Percy Harrison Fawcett, ofiter si explorator englez (1867-1925), si-a consacrat multi ani explorarii junglei sud-americane aproape necunoscuta, la inceputul sec.XX.
El era convins (si asta l-a costat viata), ca marile orase megalitice existau in padurile cele mai dese din Brazilia. Dupa Fawcett, aceste orase au precedat cultura inca de pe coasta de vest si constructorii lor au venit din est: era vorba de refugiatii care ar fi fugit de pe un pamant inghitit candva de ocean, Atlantida.
Dar prezenta non indienilor in America Centrala si in America de Sud a fost deja semnalata de membrii expeditiilor spaniole si portugheze din sec XVI. Insusi Fawcwtt a auzit vorbindu-se, in cursul numeroaselor sale expeditii, de oameni albi, care cu cateva generatii inainte, au construit “mari orase”, existente si acum in profunzimile padurilor inaccesibile.
Mai multi indieni l-au informat ca unele din orase in ruine erau locuite in continuare de cativa descedenti ai constructorilor originari si ca triburile salbatice formau un fel de bariera contra eventualilor intrusi. Colonelul a intalnit, in cursul cautarii oraselor misterioase, mai multi supravietuitori de expeditii plecati in cautarea de tezaur, ai caror camarazi erau morti sau au disparut. In 1925 insa, chiar Fawcett a disparut in jungla amazoniana, in apropiere de raul Xingu (Brazilia).
Cuvintele pe care el le-a pronuntat inainte de a pleca in ultima sa expeditie i-ar putea servi drept epitaf: “Fie ca ne vom atinge scopul si ca vom reveni, sau daca ne vom lasa oasele sa se usuce la soare, un lucru este sigur. Raspunsul la enigma din America de Sud antica (si poate a lumii preistorice), ne va apara atunci cand aceste orase vechi se vor deschide cercetarii stiintifice. Aceste orase exista, stiu (…). Am vazut eu-insumi o parte dintre ele ; de astfel din aceasta cauza m-am simtit irezistibil impins de a ma intoarce. Vestile par a fi cele ale unui post avansat al unui mare oras care, sunt convins, va fi descoperit in acelasi timp cu altele daca se va proceda la cercetarii bine organizate”.
In ultima sa scrisaore, plecata de la “Daed Horse Camp”, numit astfel pentru ca calul sau a murit acolo in timpul expeditiei sale din 1921, colonelul englez a indicat ca spera sa atinga scopul cercetarilor sale o saptamana mai tarziu.
“Cand vom reusi, scria el, istoria pe care o vom povesti va trebui sa uimeasca lumea!”. Dar Fawcett nu a mai revenit niciodata. Nu a gasit Eldorado…
“Era un om de un curaj de neinfrant”, spunea despre el celebrul explorator englez Peter Fleming, care mai tarziu, a incercat sa-i gaseasca urma, pentru a sti daca era inca in viata, “facultatile sale de a indura erau iesite din comun. Insectele, febra, privatiunile, numic nu-l speria”.
“Cand vom reusi, scria el, istoria pe care o vom povesti va trebui sa uimeasca lumea!”. Dar Fawcett nu a mai revenit niciodata. Nu a gasit Eldorado…
“Era un om de un curaj de neinfrant”, spunea despre el celebrul explorator englez Peter Fleming, care mai tarziu, a incercat sa-i gaseasca urma, pentru a sti daca era inca in viata, “facultatile sale de a indura erau iesite din comun. Insectele, febra, privatiunile, numic nu-l speria”.
Colonelul se bucura de o imensa popularitate si multi au plecat in ajutorul sau.
Misterul mortii sale a ramas pana astazi. Nimeni nu stie cum a murit. Lantul muntos unde se gasea s-a dovedit inexistent cartografiei si fotografiei aeriene a regiunii unde se situa, in Mato Grosso.
Misterul mortii sale a ramas pana astazi. Nimeni nu stie cum a murit. Lantul muntos unde se gasea s-a dovedit inexistent cartografiei si fotografiei aeriene a regiunii unde se situa, in Mato Grosso.
De unde-si lua sursele, Fawcett? Dintr-un document portughez datand din sec. XVIII care descrie acest munte si o “vale uitata” situata la picioarele sale.
Astazi, acest document este conservat la Biblioteca Nacional de Rio de Janeiro.
El relateaza povestea unui aventurier portughez care a plecat, in 1740, in cautarea legendarelor mine de diamante, asa-zise de la Muribeca, care se spunea ca ar fi pierdute undeva , in fundul <> braziliene, din sec. XVI.
La abia 30 de ani dupa descoperirea Americii de Columb, portughezul Diego Alvarez s-a avantat intr-un pamant necunoscut, care va deveni mai tarziu Brazilia.
Astazi, acest document este conservat la Biblioteca Nacional de Rio de Janeiro.
El relateaza povestea unui aventurier portughez care a plecat, in 1740, in cautarea legendarelor mine de diamante, asa-zise de la Muribeca, care se spunea ca ar fi pierdute undeva , in fundul <> braziliene, din sec. XVI.
La abia 30 de ani dupa descoperirea Americii de Columb, portughezul Diego Alvarez s-a avantat intr-un pamant necunoscut, care va deveni mai tarziu Brazilia.
Singurul supravietuitor al naufragiului, a incaput pe mainile canibalilor tupinambas. Dar a reusit sa se salveze gratie unei indience tinere care s-a indragostit de el si care l-a luat de sot. Din aceasta uniune s-a nascut un copil, Melchior Dias Moreya, care si-a trait cea mai mare parte a vietii printre indieni. El a avut un fiu, Roberio Dias, care, pe cand era inca tanar, cunostea bine minele de aur si de pietre pretioase de unde tatal sau si-a tras marea sa prosperitate.
Timp de cativa ani, multi experti au batut tara pentru a incerca sa gaseasca urma acestor mine fabuloase. In 1740, un aventurier portughez, carui nu i se stie numele, a plecat in cautarea lor si a raportat o poveste stranie cuprinsa intr-un manuscris de zece pagini.
Dupa o calatorie interminabila, care a durat numerosi ani, acest portughez a descoperit resturile unui oras grandios, la piciorul unui lant de munti la vest de bazinul amazonian. In raport exista o descriere detaliata a orasului si reproducerea a curioase “inscriptii hieroglifice” realizate chiar de autorul periplului, in atentia vice-regelui Braziliei, Dom Luis Peregrino de Carvalho Menezes de Athayde.
Dupa o calatorie interminabila, care a durat numerosi ani, acest portughez a descoperit resturile unui oras grandios, la piciorul unui lant de munti la vest de bazinul amazonian. In raport exista o descriere detaliata a orasului si reproducerea a curioase “inscriptii hieroglifice” realizate chiar de autorul periplului, in atentia vice-regelui Braziliei, Dom Luis Peregrino de Carvalho Menezes de Athayde.
Detaliile continute in acest manuscris partial distrus si privind presupusul oras vizitat, cat si a imprejurimilor sale, sunt puternic curioase: ca in zona piramidelor, vestigiile descrise se inaltau la umbra unui masiv muntos orientat sud-est nord-vest; un rau, o padure foarte deasa, prezenta de indieni salbatici… Autorul scrie despre “mari blocuri asamblate din suprapuneri fara mortar”, ceea ce este caracteristic arhitecturii andine. Trebuie subliniat de asemenea precautiile luate de acesta, in scopul de a nu fi reperat de eventualii locuitori ai orasulu, sau, spune el, o garnizoana spaniola. Ceea ce arata foarte bine ca aventurierul credea a fi foarte aproape de imperiul colonial spaniol… si deci langa Peru.
Dar aceste indicii demonstreaza o interpretare eronata a lui Fawcett, care a cautat acest oras din Mato Grosso. Raportul portughezului facea de asemenea referire la “ziduri acoperite cu iarba rea“, temple imense etc.
Acest document este datat 1753 si este intitulat “Relacao historica de huma occulta e grande provoacao antiguissima sum moradorea que se descubrio anno de 1753” (adica “Relatare istorica privind un bun ascuns si antic habitat urban si descendentii sai, care a fost descoperit in 1753”).
Acest document este datat 1753 si este intitulat “Relacao historica de huma occulta e grande provoacao antiguissima sum moradorea que se descubrio anno de 1753” (adica “Relatare istorica privind un bun ascuns si antic habitat urban si descendentii sai, care a fost descoperit in 1753”).
Catre 1610, Roberio Dias s-a dus la regele Portugaliei, Dom Pedro al II –lea, in scopul de a-i dezvalui secretele minelor tatalui sau in schimbul unui titlu de noblete: Marquisdas Minas… Dar regele nu l-a ascultat si l-a aruncat pe Dias in puscarie. Desi acesta a ramas doi ani in puscarie, a refuzat in cele din urma de a-si dezvalui secretele. A murit in 1622. Secretul minelor nu a fost descoperit niciodata.
enigme.ro
Niciun comentariu: