La inceputul erei crestine, Rhaede (viitorul Rennes-le-Château) era al treilea oras ca marime in regatul vizigot. Legendele spun ca vizigotii au furat, in incursiunile repetate pe care le-au intreprins contra Romei, o parte din comoara Templului din Ierusalim.
In Evul Mediu timpuriu, Rennes-le-Château a devenit unul dintre cele mai importante centre ale catarilor (secta maniheista crestina), dar a fost distrus aproape in intregime de cruciati, in timpul masacrului din 1244.
In anul 1300 insa, orasul a fost refacut de cavalerii templieri, care si-au stabilit aici unul dintre cele mai importante comandamente. In mod misterios, pe 13 octombrie 1307, cand templierii au fost arestati din ordinul papei, fortareata din Rennes-le-Château a fost singura care a scapat neasediata de armata franceza, iar membrii ordinului s-au retras in anonimat. Pentru posteritate, Rennes-le-Château a devenit cunoscut insa abia la sfarsitul secolului al XIX-lea, datorita abatelui François Bérenger Saunière. Acesta a fost preotul bisericii din Rennes-le-Château din 1885 pana in 1917, cand a murit, la varsta de 65 de ani.
In timp ce renova edificiul, Saunière a gasit, intr-unul dintre beciurile acestuia, doua pergamente (ulterior s-a stabilit ca aveau o vechime de aproximativ 850 de ani) care contineau mesaje codificate. Unul dintre ele, relativ usor de descifrat, se refera la istoria unei vechi linii regale, stinsa de mai bine de 1.000 de ani – regii merovingieni sau regii sacri. Celalalt, din care s-a pastrat doar prima pagina (cu o schita, mai multe simboluri esoterice si sintagma „Et in Arcadia ego”), s-a presupus ca descrie locatia comorii cavalerilor templieri.
Cert este ca, la scurt timp de la descoperirea pergamentelor, Saunière a devenit unul dintre cei mai bogati oameni ai Frantei: a cheltuit o avere colosala pentru renovarea bisericii, construirea unui castel gotic si amenajarea mai multor gradini, pe care le-a populat cu plante si animale exotice. Domeniul lui Saunière s-a transformat repede intr-un loc de intalnire a elitelor Europei.
Cazul abatelui a ajuns la Vatican, Saunière a fost chestionat in legatura cu provenienta averii sale, dar papa a refuzat timp de sapte ani sa pronunte vreun verdict impotriva preotului din Rennes-le-Château, pana in 1911, cand, in urma presiunilor repetate ale cardinalilor, acesta a fost excomunicat.
Oraselul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena?De-a lungul timpului oamenii de stiinta, teologii si ocultistii au analizat acest caz din toate unghiurile posibile iar cercetatorii au cautat marturii in sprijinul acestei povesti „eretice” care, daca s-ar confirma, ar distruge din temelii crestinismul. Unii dintre ei sustin ca o asemenea dovada incontestabila ar fi fost deja gasita, gratie britanicului Ben Hammott, producatorul documentarului „Legatura de sange”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau in 1997, cand a vazut un documentar realizat de Henry Lincoln, un specialist in misterele sacre. Fascinat de istoria asezarii, el si-a inceput propria investigatie iar in 1999 a venit la Rennes-le-Chateau pentru a incerca sa descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse aici, mai ales in decoratiunile bisericii inaltate de Sauniere, pe care le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al lui Iisus.
O descoperire de senzatie
Urmand aceste semne si unind punctele indicate de ele, Hammott a reusit sa schiteze o harta care l-a condus la un munte din apropierea orasului. In urma unei expeditii de recunoastere a locurilor, Hammott a descoperit o grota in acel munte, pe care s-a decis sa o exploreze. Inarmat cu o camera video, s-a aventurat inauntru si la un moment dat a intalnit o firida stramta, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut insa inspiratia sa lege camera – care in acest timp filma totul – cu o franghie si a coborat-o in crapatura din stanca. Atunci cand a tras-o inapoi si a privit filmul a ramas stupefiat: aparatul inregistrase prezenta a ceva straniu, ceva ce semana cu un mormant continand trupul, aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a carui panza era desenata steaua Ordinului Templierilor!
Un an mai tarziu, beneficiind de o camera mult mai sofisticata, Hammott s-a reintors la Rennes-le-Chateau si a facut o noua inregistrare, care a scos in evidenta detalii si mai socante. In interiorul firidei din stanca se afla o cruce mare de lemn, o panza avand pictata pe ea Steaua lui David, bucati de pergament si cufere, unele dintre ele deschise si lasand sa se vada monede si bijuterii, risipite imprejur. „Singura cale de acces in cavitate este o crapatura ingusta. Prin ea am introdus camera, sa pot filma. Ultima oara cand am fost acolo am descoperit ca o parte din tavanul grotei se prabusise, avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul parea intact si am remarcat doar o usoara deplasare a unui colt al sau. In plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizita, probabil ca prabusirea tavanului facuse ulterior sa se prelinga apa din stanca. Multi m-au intrebat despre locatia acestei grote dar din motive evidente am refuzat sa le-o dezvalui. Pot spune doar ca se afla foarte aproape de Rennes-le-Chateau si ca mai mult ca sigur parintele Berenguer stia de existenta ei”, sustine cercetatorul britanic.
El a mai dezvaluit ca grota pare a fi o cavitate naturala, largita ulterior de mana omului. Probabil, crede Hammott, era un loc in care Templierii si-au ascuns comorile si s-au refugiat si ei, temporar, atunci cand membrii Ordinului au fost arestati in masa, spre a scapa de razbunarea lui Filip, regele Frantei. In orice caz, britanicul este convins ca Templierii aveau legaturi cu cel putin o familie din satul (pe atunci) Rennes-le-Chateau si ca secretul a fost transmis din generatie in generatie, pana ce abatele Antoine Bigou – parohul abatiei locale pe la 1774 – a intrat in posesia lui, prin intermediul unei aristocrate, ultima pastratoare a tainei.
Potrivit cercetatorului Nicholas Haywood, pana la Revolutia Franceza mai multe familii din mica nobilime locala, precum Blanchefort, Aniort, De Negre si De Hautpoul, au vegheat asupra mormantului. Cand ultima lor reprezentanta a pierit, fara a lasa urmasi, ea a transmis secretul, probabil ca urmare a unei hotarari luate cu multe veacuri inainte, intr-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou. Ulterior, acesta l-a comunicat sacerdotilor ce au venit dupa el, la Rene-le-Chateau – Sauniere, Boudet si Gelis. Dar probabil ca dupa moartea lui Sauniere cavoul din grota s-a deteriorat pana la ruina si intrarea a fost blocata. Inainte ca acest lucru sa se intample, sugereaza Haywood, Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de pret aflate acolo – ceea ce explica de ce unele cufere erau deschise.
Preotul fusese avertizat sa nu faca acest lucru si moartea lui ar fi putut fi cauzata de incalcarea acestei interedictii. Printre obiectele aflate in interiorul grotei, Hammott a reusit sa identifice si o carte si mai multe potire, datand probabil din secolul XIX, ceea ce sugereaza ca aici s-au desfasurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a putut descifra, de pe cotorul cartii, decat cateva litere curbate, printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune ca doar atunci cand se va reusi patrunderea in grota se va stii cu adevarat ce mister ascunde aceasta carte. Tot atunci va deveni evidenta prezenta alaturi a crucii de lemn si a Stelei lui David, precum si a giulgiului cu crucea Templierilor, ce acopera ramasitele pamantesti ale misteriosului personaj ingropat acolo.
Trupul din grota este al Mariei Magdalena?
„In acest moment nu se poate spune nimic despre semnificatia lor dar sper sa primim acceptul autoritatilor franceze pentru a incepe excavatiile si atunci sa gasim raspunsul. Nu cred ca panza cu Steaua lui David este foarte veche, ar putea avea cel mult o suta si ceva de ani si probabil a fost dusa acolo de Sauniere, spre a inlocui panzele distruse de timp. Crucea de lemn este insa mult mai veche si ar putea data inca de pe vremea Templierilor, se stie ca ei foloseau asemenea cruci mari la ceremoniile lor. Artefactul s-a conservat perfect atata vreme cat grota a fost ferita de intemperii dar avarierea tavanului si patrunderea umezelii ar putea sa o distruga in timp, daca nu se intervine rapid”, precizeaza Hammott. Tot el explica modul in care a putut preleva fire de par de la cadavrul aparent mumificat, acoperit cu lintoliul templier:„Solutia a fost simpla si ingenioasa – ne-am folosit de un vatrai flexibil si lung, din acelea cu care se inteteste focul in seminee, in varful caruia am atasat o banda adeziva. Ghidat de camera video, am indreptat vatraiul spre capul misteriosului personaj si astfel am putut lua cateva mostre din parul sau.” Firele de par au fost trimise la laboratorul Universitatii Lakehead, din Canada, unde analiza ADN a demonstrat ca este vorba despre un nativ din zona Orientului Mijlociu! Aceasta descoperire ar putea insemna ca trupul din grota ar putea apartine Mariei Magdalena? Din pacate, conditiile deficitare de conservare a firelor de par i-au impiedicat pe savantii canadieni sa spuna cu certitudine daca ADN-ul apartinea unui barbat sau unei femei.
Au intrat in scena atunci antropologii: la sugestia lui Rene Barnett, unul dintre producatorii documentarului „Legatura de sange”, specialisti care au vrut sa-si pastreze anonimatul, dat fiind subiectul deosebit de delicat, au examinat fotografiile trupului ascuns de giulgiu. Bazandu-se pe caracteristicile faciale care diferentiaza craniul unei femei de cel al unui barbat, concluzia a fost ca acel corp apartine unei femei. Este oare acesta cavoul care adaposteste ramasitele pamantesti ale Mariei Magdalena? Timpul va oferi, cu siguranta, un raspuns. Intre timp, interesul fata de descoperire nu a scazut deloc, ci dimpotriva, s-a intensificat, mai ales dupa ce Hammott a gasit, urmand indiciile existente in biserica de la Rennes-le-Chateau, o alta firida, in care se aflau patru sticle pecetluite cu ceara verde, datand din secolul 19.
In interiorul acestora se gaseau documente scrise de insusi Sauniere, asa cum au confirmat expertii grafologi, comparandu-le cu scrisori ale acestuia. Continutul lor a amplificat si mai mult misterul. Primul mesaj continea putine cuvinte, in franceza si latina – „Ierusalem”, „Eu sunt aici”, „Santus” si „Corpus” si cateva desene, motiv pentru care a fost numit „Codexul Ierusalim”. Mesajul se refera, crede Hammott, la lucrurile care puteau fi gasite de indata ce semnele erau descifrate. In afara de scrisul lui Sauniere insa, documentul nu continea practic nimic legat direct de misterul Rennes-le-Chateau si desigur nici o mentiune la faimoasa Priorie a Sionului. „Si totusi, o pagina din jurnalul lui Sauniere, datata 21 septembrie 1891, ne face sa ne gandim ca atunci a descoperit mormantul acestui „sanctus corpus”: „Vreme ploioasa. Am descoperit un mormant, in amurg”. Ce mormant descoperise Sauniere?
Comoara lui Sauniere
Pentru a elimina orice dubiu, Hammott a comparat unele indicii din mesaj cu cele intalnite in biserica. In plus, cuvintele dintr-un alt document – cista si clavis (cufar si cheie) l-au facut sa creada ca referirea se facea la un loc diferit de mormantul descoperit de el in grota. Cand a luat a treia sticla, i-a atras atentia un clinchet, venind din interiorul ei. A desfacut-o si a gasit acolo o cheie micuta. In fine, in a patra sticla se vorbea despre grota in care cufarul putea fi gasit: in valea Couleurs, formand un unghi de 22 de grade cu turela superioara a Turnului Magdala, care are 22 de trepte si doua ferestre, de la care grota se poate vedea. Cand Hamott a identificat aceasta noua grota indicata de preot, in interiorul ei a gasit un cufar si, intr-o firida din apropiere, o cupa de portelan, un bol pentru ungere cu mir, treizeci de monede vechi si un borcan de sticla, continand un pergament. Datarea cu carbon radioactiv a cufarului, realizata la Londra, a sugerat ca acesta era vechi de cel putin sapte secole.Din cauza umiditatii in care statuse – caci fusese, banuiau specialistii, ingropat multa vreme – era plin de mucegai si carii. Pe capacul sau se distingea insa un paianjen – simbolul familiei D’Hautpoul, stapanii domeniului Rennes, ce avusesera stranse legaturi cu Templierii. In privinta pergamentului, analizat tot cu C-14, la Universitatea Oxford, s-a stabilit ca acesta data din anul 1452. Borcanul in care fusese ascuns pergamentul pare sa fi apartinut parintelui Sauniere si are o mare relevanta pentru rezolvarea misterului, fiindca stabileste probabil o legatura directa cu flaconul de sticla gasit intr-un stalp al bisericii de la Rennes-le-Chateau. „De descoperirea acestui flacon, care de asemenea continea un pergament, depinde intelegerea misterului. Pentru ca imediat ce l-a gasit, Sauniere a inceput sa faca sapaturi clandestine in cimitirul parohial. Indiferent ce informatii continea pergamentul, el l-a condus pe preot la aflarea unei comori imense, ce l-a imbogatit si i-a finantat investitiile masive, in regiune. Sa nu uitam ca bogatia lui Sauniere, aparuta peste noapte, a starnit circumspectie la nivelurile superioare ale ierarhiei bisericesti si ca el a fost anchetat pentru aceasta, intrucat banii cheltuiti depaseau cu mult veniturile sale, de modest preot de tara. S-a spus ca abatele s-ar fi imbogatit cerand enoriasilor sa-i plateasca slujbele pe care le facea, contrar cutumelor bisericesti, dar probabil ca aceasta motivatie a fost inventata spre a-l denigra.
Morti misterioase
Un alt subiect incitant, surprins de documentarul lui Hammett, este misterioasa si brutala crima comisa in 1897, cand parintele Antoine Gelis, pastor in satul invecinat, Coustassa, a fost ucis. Crima a fost, se pare, ritualica, intrucat detaliile ei erau neobisnuite. Preotul nu fumase niciodata si totusi langa cadavrul sau s-a gasit un pachet de tigarete Tzar, pe care era scris, cu creionul, „Viva Angelina”. Intrarea in biserica, pe a carui pardoseala fusese gasit cadavrul groaznic mutilat al preotului, nu fusese fortata si nu lipsea nici unul dintre pretioasele odoare bisericesti, semn ca motivul crimei nu fusese jaful. Politia nu i-a descoperit niciodata pe asasini – se presupunea ca au fost mai multi – si nici cauza din care el fusese ucis. Cine ar fi avut interes sa-l asasineze pe un preot de tara, batran si inofensiv? Dar oare cunostea Gelis un secret pe care a vrut sa-l dezvaluie si a fost impiedicat sa o faca, astfel?
Scrisorile lui Sauniere contin o confesiune tulburatoare: preotul releva faptul ca n-ar fi fost strain de aceasta atrocitate, o declaratie care nu face decat sa alimenteze si mai mult enigmele acestui veritabil „thriller istoric”. Sa nu uitam ca in urma cu sase ani, cand Sauniere descoperise acel „mormant”, intr-o seara ploioasa, el isi anuntase colegii, pe abatele Gelis si pe abatele Boudet, deci acestia cunosteau taina lui. In plus, si abatele Boudet murise subit, oficial din cauza unui cancer digestiv, dar trupul sau prezenta semne de otravire! Scrisorile abatelui Sauniere vorbesc si despre existenta unei grote vizibile din Turnul Magdala, clopotnita bisericii construite de Sauniere, grota numita de acesta „pestera Magdalenei”, unde s-ar afla potirul cu mir al lui Iisus si al Mariei.
Pentru a realiza documentarul sau, cercetatorul englez a investigat timp de trei ani toate pistele care puteau avea legatura cu fenomenul Rennes-le-Chateau, discutand cu Claire Corbu si Antoine Captier din Carcassone, cei mai renumiti experti in istoria locurilor si detinatori ai caietelor lui Sauniere. De altfel Claire este fiica lui Noel Corbu, cel care in 1946 a cumparat proprietatile lasate de preot credincioasei lui slujnice, Marie Denarnaud. In prezent, Hammett incearca sa convinga autoritatile locale din Rennes-le-Chateau sa-i permita sa faca excavatii in grota, excavatii care, spera el, vor duce la identificarea trupului neinsufletit ascuns sub mantia templiera. Vor duce investigatiile sale la relevarea unei taine ce ar putea schimba din temelii conceptiile religioase a milioane de oameni?
surse : hartacomorii.blogspot.com,revistamagazin.ro,descopera.ro
Niciun comentariu: