Edgar Mitchell este unul dintre astronautii americani care au decis sa-si spuna parerea privitor la fenomenul OZN. Nascut în 1930, doctor în stiinte astronautice la MIT, el a fost membru al misiunii Apollo 14 si cel de al saselea pamântean care, în 1971, a pus piciorul pe Luna, lucrând noua ore pe platoul Fra Mauro. Dintre numeroasele sale declaratii spicuim câteva dintr-un interviu dat în 2008 jurnalistei Irene Klotz, afiliata companiei Discovery Communications.Mitchell locuia în 1947 la Roswell si a avut ulterior mai multe discutii, despre presupusa prabusire aici a unui OZN, cu vechile sale cunostinte, martori la eveniment dar care fusesera amenintati sa nu divulge ceea ce stiau. Martorii doreau acum ca adevarul sa iasa la lumina, în ciuda dorintei guvernului de a-l tine ascuns, si au considerat ca cel mai bine era sa-l încredinteze unei persoane cunoscuta si credibila.
La sfârsitul anilor ’90, în colaborare cu proiectul Disclosure si împreuna cu Dr. Steven Greer si comandorul naval în retragere Will Miller, Edgar Mitchell a obtinut posibilitatea de a transmite cele ce stia, la Pentagon, la o întrunire a Comitetului pentru Informatii al Statelor Majore Reunite. Ulterior, si un amiral, prezent acolo, i-a confirmat ca informatiile sale erau adevarate. Cu alte cuvinte, ca „a fost într-adevar o prabusire, a fost o nava nepamânteana”. Aceasta persoana a încercat sa faca tot posibilul sa-l ajute sa obtina mai multe dovezi dar i-a fost imposibil. În esenta, i s-a spus: «amirale, la aceste date au acces „doar cei care trebuie sa stie”, iar tu nu faci parte dintre ei». Mitchell nu a divulgat numele amiralului, întrucât considera ca nu are libertatea s-o faca.
Un motiv pentru care dovezile privind inteligenta extraterestra sunt ignorate în cercurile guvernamentale americane ar fi si „înalta compartimentare a guvernului”, prin care nu stii ce face cel din biroul vecin, desi îl cunosti de 30 de ani. „Incidentul Roswell s-a petrecut imediat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, când U.S. Army Air Corps a fost divizat si a devenit Air Force, iar Office of Strategic Services (OSS), care fusese serviciul de spionaj în razboi a fost desfiintat, devenind în cele din urma CIA. În acest moment începea razboiul rece, iar relatiile cu sovieticii erau tensionate. Air Force era un organism nou, menit sa controleze cerurile, dar care nu prea stia ce anume sa faca, iar CIA, la fel nu prea stia ce anume facea. Prin urmare, presedintele Truman a avut o mare problema: i se raporta ca sunt extraterestri în zona si nimeni nu stia daca sunt ostili, sau ce anume sunt, sau ce anume ar trebui facut în acest sens”.
„Atunci el a organizat o comisie, din persoane de un nivel foarte înalt, militar, academic si în informatii – persoane puternice politic – si le-a spus: «baieti, lucrati la asta». Gruparea a fost numita... MAJIC 12. Si ei au facut sa fie votata o Lege a Securitatii Nationale, cel putin asa mi s-a spus, sub auspicii strict secrete, ceea ce a conferit acestei comisii puteri practic nelimitate sa se ocupe de acest subiect, ceea ce au si facut în ultimii 60 de ani, excluzând treptat pe oricine altcineva, chiar si pe presedintii SUA”.
„Poate va amintiti ca presedintele Clinton a încercat sa-l trimita pe (Webster) Hubbel sa afle adevarul, la baza Wright Patterson. A fost refuzat. Si Barry Goldwater, care fusese general de brigada în Air Force Reserve, a încercat sa obtina informatii pe când se pregatea în anii 60 sa candideze la presedintia SUA. A fost refuzat. Si mi s-a spus ca si (presedintele) Gerald Ford a încercat si a fost si el respins. Jimmy Carter a anuntat observarea unor OZN-uri, dar asta nu a dus nicaieri, deci evident nu s-a facut niciun progres. Abia în ultimii ani interesul public a devenit suficient de acut si au avut loc suficiente scurgeri de informatii pentru ca populatia sa înceapa sa creada ca toate acestea sunt reale”.
Mitchell a amintit apoi, ca un exemplu, de incidentul „Phoenix Lights”, o spectaculoasa observatie OZN. În ziua de 13 martie 1997, între orele 19.30 si 22.30, mii de martori au vazut o enorma formatie luminoasa triunghiulara sau în forma de bumerang, de-a lungul unei traiectorii de 480 de kilometri. Astronautul a facut aluzie si la incidentul din 8 ianuarie 2008 din Stephensville (Texas) când sute de rezidenti au vazut OZN-uri, unele enorme, lungi de o mila.
Edgar Mitchell a adaugat si ca misiunea de pe Luna l-a transformat profund. El a înteles atunci ca nu suntem singuri. „Este una dintre cele mai importante învataturi pe care le putem descoperi în viata”.
DAN D. FARCAS
Niciun comentariu: