Exista cercetatori care isi construiesc timp de decenii o cariera anonima, dar plina de reusite la "umbra" laboratoarelor de specialitate, si o alta categorie de cercetatori care aspira la statutul de vedete media. Nu e de mirare sa vedem savanti care lanseaza cu nonsalanta tot felul de previziuni, care par pe moment interesante, dar timpul le umple ulterior de ridicol. Asta se intampla cand savantii vor sa introduca imaginatia aproape literara in locul rigorilor unor stiinte exacte. A fost cazul lui Einstein, al lui Arthur C. Clarke, Stephen Hawking, dar si al unor cercetatori care ies periodic in bataia presei cu cate o idee nemaiauzita.
Usor cu pianul pe scari
De la ideea elevatorului care duce muncitori pe varful unei cladiri in constructie a venit si ideea unui lift care sa duca oameni de pe Pamant, pe Luna, de pilda. Nu de azi, ci chiar din anii '70, cand NASA lasa locul unei efervescente creatoare stimulate de succesul mediatic al programului Apollo care dusese primii oameni pe Luna. Atunci, cel care a avut ideea unui lift cosmic a fost un cercetator serios, dar vizionar s.f., destul de naiv, Sir Arthur C. Clarke. In loc de rachete purtatoare care sa duca module selenare prin Cosmos, el vedea un simplu lift care se ridica in Cosmos pe un cablu ancorat pe Pamant. Cand s-ar putea intampla asta?, a fost intrebat cercetatorul. "Cam la 50 de ani dupa ce lumea va inceta sa mai rada (de acest proiect)" a raspuns Arthur C. Clarke. Si cum lumea nu va inceta sa rada de o asemenea nastrusnicie rostita de o somitate stiintifica, probabil ca liftul spatial va ramane doar o idee literara s.f. Numai ca alti oameni seriosi nu se lasa, ideea liftului preocupandu-i in continuare.
Astfel, prin 2008, la Centrul de Conferinte Microsoft din Redmond, nimeni nu radea. Dimpotriva, acolo s-a discutat aprins si despre... liftul spatial. Bradley Edwards, presedintele companiei Black Line Ascensin cu sediul in New York, unul din pionierii miscarii liftului spatial era de parere ca pentru crearea acestui proiect e nevoie de mai putini ani daca sunt mai multi bani. Cu 7-10 miliarde dolari, liftul spatial s-ar putea construi in 12-15 ani, era Edwards de parere. Suma nu este uriasa, daca ne gandim ca pentru salvarea bancilor americane au fost disponibilizate din bugetul public american peste 1000 de miliarde de dolari in 2009.
Problema este alta: se va ridica in spatiu acest lift spatial? Factorii de decizie nu par dispusi sa arunce bani pe fereastra pentru o idee nefezabila. Tom Nugent, director de programe la LaserMotive din Seattle, este de parere ca un lift spatial e imposibil de construit din pricina problemelor tehnice si de securitate.
Cativa intreprinzatori pusi pe treaba
Si ca sa demonstreze ca nu e vorba doar despre o idee pe hartie, cateva companii au vazut posibilitatea de a realiza un lift spatial care sa lege Pamantul, fie de Statia Spatiala Internationala, fie de Luna. In 2010, compania International Space Lift Consortium (ISLC) relanseaza vechea idee la Washington, in fata reprezentantilor unor institute de cercetare din intreaga lume. Planul arata cam asa: cabinele liftului vor fi trase in Cosmos pe niste cabluri de 35.400 km. Nu stim cum vor arata cabinele, dar cablurile ar trebui realizate din materiale si usoare si rezistente si flexibile pentru a face fata efectelor centrifugale ale unui Pamant in miscare.
Pentru inceput s-au imaginat niste cabluri construite din nanotuburi de carbon. William Flew, cercetator in domeniul stiintei materialelor de la King's College din Londra, este convins ca s-ar putea realiza un cablu suficient de puternic pentru a rezista la fortele imense, vantului si furtunilor, iar directorul companiei Japan Space Lift Association, Yoshio Aokki vede si el un cablu care ar avea o rezistenta de cel putin 180 de ori mai mare decat unul din otel. Mai ramane problema realizarii rotii care sa invarta aceste cabluri!
Pe cabluri scurte si pe Pamant, lucrurile merg bine, cel putin din perspectiva testelor efectuate de cercetatorii japonezi cu un prototip care se deplaseaza de-a lungul unui cablu lung de 28 de metri. Ca in toate cazurile de idei nastrusnice, demne de Premiile IgNobel, se pun pe tapet foloasele unor asemenea proiecte. Un lift spatial, realizat nu mai devreme de anul 2020 sau 2030, ar costa aproximativ 12 miliarde de dolari, adica mult mai putin decat a costat tunelul de sub Canalul Manecii, de exemplu. Iar costurile, pentru plasarea pe orbita a unui kilogram ar fi, conform unor studii efectuate de ISLC, de ordinul zecilor de dolari, fata de 20.000 de euro, cat costa acum, in cazul unei lansari cu ajutorul rachetelor Ariane sau Titan.
O alta companie care nu rade de previziunea lui Clarke, este LiftPort Group care a lansat proiectul pentru construirea unui lift spatial pe Luna. Pentru inceput, aspiratiile grupului sunt mai modeste: realizarea unui lift terestru care sa ridice pe cabluri un robot pana la altitudinea de 2 km. Ulterior, firma ar avea nevoie de vreo 3 milioane de dolari, ceea ce ar fi o nimica toata, pentru studiul de fezabilitate al unui lift spatial capabil sa transporte o incarcatura de pe suprafata Lunii spre o nava spatiala terestra aflata pe orbita ei. Cel putin asta previzioneaza Michael Laine, fondatorul companiei, care este convins si de faptul ca liftul selenar ar fi mai usor de construit pe Luna decat pe Pamant si asta din cauza faptului ca pe Luna nu exista atmosfera, iar gravitatia este 1/6 din cea terestra. Evident, costurile ar fi si ele substantial reduse: ar fi vorba de doar 800 de milioane de dolari pentru proiectul LiftPort.
In loc de concluzii
Banii trebuie sa circule, nu sa stea, asa ca se vor gasi mereu pentru finantarea unor idei, fie ele si fanteziste, chiar si cand sunt emanatia unor cercetatori seriosi. De fiecare data, prioritate au ideile din domeniul militar, dar NASA ar putea fi interesata si de proiectele vizand spatiul cosmic. NASA a subventionat Boeing cu peste 10 miarde de dolari pentru proiectarea unui avion supersonic civil, pentru ca in final, el sa fie abandonat. In privinta liftului spatial, desi ideea apartine lui Arthur C. Clarke, NASA se lasa greu convinsa de utilitatea si posibilitatile de construire ale unei asemenea nastrusnicii.
GEORGE CUSNARENCU
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9829/20/
Niciun comentariu: