carter a găsit în 1903 un alt mormânt, cunoscut ca şi KV60, în care se aflau sicriele a două femei. Unul era inscripţionat cu numele lui Sitre-In, doica reginei pierdute. Cum mormântul nu era unul regal, nu s-a bucurat de prea multă atenţie din partea cercetătorilor. Abia în 1989 el a fost redeschis de către Donald Ryan. Sarcofagul inscripţionat a fost dus la muzeul din Cairo, dar celălalt a rămas în urmă. Mumia din interiorul sicriului anonim a fost cercetată abia în 2007, iar descoperirea a fost uluitoare. Conform analizelor dentare, ea ar aparţine lui Hatshepsut.
(Mumia reginei)

Daniel Gorun

Adm. MISTERELE LUMII
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply