Vineri 13 - poveste si superstitie

Traim de multa vreme cu impresia ca cifra 13 aduce ghinion. Daca se intampla sa mai fie si vineri 13, mai ales in tarile occidentale, atunci imaginatia si credinta ca, de-a lungul istoriei, au avut loc intamplari neplacute, capata forme dintre cele mai bizare. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, se credea ca ziua a treisprezecea din fiecare luna ar aduce ghinion, incepand chiar sa se faca o legatura intre ziua de vineri si cifra 13. In ciuda faptului ca nimeni nu a aflat cu exactitate momentul in care s-a produs combinatia dintre ziua de vineri si numarul 13, majoritatea studiilor arata ca "vineri 13" este o superstitie a secolului XX, chiar si folcloristii fiind de acord cu aceasta idee.

Prima referire la "vineri 13", ca superstitie independenta, o gasim in Dictionarul de Superstitii, unde se spune ca in 1913 in Notes and Queries (publicatie periodica) era mentionat "ghinionul adus de vineri 13": "Vinerea este considerata o zi ce aduce ghinion, fiind ziua Crucificarii, si la fel de nenorocos este si numarul 13, care este asociat cu Cina cea de Taina". Din alte surse aflam ca primul text care mentioneaza ziua de vineri in "combinatie" cu 13, se afla in biografia compozitorului italian Gioacchino Rossini, scrisa la 1869 de Henry Sutherland Edwards.

Unii specialisti sustin insa ca "vinovat" pentru introducerea, in mentalul colectiv, al acestei superstitii, ar fi un finantist si speculator de bursa, Thomas W. Lawson, supranumit si "regele cuprului". Pe aceasta tema, in 1907, el a publicat chiar un roman, intitulat "Vineri, treisprezece", astazi dat uitarii, dar care, se pare ca a stat la baza coroborarii celor doua superstitii, in imaginatia oamenilor. Cu toate ca astazi aproape nimeni nu-si mai aminteste de Lawson, legatura dintre bursa de pe Wall Street si ziua de vineri 13 s-a pastrat pana tarziu, aproape de zilele noastre. Dar fenomenul de vineri 13 nu se incheie aici. Prin anii '30, aceasta superstitie devenise cea mai populara din Statele Unite, astfel ca un studiu publicat in 1933 in Journal of Abnormal Psychology, realizat pe studenti din sapte colegii americane, arata ca 95% dintre cei aflati in anul patru si 91% din anul I, credeau ca ziua de vineri 13 aduce ghinion. Cum insa, uneori, superstitia poate atinge praguri destul de inalte, Consiliul orasenesc din French Lick, statul Indiana, da un decret (12 octombrie 1939) prin care autoritatile erau obligate sa echipeze toate pisicile negre cu clopotei, pentru ca locuitorii sa le poata evita si astfel sa scape de ghinion, in ziua de vineri 13. Nu se stie exact cand s-a renuntat definitiv la dotarea pisicilor negre cu clopotei, dar cert este ca practica s-a pastrat pana in noiembrie 1942. New York Times nota ca decretul cu pricina " este o masura de razboi menita sa diminueze stresul populatiei".

Frica nemotivata

Atat europenii cat si anglo-saxonii, sunt foarte superstitiosi cand vine vorba de numarul 13. Ei cred de asemenea ca "vineri 13" este o zi cu ghinion. Astfel, etajul 13, ziua a treisprezecea dintr-o luna, 13 persoane la o masa sau 13 monede in geanta, ar aduce ghinion. In Rusia se crede ca numarul 13 este cifra diavolului. Frica nemotivata de numarul 13 se numeste triskaidekafobie.

Surprinzator sau nu, numarului 13 nu i s-a acordat o atentie deosebita in Statele Unite decat de prin secolul al XIX-lea, iar la sfarsitul aceluiasi secol, superstitia ajunsese deja pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic iar scriitori din diferite tari ale lumii, cum ar fi, spre exemplu, Dostoiesvki, Henrik Ibsen, Wilkie Collins, Jules Verne sau Oscar Wilde mentionau in operele lor numarul cu ghinion. Intre timp, guvernele au inceput sa critice superstitiile, declarandu-le lipsite de temei stiintific, considerandu-le o amenintare directa la adresa libertatii democratice si a progresului, iar acest lucru a dus, incet-incet la disparitia fricii.

Clubul Treisprezece

Propunandu-si sa demonstreze ca superstitia legata de numarul 13 nu are nici o valoare, un veteran de razboi pe nume William Fowler, a infiintat in 1882 "Clubul Treisprezece". El insusi luase parte la 13 batalii, fusese trecut in rezerva pe 13 august 1863 si era proprietarul unei case cumparata la exact 13 luni dupa ce fusese lasat la vatra. Printre membrii clubului s-au numarat guvernatori, senatori, judecatori si chiar presedinti. In 1887, sub conducerea lui David McAdam, judecator la curtea oraseneasca, membrii Clubului Treisprezece isi propun sa-si foloseasca influenta pe care o aveau in justitie pentru a "reface reputatia" zilei de vineri. Desi scopul Clubului Treisprezece a fost acela de a educa oamenii cu privire la inutilitatea superstitiilor, s-au gasit multi detractori.

Inrudite cu folclorul, superstitiile erup insa din psihologie, deoarece satisfac nevoia nativa a omului de a emite prejudecati pe marginea fenomenelor neintelese. Litera de lege pentru unii, trecute cu vederea de altii, superstitiile graviteaza totusi in jurul nostru de secole.

IOANA FLORIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9355/21/