
Colonelul a comentat, pentru reporterii de la AOL News, ca oamenii au tot cerut autoritatilor sa faca un anunt clar, de tipul „nu suntem singuri in Univers”. Dar de fapt, oficialitati de cel mai inalt nivel au tot facut, ocazional, astfel de afirmatii. In 1950 presedintele Harry Truman declara: „Va pot asigura ca farfuriile zburatoare, in masura in care exista, nu sunt construite de nicio putere de pe Pamant”. Declaratii asemanatoare au facut si presedintii americani Carter si Reagan sau presedintele sovietic Gorbaciov.
Alexander spunea ca, in momentul desecretizarii, 98% din continutul documentelor era deja in domeniul public. De pilda, OZN-urile au blocat, de mai multe ori, rachetele nucleare americane, dar cazurile nu au fost investigate prea atent de autoritati. Aceste incidente „s-au petrecut in mod absolut sigur, dar erau evenimente unice” si cat timp nu se repetau, s-a spus „lasam cazul deoparte... in pubela cu lucrurile prea dificil de tratat”.
Principalele dovezi ale fenomenului sunt: inregistrarile facute cu aparatura de observare, care a confirmat frecvent „realitatea unor nave fizice”, dar si rapoartele unor martori oculari seriosi, care „nu raporteaza faptele in mod eronat nici nu induc in eroare”.
La intrebarea privind originea si destinatia OZN-urilor, Alexander a raspuns ca atunci cand vorbim de OZN-uri, noi punem in aceeasi oala tot soiul de lucruri, de la mici globuri de lumina la nave cu lungimea de o mila sau mai mult. Nu doar ca astfel nu suntem pe cale sa rezolvam problema, dar nici macar nu suntem in masura sa punem intrebarile corecte, deoarece toata abordarea noastra e gresita. El adauga – „suspectez ca si constiinta noastra este o piesa in acest complex”
George Knapp, un reporter de investigatii binecunoscut si laureat de mai multe ori al premiului Emmy, aprecia mult cartea lui Alexander, despre care spunea ca „va infuria in mod cert fanaticii de la ambele capete ale spectrului OZN”, scriind in continuare: „mintea de militar a lui Alexander merge instinctiv drept la inima cazurilor si problemelor OZN, se delimiteaza rapid de sarlatani si de nebuni, dar va inspira cu siguranta si o noua runda de speculatii privind un posibil rol al sau de sperietoare OZN”. La inceputul anilor ’80, Alexander, avand acces la documente ultrasecrete, dar si dotat cu o mare flexibilitate, a creat un grup de studii, numit „Advanced Theoretical Physics”, format din militari, cercetatori si ofiteri de informatii.
Dupa ce grupul a examinat multe cazuri OZN, a ajuns la cateva concluzii cheie: „Exista suficiente dovezi, sustinute de date de inalta calitate, ca o parte din OZN-uri sunt anomalii reale, nu doar observari superficiale sau identificari eronate; au fost cazuri care au implicat armament militar samericant si care reprezinta o amenintare semnificativa; exista inregistrari, pe canale multiple, ale unor nave fizice care au efectuat manevre inteligente, mult dincolo de orice performanta cunoscuta omeneasca. Au fost si cazuri care au inclus dovezi fizice. Studierea OZN-urilor poseda potential pentru un salt tehnologic”. Dar principala concluzie a grupului a fost ca nimeni din guvern nu era responsabil cu informatia OZN.
Alexander considera ca fenomenul OZN este ceva mult mai complex decat vizite ale extraterestrilor pe Pamant. Conceptul propus de el este cel de „fenomene sensibile precognitive”. Adica „exista acolo ceva care simte, stie ce anume ne va prezenta si stie cum vom raspunde la aceasta”.
Colonelul mai remarca si faptul ca pozitia militarilor in studiul fenomenului OZN este mai delicata decat cea a civililor. „In armata inveti foarte repede ca nu e bine pentru cariera ta sa raportezi anomalii pentru care nu ai si un raspuns convingator. Militarii au o vorba – daca vii cu o problema, vino si cu solutia”.
DAN D. FARCAS
DAN D. FARCAS
Niciun comentariu: