Aparitii enigmatice, aflate la granita dintre real si ireal, mirajele fascineaza si inspaimanta deopotriva. Forta lor de atractie este cu atat mai coplesitoare cu cat, incercand sa le explice, oamenii esueaza in paradoxuri sau ipoteze simpliste. Vapoare zburatoare, orase ce plutesc in vazduh, discuri luminoase ce danseaza pe cer, apar si dispar in anumite zone ale globului. Raspunsurile celor ce investigheaza aceste mistere sunt mai degraba ipoteze decat rezolvari -
Fantasmele care bantuie China
(Sudul Chinei, Haikou, 9 mai 2011, orele 16)
Pe faleza orasului Haikou din provincia Hainan, s-a strans o mare de oameni. Trecatorii s-au oprit din mersul lor grabit si, cu gurile cascate, privesc dincolo de golful Marii Chinei de Sud. In zare, deasupra apelor, agatat intre cer si mare, a aparut un oras imens. Un oras fantoma. In urma cu cateva ore, orizontul privit de pe tarm era acelasi dintotdeauna, se vedea doar imensa intindere de ape, cu vapoare mari, ce navigau catre destinatia lor. Privelistea aparuta pe cer ii infricoseaza pe oameni. Adunati pe malul oceanului, ei se uita stupefiati
la cladirile, casele si soselele ce au rasarit, pe neasteptate, dintre valurile marii. Toti se intreaba acelasi lucru: este un miraj, o halucinatie colectiva sau o fereastra nevazuta s-a deschis brusc, intre lumea noastra si o alta, paralela? Vreme de un ceas, orasul a ramas suspendat peste apele marii, apoi incet, s-a destramat si s-a facut nevazut. A doua zi, atat ziarele locale, cat si presa internationala anuntau cu titluri mari mirajul ivit deasupra apelor. Explicatiile oamenilor de stiinta au fost simple - un fenomen optic datator de iluzii, ce a aparut datorita temperaturilor anormal de ridicate pentru aceasta perioada a anului. Insa locuitorii orasului, ce fusesera martorii spectacolului fantomatic, nu puteau crede ca ceea ce vazusera fusese doar o inchipuire, o imagine inselatoare.
O luna mai tarziu, tot in China, rezidentii localitatii Huangshan au fost de-a dreptul socati cand un oras-fantoma a aparut pe malul raului Xin'an. Blocuri inalte, cladiri cu ferestre luminate, copaci si dealuri s-au ivit ca de nicaieri, pe intreaga linie a orizontului, din ceata deasa care s-a ridicat de peste rau. Trecatorii s-au oprit nauciti, iar unii dintre ei, inspaimantati, au apelat numerele de urgenta. La fata locului a sosit in cateva minute un post de televiziune si imaginile au fost transmise in direct. Martorii vorbeau despre lumi paralele, despre gauri negre si civilizatii pierdute in timp. "Este fabulos! Pare a fi o scena desprinsa dintr-o alta lume, de basm". Altii, din contra, erau foarte speriati si, precipitati, strigau: "Nu vedeti ca orasul de peste rau se intinde?! Ne va inghiti!". Insa, la scurt timp, parca spre linistirea tuturor, orasul s-a volatilizat si totul a revenit la normal.
Imaginile si cadrele video surprinse in acea zi au fost ulterior analizate de experti, care au ajuns la aceeasi concluzie ca si in cazul anterior: o forma de iluzie, de miraj, ce a aparut dupa o perioada de precipitatii abundente si in conditii de umiditate crescuta. "Razele soarelui ce au trecut dintr-un strat de aer rece intr-unul mai cald s-au rasfrant in apa, proiectand in aer o imagine oglinda", au declarat specialistii. Straniu este insa faptul ca, desi mirajele sunt de regula difuze si distorsionate, acestea erau perfect clare. In plus, cei care au studiat fotografiile au recunoscut ca nici una dintre cladirile fantoma nu exista cu adevarat in peisajul citadin al zonei.
Mirajul din Huangshan
�
In mod inexplicabil, in ultimii ani, in diverse regiuni ale Chinei au fost semnalate de mai multe ori fenomene similare. Una dintre cele mai credibile marturii este cea a ofiterilor din marina militara. In dimineata zilei de 26 iulie 2010, paza de coasta ce patrula pe apele din jurul orasului-port Sanya, din aceeasi provincie Hainan, raporta la comandamentul naval un fenomen absolut straniu. La ora 6 a.m., brusc, din valurile marii au inceput sa se inalte catre cer mai multe cladiri inalte, din sticla. Comandantul navei, alertat de pericolul unui iminent impact, a sunat alarma si in cateva secunde tot echipajul se afla pe punte. Marinarii, oameni cu o pregatire militara riguroasa, special antrenati pentru orice situatie, priveau buimaciti la zgarie-norii ce se ivisera din adancuri. Pe masura ce nava se apropia, constructiile au devenit perfect vizibile si ofiterii au reusit sa realizeze cateva fotografii care au ramas marturie. Apoi, treptat, peisajul a inceput sa se estompeze, iar la ora 7 si 12 minute, blocurile au disparut complet, ca si cand nici nu ar fi existat.
Oamenii urziti din roua
Mirajele, acele imagini aparute subit la marginea realitatii, s-au aratat oamenilor inca din cele mai indepartate timpuri. Vechii egipteni credeau ca ele apartin unei lumi pierdute, ivindu-se din negura vremurilor. Mai tarziu, in perioada Evului Mediu, astfel de proiectii erau considerate a fi "lucrarea diavolului", si multi nefericiti care, din intamplare, le fusesera martori erau peste noapte decretati eretici si condamnati, pentru vrajitorie, la o cumplita moarte pe rug. Odata cu dezvoltarea stiintei, au aparut si explicatiile tot mai exacte, bazate pe principii ale fizicii. Astfel, in zilele noastre, savantii sustin ca mirajul nu este decat un fenomen optic natural, datorat reflexiei, refractiei si dispersiei luminii. Asemenea reprezentari deasupra apelor, in zonele desertice sau a celor inghetate, apar datorita devierii razelor de lumina la trecerea printr-un mediu neomogen, prin straturi de aer aflate la temperaturi diferite. Totusi, oamenii de stiinta contemporani recunosc ca aceste "iluzii optice" nu pot fi inca pe deplin explicate, ele producandu-se, aparent, in conditii atmosferice rare.
Mirajele mai complexe, cele prin care obiectele de la orizont, insulele, vapoarele, icebergurile, apar transformate ca un castel din povesti, au fost denumite "Fata Morgana", numele unui personaj din folclorul britanic. Legenda spune ca Morgan, sora vitrega a regelui Arthur, era o vrajitoare care traia pe taramul fabulos al Avalonului. Ea deprinsese arta farmecelor de la vestitul magician Merlin, si avea puterea de a-si schimba infatisarea, de a se face nevazuta si de a nauci mintile celor care doreau sa ii incalce taramul. Palatul in care traia plutea in vazduh si nu putea fi gasit niciodata, pentru ca Morgan proiecta in locuri diferite, in aer, pe ape sau deasupra muntilor, imaginea ireala a castelului sau. Pe masura ce te apropiai, tinta se indeparta, iar calatorul nu reusea sa ajunga niciodata la destinatie.
"Oamenii din roua". Frangokastello
�
Una dintre cele mai spectaculoase aparitii ale fenomenului Fata Morgana se poate observa in fiecare an, la inceputul verii, pe insula Creta. Intr-un colt retras, pe tarmul Marii Egee, se afla un castel misterios, construit in secolul al XIV-lea. Zidurile groase, cu turnuri si creneluri, strajuiesc un secret fabulos. Aici, in fata castelului, pe 17 mai 1828, a avut loc o batalie sangeroasa, intre armatele grecesti si cele turcesti care, la vremea aceea, stapaneau insula Creta. Conform martorilor, uneori, in diminetile de mai, cand soarele de abia a trecut de linia orizontului, cand marea este calma si aerul usor umed, deasupra valurilor se poate vedea o imagine incredibila: cei 350 de soldati greci, cazuti in lupta de eliberare, se intorc la castel. Umbrele lor, calare, vin dinspre mare, urmarite de detasamentele turcesti. Linistea zorilor este strapunsa de strigate de durere si spaima, de zgomotul infundat al intretaierii sabiilor, de galopul ritmic al cailor. Trupele ecvestre plutesc ca un nor, pana la zidurile cetatii, in care dispar. Pe malul marii, sub soarele ce creste pe cer, ramane tacut castelul.
Aceasta aparitie fantastica este atestata in documente vechi de peste o suta de ani. In 1890, ostile turcesti, aflate in trecere pe langa fort, au vazut din departare cavaleria fantomatica si, incredintati fiind ca au de-a face cu o hoarda de rebeli, au rupt-o la fuga. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, o patrula de soldati greci, crezand ca se confrunta cu un asalt aerian de parasutisti germani, a deschis focul asupra nalucilor.
Localnicii au numit acest miraj "Drosoulites", "Oamenii din Roua", iar straniul fenomen, studiat de zeci de ani, nu a putut fi inca explicat.
Suflete pierdute in Valea Mortii
Valea Mortii si localitatea Miasnoi Bor, din regiunea Novgorod, din Nordul Rusiei, ascund mistere ingropate in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Aici, in luptele cumplite din 1941 si 1942, au murit sute de mii de soldati rusi, nemti si spanioli. Chiar si acum, dupa 70 de ani, din noroiul mlastinilor inca mai ies la iveala trupurile neinsufletite ale ostasilor cazuti in adevarate carnagii.
Miasnoi Bor
�
Valentin Makarov, veteran de razboi, traieste de cand se stie in localitatea Miasnoi Bor. "Mlastina asta blestemata mi-a inghitit fratii si cei mai buni prieteni. Bietele lor suflete se zbat inca in noroi. Cand iesi din padure, este o alta lume, este lumea lor. Aici, ei sunt morti, acolo insa sunt vii. Uneori, ii aud vorbind, strigand, si chiar simt mirosul tigarilor pe care le fumeaza. Lumea lor se intretaie cu a noastra atat cat sa ne permita uneori sa ii vedem cum lupta in continuare, cum traiesc dincolo, in realitatea lor."
Misterioasele lumini Min Min
Discurile luminoase Min Min, acele luminite rotunde ce danseaza noaptea pe cer, deasupra zonelor desertice din regiunea Channel, sunt unele dintre cele mai vechi mistere naturale din Australia. Marturiile referitoare la acest fenomen dateaza de cateva sute de ani si numeroase povestiri au fost relatate, atat de aborigeni, cat si de primii colonisti. In folclorul local, se spune ca sunt sufletele oamenilor morti care, dintr-un motiv necunoscut, au ramas pe pamant, sub aceasta forma scanteietoare.
Luminile din Min Min
�
Conform martorilor, deasupra campiilor din regiunea Channel, in noptile senine de iarna, cand vantul este slab, se pot vedea niste sfere stralucitoare, putin mai mici decat o luna plina, care se joaca pe cer, deasupra orizontului. Cel mai des, au fost descrise ca avand culoarea alba, dar se spune ca ele isi pot schimba culorile, din rosu in verde si invers. Au existat cazuri cand mingile sclipitoare, cu o traiectorie ametitoare, venind dinspre linia orizontului in zigzag, s-au apropiat de oameni amenintator de mult. Cand martorul intorcea privirea spre sursa de lumina, discul se indeparta cu o viteza fantastica si, ajungand la o distanta suficient de mare, parca ii facea in ciuda omului speriat, dansand bezmetic in toate directiile. Aborigenii sunt convinsi ca aceste corpuri sunt inteligente si actioneaza pe baza unor rationamente.
Misteriosul fenomen australian este studiat indeaproape de catre oameni de stiinta din intreaga lume, insa pana acum nu s-a oferit nici o explicatie satisfacatoare. Majoritatea savantilor sustin ca globurile Min Min sunt numai un miraj provocat de oglindirea surselor de lumina indepartate. Spre exemplu, de la farurile masinilor sau de la lumina din casele oamenilor, uneori aprinse la sute de kilometri. Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, Australia, afirma ca farurile masinilor sau, pur si simplu, aprinderea becurilor poate produce un asemenea miraj. "In realitate, nu este vorba decat de o iluzie interesanta.
�
Localnicii insa nu pot fi convinsi de explicatiile stiintifice, intrebandu-se, pe buna dreptate, cum de exista marturii referitoare la acest fenomen inca de acum cateva sute de ani, atunci cand becul inca nu fusese descoperit. Pana si aborigenii par sa cunoasca faptul ca Thomas Edison a fost "omul luminii", omul secolului XX si ca, in urma cu cateva veacuri, desertul australian nu era populat decat de canguri, iar luminitele Min Min existau inca de atunci.
"Olandezul zburator" si diavolul apelor
Furtuna teribila pe mare. Valuri uriase, spumegand de furie, lovesc nebuneste corabia. Capitanul, un marinar batran, cu privire apriga, pare neinduplecat in hotararea sa de a trece pe langa continentul african si de a ocoli Capul Bunei Sperante. Echipajul depune eforturi titanice de a mentine vasul pe linia de plutire. Valurile si vantul napraznic matura puntea, izbindu-i pe marinari si tarandu-i de la prova pana la pupa. Striga cu disperare si cauta sa-l convinga pe capitan sa dea comanda salvatoare de intoarcere. Insa batranul lup de mare scoate un zar si, provocand "diavolul apelor", isi joaca sufletul si soarta. Daca pierde, va accepta blestemul de a pluti in deriva pe vecie, fara a putea acosta vreodata intr-un port. Daca castiga, va scapa de furtuna si isi va indeplini visul nebunesc. Insa pedeapsa cereasca pentru acest joc nesabuit l-a lovit pe data, si corabia, cu intreg echipajul sau, a fost condamnata sa navigheze in voia vanturilor si a valurilor, pentru totdeauna.
Miraj in desert
�
Marea Diavolului
Dar cele mai cunoscute miraje se arata calatorilor insetati si osteniti care traverseaza deserturile. Toata lumea a auzit despre povestile din Sahara, in care Fata Morgana apare in departari, in chip de oaza, de lac sau oras. La vederea lor atat de reala, omul, desi cunoaste fenomenul natural de miraj, nu stie daca sa-si creada ochilor sau nu. De aceea, desertul Sahara mai este numit si "Marea Diavolului".
In Algeria, in muntii Atlas, exista o vale ingusta numita "Defileul Fantomelor". Acolo, din motive stranii, mirajele se arata foarte des. "Intr-una din calatoriile mele", povesteste un geolog algerian, "am trait si eu experienta neobisnuita si inspaimantatoare a fantasmelor. Era o zi arzatoare. Dupa ore de mers, la intrarea in defileu, m-am oprit sa ma odihnesc. M-am asezat pe o piatra, am scos bidonul cu apa si nu am apucat sa il duc la gura, cand in fata mea, la o departare de maximum 100 de metri, am vazut un barbat care statea, ca si mine, pe un bolovan. M-am ridicat si omul s-a sculat si el. Am facut cativa pasi in directia lui si acesta, spre uimirea mea, a inceput sa mearga in acelasi ritm catre mine. Brusc, mi-am dat seama ca ma recunosc pe mine. Asemanarea m-a speriat atat de tare ca, involuntar, am ridicat o mana deasupra capului. In acelasi timp, ca si cum ar fi gandit simultan cu mine, dublura a facut acelasi gest. Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa alerg catre el. El catre mine. La o departare de 50 de pasi, vedenia a inceput sa se risipeasca, asemeni pieselor unui joc de puzzle si s-a facut nevazuta. Nu stiu nici pana astazi cine sau ce a fost acea aratare. Cu siguranta, insa, nu a fost o iluzie optica!".
Deopotriva cu cercetarile pur stiintifice, mirajele sunt studiate si de oameni ce se ocupa cu fenomenele paranormale. Acestia sustin ca, in cele mai multe cazuri, asemenea aparitii sunt intrepatrunderi ale lumilor paralele cu realitatea noastra. Caci cum altfel s-ar putea explica, spun ei, ca in secolul XXI, pe malul unei mari, se ivesc, din negura timpurilor, osti de cavalerie ale veacurilor trecute, ca pe cerul Chinei rasar orase europene sau ca, uneori, in fata ta, apare propria imagine? Fata Morgana? Iluzie optica? Sau oare zidul invizibil ce desparte lumea pamanteana de altele, necunoscute, se destrama si omului i se permite, pentru o fractiune de timp, sa observe existenta de dincolo?
Niciun comentariu: