Când Rembrandt realiza „Lectia de anatomie a Dr. Nicolaes Tulp”, în 1632, avea numai douazeci si sase de ani si atinsese deja gloria în Amsterdam. Asa se explica de ce mai multe personalitati ale orasului au tinut sa apara în aceasta lucrare epocala. Cei care asista la „Lectie” platisera comisioane pentru a fi portretizati. Însusi doctorul Tulp era „anatomistul oficial” al breslei chirurgilor. Demonstratiile sale se faceau în mod public, contra cost, într-o sala special amenajata. Despre aceasta capodopera se stie ca a fost prima în care maestrul a semnat cu „Rembrandt” si nu cu initialele „RHL” (Rembrandt Harmenszoon din Leiden”) ca pâna atunci. Acest urias pictor al „epocii de aur a picturii olandeze” va fi cunoscut de atunci prin numele sau de botez, si nu prin cel de familie (van Rijn), asa cum se obisnuieste în istoria artei.
Fiind o lucrare de cotitura în cariera prestigioasa a maestrului, se pastreaza mai multe amanunte interesante. Cadavrul a apartinut unui infractor pe nume Aris Kindt, care fusese condamnat la moarte prin spânzuratoare pentru tâlharie. Probabil ca executia avusese loc în aceeasi zi: 16 ianuarie 1632. A fost si este o pânza de referinta pentru clarobscurul folosit de Rembrandt, preluat de la Caravaggio Merissi de catre pictorii olandezi cu care a studiat. Se distinge foarte clar ca maestrul devenise un excelent cunoscator al anatomiei umane, dupa modul cum este redat bratul disecat...Momentul de glorie artistica avea sa fie urmat de o alta mare bucurie a vietii sale. Rembrandt se îndragosteste de Saskia, cu care se casatoreste în 1634. Era o fata foarte bogata, provenind din familia unui avocat devenit primar. Asa se face ca Rembrandt se muta într-o casa foarte spatioasa, pe care exista, totusi o ipoteca. Numai ca din acel moment, maestrul olandez avea sa înceapa sa „studieze anatomia tristetii”. Primii trei copii nascuti de Saskia mor la vârste foarte fragede, si doar al patrulea, fiul Titus avea sa ajunga la maturitate. Probleme de sanatate ale Saskiei de agraveaza si ea moare în 1642.
Lovitura a însemnat declinul psihologic al maestrului. Infirmiera Geertje devine amanta sa, dar aceasta începe sa aiba pretentii materiale mari si chiar amaneteaza bijuteriile Saskiei. Înfuriat, Rembrandt o interneaza silit într-un azil si recupereaza bijuteriile. Apoi maestrul se îndragosteste de Hendrickje (cu douazeci de ani mai tânara). Dar, desi au un copil împreuna, nu se poate casatori cu ea din cauza testamentului Saskiei. Acesta avea o clauza care îi interzicea mariajul, altfel pierdea fondurile pentru cresterea lui Titus.
Imaginea lui Rembrandt în comunitate se deterioreaza, la fel si situatia lui materiala. Pentru a evita falimentul, el renunta la pasiunea sa de a colectiona raritati de arta si vinde masiv artefactele acumulate cu prea mare usurinta. În 1661 i se respinge o lucrare comandata („Conspiratia lui Claudius Civilis”) si caderea lui Rembrandt devine ireversibila. În 1663 moare Hendrickje, iar în 1668 moare fiul adorat, Titus.
Doborât de aceste drame, maestrul se stinge în anul urmator, 1669, la saizeci si trei de ani. Pare incredibil, însa uriasul maestru olandez este înmormântat într-un „mormânt nemarcat”. Era o soarta similara cu a lui Mozart, cel „aruncat” la o groapa comuna tot din motive financiare. Maestrul cautat de oficialitati pentru a le face portretele fusese uitat de toata lumea. Rembrandt devenise el însusi victima lectiei de anatomie...
PAUL IOAN
PAUL IOAN
Niciun comentariu: