Pe 6 martie 1949, la o intersecţie din Manhattan, New York, agenţii FBI o arestează pe Judith Coplon, funcţionară la Departamentul de Justiţie al SUA. În poşeta respectivei, agenţii găsesc 34 de documente ultrasecrete, pe care ea urma să le înmâneze agentului NKVD Valentin Gubişev, aflat la New York sub acoperirea de funcţionar la Secretariatul ONU.Printre documentele găsite în poşeta lui Judith Coplon se număra şi un Memoriu adresat FBI de CIA la 11 mai 1948. Din Document se vedea că Nicolae Malaxa, emigrat după 1947 în SUA, făcuse obiectul unei ample investigaţii a FBI, cu sprijinul CIA, sub suspiciunea de agent al Securităţii de la Bucureşti. La cererea judecătorului, FBI a fost obligat să aducă în instanţă documentele ultrasecrete găsite în poşeta spioanei. Presa americană a pus mâna astfel şi pe Memoriul despre Malaxa şi l-a publicat.
Max Auschnitt îşi pune la bătaie banii pentru ca Nicolae Malaxa să nu primească viză de şedere în SUA. Pentru operaţiunea sa, constând în denunţuri făcute FBI, el apelează la români, inclusiv politicieni refugiaţi în America din ţara bolşevizată. La rându-i, pentru a se apăra, Nicolae Malaxa apelează la români precum Nicolae Rădescu, beneficiar, aşa cum dezvăluie Memoriul CIA, al unor subvenţii de la Nicolae Malaxa.
„Memoriu C.I.A. adresat F.B.I. la 11 mai 1948
11 mai 1948
Secret
Memoriu pentru directorul F.B.I.
În atenţia: Dr. D.M. Ladd
Subiect: Nicolae Malaxa, grupare a emigranţilor
1. Această Agenţie a aflat că Nicolae Malaxa, industriaş român aflat în SUA, are relaţii financiare şi de afaceri cu indivizi care pot fi contactaţi în legătură cu programul formulat în lucrarea noastră SODB 8815. Redăm mai jos informaţiile pe care le avem în prezent cu privire la Dl. Malaxa.
2. Malaxa şi-a început cariera în România, după absolvirea Facultăţii de Construcţii din Bucureşti, prin deschiderea unui mic atelier de reparaţii de vagoane de cale ferată. El şi-a făcut o mare avere mituind funcţionari de la Căile Ferate, după care a început să producă arme şi muniţii. În 1933 a început o campanie împotriva importării de material de război, cerând imediat anularea contractelor ce se aflau în derulare cu uzinele SKODA din Cehoslovacia. În acest timp, el se folosea de serviciile lui Puiu Dumitrescu, pe atunci Secretar Particular al Regelui Carol. Prin mituirea lui Dumitrescu, el a stabilit relaţii cu Regele Carol şi cu D-na Elena Lupescu. După concedierea lui Dumitrescu, Malaxa a stabilit acelaşi tip de legături cu succesorul său, Ernest Urdăreanu. Între 1933-1940, Malaxa a folosit influenţa sa în cercurile de la Palat, pentru a-şi numi oamenii săi în slujbe de director al Căilor Ferate de Stat şi Ministru al Comunicaţiilor.
3. În 1937, Malaxa a început colaborarea sa cu regimul nazist din Germania. A stabilit legături apropiate cu industriaşi germani, inclusiv cu Albert Goering, fratele lui Herman Goering. Malaxa i-a acordat lui Albert Goering participaţii la toate companiile sale, inclusiv la Combinatul Siderurgic de la Reşiţa.
4. Cam în acelaşi timp, subiectul a finanţat Garda de Fier din România, o organizaţie fascistă. După abdicarea Regelui Carol în septembrie 1940, Malaxa a stabilit relaţii şi mai strânse cu Garda, care intrase în guvernul Generalului Ion Antonescu. Când a avut loc rebeliunea nereuşită a Gărzii contra lui Antonescu, în ianuarie 1941, s-a descoperit că Malaxa le procurase arme. Garda îşi fortificase sediul în aşa măsură, încât a fost nevoie de un bombardament de artilerie pentru a-l zdrobi. Ca urmare a nereuşitei rebeliunii, subiectul a fost arestat; a fost încarcerat scurtă vreme şi i-au fost confiscate fabricile. El şi-a asigurat sprijinul lui Mihai Antonescu – vice prim-ministru şi ministru de Externe – prin mită şi a fost eliberat din stare de arest la domiciliu. Câteva dintre fabrici i-au fost înapoiate şi, când a fost răsturnat regimul Antonescu, negocierile privind înapoierea altor fabrici erau aproape de sfârşit.
5. După lovitura de stat din 25 august 1944, Malaxa a încercat să părăsească România, dar nu a putut obţine paşaport. În scurt timp însă, el a stabilit bune relaţii cu comuniştii români şi cu autorităţile sovietice. A obţinut înapoierea a trei dintre fabricile sale pe care, anterior, regimul Antonescu nu i le înapoiase şi, în plus, i s-au dat compensaţii de aproximativ un milion de dolari, pentru profiturile pe care le-ar fi realizat în cei trei ani precedenţi dacă aceste fabrici s-ar fi aflat sub controlul său. Mi s-a raportat că această despăgubire a fost împărţită cu Partidul Comunist Român. Autorităţile sovietice au reclamat ca despăgubiri o mare fabrică de ţevi ce aparţinea lui Malaxa. Guvernul lui Groza, dominat de comunişti, i-a dat subiectului o despăgubire de 2.400.000 dolari, pe care acesta a împărţit-o, de asemenea, cu Partidul Comunist Român. Informaţia o deţinem din sursă serioasă. Deoarece Guvernul Român nu a putut plăti suma în dolari, lui Malaxa i s-a permis să schimbe în dolari plăţile primite în lei, prin vânzarea valutei româneşti către americani şi prin exporturi. El a realizat 2 milioane de dolari din vânzarea leilor către Comitetul de Ajutorare de la New York şi 400.000 de dolari prin exporturi.
6. Potrivit unor surse serioase, Malaxa a fost caracterizat de col. Finogenov, şef al Misiunii Economice Sovietice în România, ca fiind un om gata să vândă România URSS-ului, dacă din această tranziţie ar putea obţine un profit. Pentru acest motiv, Malaxa urmează să primească sprijinul comuniştilor români – se raportează că ar fi spus col. Finogenov.
7. După sosirea sa în SUA, în octombrie 1946, subiectul a lucrat în strânsă colaborare cu Mihail Ralea, ministrul român la Washington. Ei au reuşit să-şi asigure un împrumut comercial de 13.000.000 dolari. Malaxa a reuşit, de asemenea, să deblocheze marele său cont din banca de la New York.
8. Ni se raportează din surse serioase că toţi funcţionarii de la Legaţia Română din Washington care-i pot servi interesele se află în solda lui Malaxa, iar cei care refuză să colaboreze sunt ameninţaţi cu reclamarea în ţară sau sunt intimidaţi pe alte căi. Remus Lula, ataşat comercial, nepot al primului ministru Petru Groza, a fost ameninţat cu concedierea, la instigarea subiectului, pentru că a trimis în România oferte de echipament de foraj cu preţuri fără a-l fi notificat pe Malaxa, care deja trimisese la Bucureşti preţuri mult prea umflate.
9. La sfârşitul lui 1947, subiectul a fost informat prin canale proprii că s-ar putea ca întreprinderile sale din România să fie preluate de Guvern. El se afla în legătură cu Ralea, care plecase în România în ianuarie 1948 şi care-i promisese că va cerceta lucrurile. Ralea i-a telegrafiat subiectului că situaţia era gravă şi l-a sfătuit să se întoarcă la Bucureşti. În loc de aceasta, Malaxa şi-a scos soţia şi fiul din România (fiica sa şi ginerele, dr. Gh. Palade, sunt acum în SUA) (n.r. – George Emil Palade a părăsit, de fapt, România, tot în anul 1946, potrivit autobiografiei realizate în vederea decernării Premiului Nobel pentru Medicină şi publicate apoi în lucrarea Les Prix Nobel).
10. Malaxa a înfiinţat la New York o firmă sub numele «Corporaţia Economică Româno-Americană». Printre membrii Consiliului de Administraţie sunt Viorel Tilea, fost ministru la Londra, şi Grigore Gafencu, fost ministru de Externe. Brutus Coste, fost diplomat român şi apropiat al generalului Nicolae Rădescu, primeşte de la corporaţie 250 dolari lunar, chipurile pentru a pregăti raportarea asupra situaţiei din România.
11. Malaxa finanţează în prezent pe generalul Rădescu, care încearcă să organizeze mişcarea de rezistenţă. La rândul său, Rădescu a sprijinit cererea lui Malaxa de prelungire a vizei SUA. Colaboratorii lui Rădescu, şi anume Coste, difuzează versiunea conform căreia CIA a intervenit la Departamentul de Stat să asigure prelungirea de viză a lui Malaxa, pentru care, ca răsplată, Malaxa îi va oferi lui Rădescu 1.000.000 dolari, pentru a finanţa mişcarea de rezistenţă. Această versiune a fost dată de Coste când pleca de la o întrunire socială acasă la Lt. Col. David Scott Crist din Armata Americană, la adrsa 2501 Que Street, Washington DC, pe 26 sau 27 aprilie.
12. Această încercare de a implica CIA în afacerile lui Malaxa şi Rădescu nu are de fapt nicio bază. Rădescu a propus ca această organizaţie să transmită anumite fonduri, care se ridicau doar la câteva mii de dolari, către anumiţi colaboratori din străinătate. Datorită asocierii lui Rădescu cu Malaxa, cererea lui a fost respinsă.
13. Agenţia ar aprecia foarte mult dacă Biroul ar trimite informaţii şi comentarii pe care le are în legătură cu trecutul şi activităţile d-lui Malaxa, în special privitor la relaţiile acestuia cu generalul Nicolae Rădescu.
Alan R. McCraken,
Director Adjunct Executiv”
(Mircea Ciobanu, Regele Mihai şi exilul românesc, Editura Princeps, Iaşi, 1994)
Niciun comentariu: