In 1347 î.Hr., un băieţel de opt ani, numit atunci Tutankhaton, urcă pe tronul Egiptului. El moşteneşte un regat zguduit de o reformă religioasă care a renegat vechii zei şi i-a înlocuit cu un zeu unic, Aton. Sub domnia acestui copil se va efectua reîntoarcerea la credinţele traditionale.
Printr-un ciudat capriciu al destinului, faraonul, devenit cel mai renumit dintre regii Egiptului din momentul descoperirii mormântului său, în 1922, este unul dintre cei mai puţin cunoscuţi pe plan istoric. Nici chiar astăzi nu se pot defini precis originile sale.
Numele adevărat al lui Tutankamon (Tut-ankh-Amon) era Tutankhaton Tut-ankh-Aton. Acesta a domnit până în anul 1324 î.Hr. şi a fost un faraon din dinastia 18A, conducătorul Egiptului între anii 1333 î.Hr. – 1324 î.Hr., urcând pe tron la 9 ani. Tatăl lui Tutankamon este celebrul faraon Amenhotep IV cunoscut mai mult sub numele de Akhenaton, şi al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, Dinastia a XVII-a, numită şi Epoca de aur a faraonilor.
Faraonul Amenofis al IV-lea/ Akhenaton, care a domnit 17 ani şi l-a impus ţării sale pe zeul Aton, nu pare să fie tatăl lui Tutankhamon. Akhnaton a şocat la acea vreme întregul popor egiptean prin introducerea unei religii monoteiste în locul venerării tuturor zeilor de până atunci. Intr-o perioada in care omenirea era de religie politeista, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închina toata lumea. Într-adevăr , Akhenaton a avut şase fiice cu soţia sa Nefertiti, o fiică de la cea de a doua soţie, numită Kiya, şi două fiice de la două dintre propriile sale fete.
Tânărul rege guvernează cu ajutorul unor influente personalităţi, Aye, regent şi vizir, şi Horemheb, general şef al armatelor, care aveau să-i urmeze de altfel în fruntea ţării.
Tânărul rege guvernează cu ajutorul unor influente personalităţi, Aye, regent şi vizir, şi Horemheb, general şef al armatelor, care aveau să-i urmeze de altfel în fruntea ţării.
La vârsta de 7 ani Tutankamon a luat-o de soţie pe frumoasa Ankesenamon (“Ea trăieşte pentru Amon”), sora sa vitregă, iar, doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare, moare, tronul revenindu-i lui. Împreună cu Aye, cei doi pregătesc reîntoarcerea la vechile culte şi restituirea veniturilor, uneori considerabile, ale sanctuarelor.
În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăseşte Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, şi se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ, în acelaşi timp, îşi schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton”, în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon”, marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcţii. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereţi ai templelor de la Karnak şi Luxor, închinate lui Amon, şi să se ridice numeroase statui ale zeului şi ale lui însuşi. Pe plan extern, au avut poate loc două expediţii militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.
Exista multe mistere care învăluiesc povestea şi viaţa tânărului faraon, însă cel mai mare şi cel care a surescitat imaginaţia multor istorici şi arheologi este acela al cauzei morţii lui Tutankamon. În decembrie 1 339 sau în ianuarie 1 338 înainte de Hristos, Tutankhamon, de-abia în vârstă de 17 sau 18 ani, moare ca urmare a unei răni la cap. Accident sau crimă, nimeni nu cunoaşte împrejurările. Pe dată, sfetnicii tânărului rege se ocupă de înmormântare. Corpul este încredinţat spre îmbălsămare, dar treaba nu e bine făcută, aşa cum atestă mumia rău conservată a faraonului.
Demnitarii, care conduc destinele regatului, hotărăsc apoi să-l îngroape pe defunct într-un mic mormânt din Valea Regilor, format din patru săli. Nu este ceea ce îşi destinase Tutankhamon. Doar sala sarcofagului a fost împodobită în grabă cu câteva picturi evocând cortegiul funebru, ritualul deschiderii gurii, care dă viaţă mumiei, şi primirea regelui în viaţa de dincolo de mormânt de către divinităţi. în martie-aprilie 1 338, totul este gata pentru funeralii. În trei luni, a fost adunat un fabulos echipament pentru a-l însoţi pe rege la ultimul său lăcaş. Bineînţeles că s-au formulat foarte multe teorii conspirative lagate de moarte lui Tutankamon, principalul suspect care se credea că l-ar fi omorât pe faraon fiind chiar succesorul său – Ay.
În Valea Regilor din Egipt, arheologul britanic Howard Carter si Lordul Carnarvon au fost primii oameni care au intrat in mormântul regelui Tutankamon după o perioada de 3.000 de ani. Camerele sigilate ale mormântului lui Tutankamon erau surprinzător intacte si înăuntru era o colecţie de câteva mii de obiecte nepreţuite, inclusiv un sarcofag de aur ce conţinea mumia tânărului rege. El era format dintr-o incredibilă cantitate de splendide obiecte, îngrămădite în cele patru săli ale mormântului: sarcofagul şi masca din aur masiv, somptuoase bijuterii din aur şi pietre semipreţioase, capele din lemn acoperite cu frunze din aur, care, paturi, jilţuri, zeci de cufere conţinând veşminte, obiecte de toaletă şi veselă, jocuri, instrumente muzicale, bărci de lemn pentru a naviga în regatul morţilor, statui ale regelui şi ale divinităţilor… nimic nu fusese omis pentru a asigura viaţa veşnică a tânărului faraon.
Tot în acea perioadă au fost făcute şi primele radiografii asupra mumiei lui Tutankamon. În anul 1925, mumia sa a fost deschisă şi analizată de către echipa lui Howard Carter , apoi în 1969 şi în 1986 cu raze X, iar în anul 2005, fiind testată cu scanerul. Radiografiile arată mai multe fracturi, însă acestea au fost produse de către echipa lui Carter. Radiografiile arată că el era sănătos şi nu avea nici o urma de infecţie, cea ce indică că el n-a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său indică un cheag de sânge în ceafa sa, cea ce ar însemna că el a fost lovit în cap.
Pe lângă principalul suspect pentru moartea lui Tutankamon ,Ay, care, pentru o buna perioadă de timp, s-a crezut cu tărie de către istorici că el l-ar fi omorât cu siguranţă pe tânărul faraon, mai exista şi alţi suspecţi. Printre aceştia se număra şi generalul Horemheb. Era considerat la acea vreme urmaşul desemnat al regelui, având o poziţie proeminentă în cadrul nobilimii. Aşa că şi acesta avea destule motive pentru a-l fi asasinat pe Tutankamon. Cu toate acestea, Ay rămăses în istorie drept posibilul ucigaş al faraonului. Însă aceste teorii au fost demontate de către o nouă investigaţie importantă făcută de o echipă de cercetători şi de egiptologi importantă.
În anul 2005, o echipa de la „National Geographic”, condusă de către arheologul Zahi Hawass , au analizat mumia prin scanere. Au descoperit foarte multe fracturi produse de către Carter. S-a descoperit că cutia toracică lipsea, o gaură la cap, o glezna de-a sa era înfaşurată, parcă fracturată şi un dinte ieşit lateral, dar sănătos. Pe lângă asta , s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea, cea ce a indicat că faraonul ar fi suferit o căzătură, iar rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i moartea.
Căzătura i-ar fi afectat şi cutia toracică, cea ce presupune că ea fost scoasă la îmbalsămare. Gaura de la cap ar fi fost produsă la îmbalsămare, probabil că atunci când creierul i-a fost scos, i-ar mai fi rămas puţin, de aceea, restul creierului a fost scos prin cap, iar cheagul de sânge nu era altceva decât o urmă de raşină, de ulei. Însă cercetătorii cred că fractura s-ar fi produs la îmbălsămare, iar teoriile că el ar fi fost lovit în cap sau că a fost otrăvit sunt false. Şi chiar dacă a avut coloana strâmbă sau s-a accidentat la piciorul stâng, Tutankhamon ar fi rezistat, fiind foarte sănătos şi viguros, afirmă cercetătorii. Nici acum nu se ştie sigur despre moartea sa.
Nicăieri în reprezentările, de altminteri numeroase, ale familiei regale, nu apare Tutankhamon. Dacă acesta fusese fiul lui Akhenaton şi moştenitorul său în linie directă, cu greu poţi să-ţi imaginezi că nu a figurat alături de părintele său, ca micile prinţese. în schimb, se cunoaşte un frate al lui Tutankhamon. Este vorba despre bărbatul, încă tânăr, îngropat într-un mormânt din Valea Regilor, la Teba, amenajat chiar după episodul amarnian.
Această înrudire a fost stabilită prin analize ştiinţifice. Mumia aparţine foarte probabil regelui Semenkhara, care i-a succedat lui Akhenaton şi care a murit după doi ani de domnie. Ca rude de parte masculină mai apropiate ale lui Akhenaton, Semenkhara şi Tutankhamon au obţinut pe rând coroana regală. Ei erau, fără îndoială, nepoţii sau verii săi. Atunci când urmează la domnie, Tutankhamon o ia de soţie pe a treia fiică a lui Akhenaton şi a reginei Nefertiti. în momentul căsătoriei sale, Ankhesenpaaton, care va deveni Ankhesenamon, este în vârstă de vreo 15 ani. Cei doi fetuşi găsiţi în mormântul lui Tutankhamon sunt poate copiii născuţi morţi ai acestui cuplu.
După ajungerea la tron a lui Horemheb (1 333-1 306), faraonul care încheie cea de a XVIII-a dinastie (1 552-1 306), toţi suveranii care sunt legaţi de perioada armaniană – Amenofis al IV-lea/Akhenaton, Semenkhara, Tutankhamon şi Aye -nu apar pe listele regale, ca şi când ei nu ar fi existat niciodată. Egiptul vrea să şteargă complet din memorii episodul amarnian şi reforma sa religioasă. Dar nu-şi va atinge scopul. într-adevăr, astăzi, Akhenaton şi Tutankhamon se numără printre suveranii egipteni cei-mai iluştri, primul datorită oraşului său Teii al-Amarna şi numeroaselor blocuri de piatră decorate provenind din templele sale, al doilea datorită mormântului său.
Sursa: http://www.2012en.ro/?p=3496
Niciun comentariu: