Templul lui Solomon

Templul lui Solomon, cunoscut si ca Templul din Ierusalim, a fost, potrivit relatarilor din Vechiul Testament, primul templu al evreilor, a carui constructie a durat din anul al patrulea si pana in an unsprezecelea an de domnie al regelui Solomon.
Prin aducerea chivotului Legii in Ierusalim, Imparatul David a facut din acest oras centrul religios al lui Israel. In acest scop el si-a propus sa zideasca casa Domnului, intrucat chivotul se afla intr-un cort modest, dar Dumnezeu a rezervat aceasta realizare a constituirii templului, fiului si urmasului sau la domnie Solomon (II Sam. 7. 13).
In privinta locului unde a fost amplasat templul din I Paral 22. I aflam ca David dupa ce a inaltat un altar pe aria cumparata de la iebuscul Aravna a destinat acest loc pentru viitoarea “casa a Domnului”. Aici a construit Solomon templul sau (II Paral. 3, 1). Mai exact, este vorba de muntele Sion, cu colina Moria, ce se inalta spre nord de o alta colina – Ofel, unde se desfasura orasul vechi. Deoarece varful colinei Moria nu este destul de spatios pentru templu si curtea interioara, Solomon a inconjurat cu ziduri inalte si groase poalele colinei, iar golul dintre ziduri si colina l-a umplut cu pamant si astfel a amenajat o platforma mai extinsa. Astazi aceasta platforma este ocupata de catre moscheea lui Omar.
Exact sub cupola acestei moschei se afla o stanca in interiorul careia este sapata o grota. Aceasta stanca era cu siguranta in legatura cu templul lui Solomon. Potrivit traditiei pe aceasta stanca se inalta altarul holocauslelor din curtea interioara a preotilor. Templul era amplasat, prin urmare , la vest de aceasta stanca. Dupa o alta traditie, pe stanca de care vorbim s-ar fi aflat chiar Sfanta Sfintelor din Templul lui Solomon. de unde si denumirea ei de «piatra de temelie» pe care i-au dat-o frecvent rabinii cand Mantuitorul i-a zis lui Petru : «Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea» (Matei 16, 18) s-ar fi referit, sustin unii, chiar la aceasta piatra peste care se inalta partea cea mai sfanta a templului.
Templul era o cladire de forma dreptunghiulara, divizata in interior in trei parti: vestibul (la rasarit), numit Ulam, cu o lungime de 10 coti; prima incapere numita Heical (palat sau templu), iar mai tarziu — Sfanta, lunga de 40 de coti; a doua incapere, numita Debir, iar mai tarziu Sfanta Sfintelor, lunga de 20 de coti.
Latimea templului era de 20 de coti. Zidurile despartitoare nu sunt mentionate, dar ele au existat cu siguranta. Un astfel de zid a fost intre pridvor si sfanta. Sfanta si Sfanta Sfintelor erau despartite printr-un perete de lemn de cedru gros de doi coti in mijlociii acestui perete se afla o usa marc de lemn de maslin salbatic, care se deschidea in doua parti.
Inaltimea pridvorului si a Sfintei era de 30 de coti. Iar inaltimea Sfintei Sfintelor numai de 20 de coti. Diferenta de spatiu de 10 coti. care exista intre tavanul Sfintei Sfintelor si acoperisul templului a fost amenajata ca incapere unde se pastra tezaurul templului.
Templul era inconjurat de doua curti. Cea dintai, care inconjura templul era numita curtea interioara, a preotilor sau cea inalta . A doua curte numita exterioara sau cea mare era destinata poporului credincios si se afla la un nivel inferior fata de prima curte. Ar rezulta de aici ca privit de la distanta templul aparea asezai in terasa. Atai in prima cat si in a doua curte existau apartamente pentru preotii care erau randuiti la slujba cu saptamana. Dimensiunile curtilor nu ne sunt cunoscute.
Ca si in Cortul Sfant, si in templu se aflau mai multe odoare. In Sfanta Sfintelor era depus vechiul chivot al Legii din Cortul Sfant. In Sfanta se aflau: altarul tamaierii, care era din lemn de cedru. imbracat in aur (I Regi 6, 20—21 ; 7, 48), masa punerii inainte, confectionata din aceleasi materiale si zece candelabre de aur (I Regi 7.48—49). In curtea interioara, in fata intrarii in Sfanta, se afla altarul jertfelor confectionat din bronz, iar in partea de sud-est a acestuia se afla «Marea de arama adica bazinul pentru spalarea rituala a preotilor, asezat pe spinarea a doisprezece tauri, asezati toi cate trei, cu capetele catre cele patru puncte cardinale.
Templul construit de Solomon a dainuit mai mult de patru secole, fara sa fi suferit modificari esentiale. Templul a suferit si din cauza unor cuceritori ai teritoriului Tarii Sfinte care au jefuit tezaurul, precum a fost cazul regelui Sesonc al Egiptului (I Regi 14. 26). Dar si un rege al lui Israel — Ioas nu s-a sfiit sa deposedeze templul de tot tezaurul sau, dupa o victorie ce o repurtase asupra lui Amasis (II Regi 14, 14).
In anul 586 i.Hr. templul a fost jefuit si distrus pana pana in temelie de catre Nabucodonosor. Totul a fost transportat in Babilon vasele sfinte si toate podoabele din aur, argint si arama. Templul a fost reconstruit intre anii 516 i.Hr – 70 d.Hr cunoscut mai ales sub numele de “Al doilea templu”. A fost distrus de catre romani in anul 70 d.Hr., in timpul revoltei evreilor din anii 66 – 70 e.n. contra stapanirii romane.
http://piatza.net/templul-lui-solomon/