Este un fapt recunoscut că militarii s-au afirmat nu numai pe „frontul fierbinte”, al tranşeelor, ci şi pe „frontul secret”, al confruntărilor informative. De fapt, o asemenea activitate este înscrisă in “fişa postului” pentru acei ofiţeri care activează in cadrul misiunilor diplomatice, ca ataşaţi militari.
In afară de aceasta, au existat, de-a lungul vremii, numeroase cazuri de militari, ofiţeri care “au trecut linia frontului” (secret), colaborând, în timp de pace şi de război, cu serviciile de informaţii inamice, ceea ce constituia un act de trădare şi, atunci când au fost demascaţi, unii dintre ei au trebuit să plătească cu viaţa, fiind condamnaţi la moarte.
Din Antichitate până la Războiul Rece
Într-adevăr „spionajul militar” a constituit, de-a lungul vremii, o constantă a istoriei activităţilor informative
Autor al unui tratat despre „Arta războiului” şi a spionajului, Cele treisprezece porunci, Sun Tzu, care se presupune că a trăit între anii 700-500 sau între 400-320 î. Hs., se pare că a fost un conducător militar cunoscut, ca general, în timpul regelui Ho Lu, sub numele de Sun Wu.
În 1810, exploratorul englez Charles Christie, ofiţer de carieră, este trimis în misiune secretă în Afganistan, în vederea identificării de rute posibile pentru armata britanică, peste Himalaia, spre India, şi a aprecierii forţei elementelor ruse din Asia Centrală.
Colonelul în armata Austro-UngarieiAlfred Redl (1864–1913)a spionat pentru Rusia în preajma Primului Război Mondial, fiind considerat cel mai important agent din întreaga Europă a generaţiei dinaintea Primului Război Mondial. În 1900,este încadrat în serviciul de informaţii militare, „Biroul de evidenţă”, în secţia care se ocupa de Rusia. Ulterior, datorită calităţilor şi străduinţelor sale, va fi transferat la secţia de sinteză a acestui Birou, unde avea posibilitatea să cunoască cele mai secrete documente ale „spionajului ofensiv”, ca şi planurile de desfăşurare ale armatei dublei monarhii.
Richard Sorges-a oferit voluntar pentru a lupta în Primul Război Mondial, fiind încadrat într-un batalion de artilerie al studenţilor. Ulterior, fiind grav rănit, a fost lăsat la vatră pe motive medicale. A fost avansat la gradul de caporal şi a fost decorat cu Crucea de Fier Numeroşi au fost ofiţerii care au spionat pentru URSS şi unele ţări din “Blocul sovietic”.
Între ei, sunt de amintit militarul sud-africanDieter Felix Gerhardt,spion pentru URSS, ofiţerul de Marină britanic, Harry Houghton. Ofiţerul Bruno Winzer ( 1912-) a spionat în armata RF Germania pentru RD Germană.
Şefi de agenţii
Wilhelm Canaris,viitorul şef al Abwehr-ului, s-a înrolat, în 1905, în marina militară imperială. A fost ofiţer combatant în Primul Război Mondial, la bordul navei „SMS Dresden”. În 1914, ia parte la bătălia de la Insulele Falkland. A fost luat prizonier şi deţinut în Chile. A evadat în august 1915 şi s-a reîntors în patrie, unde fost decorat cu ordinul Crucea de Fier şi transferat la serviciul de informaţii. Bănuit că a participat la complotul împotriva lui Hitler, a fost executat.
Ofiţerul de marină, comandat al crucişătorului „Qeen Mary” William Reginald Hall (1870- 1943), a devenit unul din conducătorii spionajului britanic în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Trădători ?
Au existat o serie de ofiţeri care, deşi au transmis informaţii inamicului, nu pot fi consideraţi trădători deoarece au acţionat în interesul real al propriei ţări, a cauzei democraţiei.
Ofiţerul german,Harro Schulze-Boysena acţionat ca agent pentru URSS (GRU) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ofiţerul polonez,Ryszard Kuklinskia transmis informaţii din cadrul forţelor armate ale Tratatului de la Varşovia către SUA (CIA), în timpul Războiului Rece
Ofiţeri români
O serie de militari români cu grade superioare au acţionat în perioada de după al Doilea Război Mondial împotriva ocupaţiei sovietice şi a „ofensivei comuniste”, prin activităţi informative, dar şi de rezistenţă.
Nicolae Armăşescu, ofiţer activ, a fost recrutat să lucreze pentru serviciul informativ american, transmiţând, între altele, şi date despre armata de ocupaţie sovietică.
Generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne în perioada 23 august-6 noiembrie 1944, s-a opus ocupaţiei sovietice în forma cea mai organizată şi eficientă din întreaga rezistenţă românească. Este considerat conducătorul Mişcării Naţionale de Rezistenţă A murit în penitenciarul de la Aiud la 17 octombrie 1949.
Gruparea de rezistenţă condusă de generalul Dumitru Carlaonţ a condus o reţea care s-a întins în toată Oltenia. Formată din civili şi militari, aceasta a urmărit scopuri similare: lupta împotriva trupelor sovietice, alungarea lor din ţară şi revenirea la democraţie.
Potrivit organelor de anchetă ale regimului comunist, grupul de luptă condus de generalul Mihai Romanescua avut o structură şi atribuţii aparte, fiind apropiat „de ceea ce se numeşte o reţea de spionaj care colabora cu serviciile speciale anglo-americane”.
În acelaşi timp, o serie de ofiţeri români au colaborat cu Partidul comunist, inclusiv pe linie informativă.
Născut în Basarabia, aderând la mişcarea comunistă, Ilie V. Cătărău (1888 –1952), după declararea Republicii Democratice Moldoveneşti, a devenit comandant al unei unităţi militare a acesteia. În fapt, a acţionat ca dublu agent pentru Rusia şi România.
Emil Bodnăraşa urmat Liceul Militar din Cernăuţi, Facultatea de Drept de la Universitatea din Iaşi, Şcoala Militară din Timişoara şi Şcoala specială de ofiţeri de artilerie din Bucureşti. După absolvirea acesteia, a fost avansat la gradul de locotenent şi încartiruit în garnizoana din Cernăuţi. Transferat într-o garnizoană din Basarabia, Bodnăraş a fost racolat de comunişti, devenind spion sovietic. În 1932, dezertează din armată şi fuge în URSS. S-a reîntors ilegal în România, unde a fost prins în urma operaţiunilor serviciilor speciale şi condamnat la 10 ani de muncă silnică. După venirea la putere a comuniştilor, în 1947, a devenit general, ministru al Apărării, ocupând şi alte funcţii importante în aparatul de partid şi de stat. Nu trebuie trecut cu vederea că, desigur din dispoziţiile conducerii de partid, a avut un rol important în demersurile privind retragerea armatei de ocupaţie sovietice din România.
GeneralulNicolae Militaru (1927–1996)a acţionat ca spion pentru URSS (GRU) în RS România, în timpul Războiului Rece. După 1989, a fost numit ministru al Apărării.
„Arma ofiţerilor-spioni” rămâne activă
…fiind folosită intens de KGB şi ulterior de serviciile Federaţiei Ruse.
Numeroşi militari americani au spionat pentru URSS în timpul Războiului Rece, între care Robert Glenn Thomson (1925-), William Henry Whalen, Jack E. Dunlp, David Sheldon Boone. George Trofimoff (1928-) a fost militarul american cu gradul cel mai înalt care a fost condamnat, în 2001, pentru spionaj.
Herman Simm (1947-), care a deţinut funcţii importante în Ministerul Apărării al Finlandei, a acţionat ca spion pentru Federaţia Rusă. În 2009, trei generali cehi au demisionat deoarece şefa lor de cabinet, Vladimira Odehnalova a transmis informaţii unui agent rus.
Cele mai recente cazuri. În ianuarie 2011, doi ofiţeri ruşi de naţionalitate georgiană au fost condamnaţi în Rusia pentru înaltă trădare.
În 2013, ofiţerul canadian de Marină Jeffrey Paul Delisle a fost arestat, fiind învinuit ca, pentru o remuneraţie de 3.000 de dolari pe lună, a transmis informaţii către Federaţia Rusă.
Tot în 2013, militarul Bradley Manning, în perioada când era analist de informaţii in Irak, din noiembrie 2009 până la arestarea sa, în mai 2010, a transmis circa 700.000 de documente militare şi diplomatice secrete site-ului WikiLeaks. A fost declarat vinovat de justiţia militară pentru încălcarea legii privind spionajul, dar nu şi de complicitate cu inamicul.
S-au înmulţit cazurile de spionaj în rândul ofiţerilor de informaţii. Fost analist în cadrul serviciului australian de informaţii militare, Jean-Philippe Wispekaere a fost arestat în 1999 pentru spionaj în favoarea statului Singapore.
Fost cadru al agenţiei de informaţii a Statelor Unite, NSA, Robert Stephen Lipkaa fost arestat în 1996 acuzat de a fi transmis, pentru sume de bani, URSS informaţii care au dus la la „căderea” unor agenţi CIA.
Alexandr Zaporojski,fost colonel în serviciul de informaţii externe al Federaţiei Ruse (SVR), a fost arestat în 2001 pentru spionaj pentru SUA. A fost „schimbat” pentru agenţii „ilegali” arestaţi în 2010.
Chaegun Robert Kim din Biroul de informaţii al Marinei americane a fost acuzat de a fi transmis informaţii către Coreea de sud. Douglas Frederick Groat, angajat al CIA, a fost acuzat în 1997, pentru acţiuni de spionaj şi încercări de extorcare a Agenţiei.
…Şi câte asemenea „cazuri” nu vor fi rămas nedescoperite, rămânând să ne surprindă în viitor… Din volumul „Biografiile secrete ale spionilor. Viaţa personală a agenţilor”, în curs de apariţie la Editura „Cetatea de scaun”
Niciun comentariu: